In clipa de fata ascult melodia Hillsong United - Till I See You - ma cuprinde o stare melancolica.Sufletul meu este constient de faptul ca imi doresc cu ardoare ca lucrurile sa decurga bine.
Dorul din sufletul meu apasa intr-un ritm alert, gandurile se tem de un posibil esec, inima te cauta pretutindeni ... dar TU nu esti aici.
Uneori ma gandesc la "iubirea de inceput", caci in cazul nostru nu a mai ramas la fel. Este schimbata din multe puncte de vedere, atat estetic cat si sentimental.
Am crescut in sentimente de iubire si treptat am descoperit ca timpul nu poate sa ne stinga focul din inima;
Pentru mine mitul conform caruia: "cu trecerea timpului toate lucrurile frumoase se deformeaza si isi pierd din intensitate" - nu este valabil!
Lupt cu mine pentru a aduce un plus de noutate, a nu uita fiorii de inceput, a lasa cicaleala pentru gandurile mele, a arata ceea ce simt in momentele in care situatia se balanseaza spre monotonie.
Nu vreau sa fac o obisnuinta din a spune lucruri frumoase. [ Daca o spui in mod constant devin o obisnuinta, atat pentru tine cat si pentru cel care asculta aceste cuvinte ... iar impactul nu mai are aceeasi putere. ]
Recunosc ca EL a pus mai mult amprenta pentru ca relatia sa fie plina de sentimente diverse, dar mereu placute.
Nu stiu daca pot sa spun ca cineva iubeste mai mult ca celalalt...cert este ca fiecare iubeste in felul lui si arata acest lucru la fel.
Imi place sa cred ca in secret se nasc cele mai mari iubiri.
Asa simt ca am invatat si eu ce inseamna iubirea...am ascuns mult timp sentimentele, chiar si de mine insami. Imi era teama sa recunosc ca de la obisnuinta am ajuns la o dependenta placuta.
Mi-a fost teama de primul "te iubesc". Nu stiam ce inseamna cu exactitate. Nu vroiam sa ma grabesc si sa imi para rau de consecinte.
Am pastrat un secret fata de toti cei dragi... timpul a scos la iveala faptul ca noi am devenit NOI.
Nu vreau sa cred ca sunt batrana si pot sa povestesc despre "viata mea", doar ca tineretea nu este vesnica... vreau sa-mi amintesc in viitor toate aceste chichite dulci.
Nu consider ca sunt potrivita sa ofer sfaturi celorlalti, caci nici eu nu ascult de sfaturile celor din jur... adesea ma surprind ascultand vocea interioara. Acele glasuri care ma indeamna sa fac ceea ce este mai bine inimii si sufletului.
O curiozitate am legat despre acest subiect si mi-ar placea sa imi explice cineva de ce anumite persoane tin mortis sa isi exprime sentimentele prin statusuri, graffiti la colt de strada sau multe metode similare.
Tin sa precizez ca nu am nimic cu acest gen de oameni, doar ca mi-ar placea sa dezleg enigma... sa cunosc un raspuns, sa inteleg ce simt cei din baricada cealalta;
http://efectdenud.blogspot.com/
RăspundețiȘtergereun nou blog cu o noua poveste.
Doua chestii vreau sa-ti spun :
RăspundețiȘtergere1. Esti norocoasa pentru povestea de dragoste pe care o traiesti...Iti spune cineva ce nu are parte de asa ceva si uneori i se pare din alta lume ceea ce ti se intampla;
2. Legat de curiozitatea ta...Explicatia mea e f simpla: asa cum tu iti exprimi unele sentimente pe blog probabil asa isi exprima si altii sentimentele in diferite moduri.Si asa cum nici tie nu-ti pasa de parerea celorlalti cand faci asta cred ca nici lor nu le pasa daca sunt penibili sau ceva de genu'.Parerea mea...
D.D ;)
@ D.D. : Eu sunt sigura ca toate vin la timpul lor, iar daca usile sunt ferecate o perioada asta nu inseamna ca nu se vor deschide niciodata. Nu-ti pierde speranta!
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru faptul ca mi-ai impartasit cee ce gandesti tu despre "cealalta baricada".
Hug u Dudule.