Viitor

 

Sfarsitul de an ma gaseste intr-o dispozitie de a scrie mult, din suflet si pentru toti oamenii dragi. Nu sunt multi cei care mi-au atins corzile sufletului, insa cei ce au ajuns acolo au ramas. Sunt fericita ca am reusit sa ies din bula de incertitudine pe care o aveam in ceea ce priveste prieteniile adevarate. 

Am o mie de ganduri si planuri pentru anul ce urmeaza, vreau sa fie anul meu magic. 

Sper ca mutarea noastra la casa noua sa ne aduca multa fericire, sa ne regasim si cel mai important sa traim viata de familie pe care am visat-o mereu. 

Gnduri care imi vin

 Mi-am propus adesea sa scriu, macar un rand, o idee sa imi amintesc pe viitor despre aceasta perioada... Chiar daca a fost un bizar, fara imbratisari, fara petreceri si intalniri . Virusul despre care am evitat sa vorbesc, dar care m-a dorit, atat pe mine cat si pe familia mea (multumim Celui de Sus ca a avut grija de noi si am trecut cu bine ). 

Nu prea am avut activitati extra munca-casa-bebelus. Am intrat intr-un circuit din care as vrea sa ies ocazional, sa fac ceva aparte.... 

Imi doresc mult sa ma vad cu Dandelion, caci ea a trecut printr-o perioada si mai crunta, luni si-a pierdut tatal. In situatia actuala epidemiologica, nu este deloc indicat sa ne intalnim, insa am fugit intr-un suflet sa o imbratisez, am incalcat toate regurile impuse de virus, as fi vrut sa fac mai multe pentru ea, insa nu cred ca ajuta cuvintele. Durerea o putem empatiza, dar singura care o simte intens este ea.

Viata este un circuit, vrem sau nu, trebuie sa mergem mai departe cu tot ce ni se ofera. 

Proiectul casa

 Am tot povestit despre casa noastra si as mai face-o de multe ori. Este un proiect in care ne-am implicat si care ne-a invatat ce inseamna rabdarea. Pe zi ce trece schimbarile sunt vizibile. 

Sunt fericita ca impreuna cu Mister am realizat ceea ce ne-am dorit. Chiar daca nu este inca finalizata, am inceput sa numar lunile pana cand o sa ne mutam. Astept cu nerabdare sa avem locul nostru, sa ne traim viata de cuplu asa cum nu am reusit sa o facem de cand ne-am casatorit, caci mereu am fost pe drumuri si niciodata nu am gasit spatiul pentru noi.

PErioada constructiei ne-a pus la incercarea rabdarea, intelegerea, nervii... dar impreuna ne-am completat , ne-am tolerat si sprijinit reciproc. Fiecare a stiut ce are de facut si am incercat sa nu ne oferim batai de cap suplimentare.

1 an

 Astazi se implineste un an de la botez. Nu imi vine sa cred cum a trecut timpul si bebelusul meu este un baiat independent...merge singur, mananca singur...si face ce isi doreste el.

Nu am stiut niciodata cat este de frumos sa fi parinte, acum simt ca plutesc.

 

Ganduri

 Imi doresc sa gasesc timp sa scriu. De multe ori atunci cand inspiratia ma loveste...ma aflu in cele mai intense activitati si nu reusesc sa imi astern gandurile, iar cand se culca copil, termin treburile si ma simt atat de ravasita incat fie vine Mos Ene pe la gene, fie nu sunt coerenta in gandire, asa ca abandonez proiectul scris. 

Acum sunt la birou, intre cateva procese verbale si cereri de verificare, mi-am propus sa scriu cateva randuri, vreau sa povestesc despre sufletul si bucuriile mele. 

Am o mie de ganduri si intamplari pe care nu le-am  imortalizat in cuvinte, dar in sufletul meu sunt frumos gravate. Sunt o mama cu vise si dorinte pe care incerc sa le duc la indeplinit. 

Nu ma simt pe deplin realizata, astept sa terminam casa, sa ne mutam si sa ne continuam cursul vietii. Daca ar fi sa desenez starea mea, as face o bara tip "loading 80% ". Imi place sa petrec timp cu cei dragi, dar imi lipseste locul meu in care sa pot da nastere unor creatii. (De-a lungul anilor am trecut prin diverse etape si pasiuni - de la cercei fimo, la margelute, bratari din elastice, quilling, prajituri,fetru).

1 an minunat

A trecut un an ca un avion in zbor, atat de repede dar totusi atat de frumos, lasand in urma amintiri unice; 

Nu mi-as fi imaginat cat de mult poate un copil sa se schimbe fizic intr-un an, cat de repede percepe ce se intampla in jurul lui....si mai ales, cum devine peste noapte un buretel de informatii.

Ador diminetile in care nu sunt nevoita sa plec la job, momentele alea in care il simt cum se treeste si ne priveste...dupa care se ridica si ne striga in felul lui unic; 

Mi se topeste sufletul cand vine si pune fata lui mica peste a mea...si ma ia in brate. 

Il iubesc, e cel mai pretios dar pe care l-am primit.

Sunt din ce in ce mai pregatita sa nu-l las singur si sa ii ofer un sprijin in viata, asa cum si eu am avut alaturi de mine; Am inteles ca este greu, dar inzecit de frumos sa ai doi copii care sa iti umple sufletul de energie si amintiri. 

Cel mai frumos sentiment

Sa fiu mamica a fosu unul dintre visele mele, nu am stiut exact ce presupune acest lucru, insa acum pot sa spun ca imi place si e un sentiment de beatitudine.
Nu stiu daca reactionez mereu asa cum trebuie, insa in sinea mea calculez si analizez intens deciziile pe care le pun in practica, vreau sa imi fac copilu mandru de mine si in acelasi timp sa ii ofer o educatie buna.

Il iubesc, e pilula mea de energie!