Adevar

O zi speciala. Am avut parte de o plimbare matinala. Am ras, am zambit necontenit, am facut poze si mi-am amintit cat de norocoasa sunt pentru ceea ce am. A fost totul de vis si relaxant.
 Fericirea nu imi incapea in piele, imi venea sa strig bucuria in lumea intreaga.... insa nu toti ar fi inteles, asa ca m-am rezumat la zambete si multumiri sincere.
Munca a mers cu energie. Totul decurgea asa cum visam.
Am gatit, am zumzait ca o albinuta si timpul trecea...Gandul imi statea la venirea lui Mister si ma energizam mai mult pe fiecare clipa, imi doream sa ii sar in brate si sa ii multumesc ca e al meu si ma accepta asa cum sunt.
Sunt o persoana norocoasa pentru oamenii dragi si speciali pe care ii am in viata mea.

Ganduri

Mi-am promis ca o sa fiu puternica, o sa zambesc si o sa fiu luptatoare cu toate starile melancolice ce vroiau sa intre in casa sufletului meu zguduit de dor... dar, am clacat. Am plans ca un copil cu sughituri, lacrimi amare si regrete.
Trec printr-o perioada sensibila emotional, dorul de Mister ma ravaseste si ma transforma intr-o persoana delicata si usor de ranit. Am simtit cum in jurul meu lucruri banale capata o intensitate ciudata...am incercat sa imi revin, sa nu pun la suflet si sa merg mai departe ca si cum totul a fost o inchipuire pentru mine, insa stiu ca nu este asa. Am simtit (si inca o fac cu dezamagire) cum oamenii se transforma si lovesc prin cuvinte "nevinovate" dar spuse in momente cheie.
Dincolo de usa nu exista prietenie. Munca nu trebuie confundata niciodata cu un loc unde poti sa iti descarci sentimentele si cu siguranta fiecare lupta pentru interesul lui in institutie, daca nu o face este ca si mine si are mult de pierdut.

Adie vantul, este momentul sa imi scuture sufletul de cenusa si sa o i-au de la capat.

Liber(tate)

Am impresia ca ultimele luni am vorbit doar despre "libertate"...am trait-o intens si mereu pe fuga.
Am simtit ca iubesc cu dor, cu toti porii si nu imi incapeam in piele de fericire. Nimicurile clasice astazi au capatat o alta culoare pentru sufletul meu.
Astept cu sufletul la gura concediul, plecarea, libertatea, tabieturile vechi, banalitatile pe care acum nu mi le permit din cauza "soarelui si a lunii".
Urmeaza cateva zile mai grele pentru mine, insa incerc sa le depasesc cu zambetul pe buze. Stiu ca imi sta bine cand zambesc si asta imi da putere sa  radiez si sa ma joc cu timpul.
Sunt vesela si acum...desi intr-un colt de suflet simt un gol, incerc sa il maschez si sa nu il las sa ma doboare.

Duminica

Am asteptat aceasta zi cu ardoare, am visat mult desi mi-a fost teama sa o spun, mi-am imaginat-o in fel si chip pana la ultimul detaliu... insa nimic nu s-a infaptuit. Factori externi au facut ca totul sa se naruiasca intr-o secunda. Am incercat sa nu arat cat de rau ma simt, cat de dor imi este si mai ales cat de mult mi-as fi dorit sa duc la indeplinit visurile mele copilaresti.
"E si maine o zi" ar spune unii- insa imi este teama de tot ceea ce urmeaza.  As preferea un prezent sigur decat un viitor cu certitudini.

L.e.:  Seara s-a incheiat cu o imbratisare de care aveam nevoie mai mult decat mi-am imaginat.

Ganduri

Nu stiu daca as putea sa spun ca in viata mea se petrec lucruri noi, stiu doar ca lupt cu mine sa ma odihnesc. Sunt o pesoana mult prea energica, mereu pe fuga si cu ceasul ticaint alert.
Am reusit sa imi petrec foarte multe ore la munca si sa nu simt asta, conteaza foarte mult compania in care sunt. Referitor la acest subiect or sa fie cateva mici schimbari, insa eu raman aceeasi.
As vrea sa multumesc oamenilor ce mi-au fost alaturi si m-au sustinut.
Sunt fericita si ma bucur cand reusesc sa am parte de un moment de respiro alaturi de ei, acesti oameni care stiu sa ma aline chiar si atunci cand simt ca totul este greu.

(heart)

M-am trezit dis de dimineata sa imi pregatesc bagajul de plecare. Am aruncat in graba lucrurile necesare, am verificat daca am bateria incarcata la aparatul foto si am purces la drum. Tot ce aveam nevoie era la mine: zambetul, compaia si buna-dispozitie.
Am fugit de caldura capitalei...de zumzetul oamenilor si de treaba mea ce niciodata nu pare a se mai termine.
Ma simt atat de bine acum, simt ca tot entuziasmul s-a intors la mine. Chiar daca a fost o singura zi simt ca a reusit sa faca schimbari in viata mea.
Sunt atat de fericita incat as putea sa strig in gura mare asta. Sa molipsesc pe cei din jurul meu cu energiamea pozitiva.
Privesc spre ziua de maine cu calmitate, stiu ca pot sa ii fac fata acum. 

Inima vorbeste

Iubirea reprezinta un sentiment minunat, ceva despre care se vorbeste cu zambetul pe buze... uneori nu este nevoie de cuvinte pentru a exprima acest fior.
Dar...cum in viata exista si bune si rele, la fel cum pianul are clape albe si negre...asa este si cu acest sentiment, nu este mereu pe culmile cele mai inalte... nu pentru ca entuziasmul, sentimentul sau fiorul dispar, ci pentru ca intervine un mic virus numit "dor". 
Acest individ mic si rautacios pune monopol pe zambet, pe sclipirea din ochi si aduce o patura de tristete. Nu da pace pana cand nu vede in fata lui cea mai puternica arma, inima.
Este greu sa explic cum ma simt,as putea sa fac o asemanare cu florile ce se usuca atunci cand nu primesc apa...asa ma simt eu acum, sleita de entuziasm si fericire. Simt ca cineva imi ia ce am mai de pret... nu va imaginati ca este vorba de o persoana, ci de un fapt, sau mai bine spus o actiune: munca.
Mereu mi-a fost teama de acest moment, de ideea de a nu ne intersecta timpul liber, insa acum pare mult mai greu decat era in imaginatiamea infantila.
Strang din dinti si incerc sa imi gasesc optimismul.