(:)

Ma simt obosita psihic.  Simt ca am atatea de facut si imi bat capul cum sa le organizez. Ma simt singura...parca doar eu vad ce este in jurul meu si doar eu pot sa indrept lucrurile.
Timpul se scurge fulgerator si proiectele sunt neterminate. Am inceput sa acord mai mult timp acestor activitati, insa am nevoie de o incurajare ca totul este bine.
Am avut cateva tachinari si impungeri subtile din partea oamenilor dragi, iar asta m-a facut sa clachez, sa cad la pamant si sa plang. Stiu ca nu rezolv nimic asa, insa ma linistesc cum pot.
Sufletul meu este confuz, incerc sa imi spun ca totul o sa fie bine...insa imi este teama din ce in ce mai mult de ceea ce urmeaza.

Azi a fost doar o zi proasta, plina de ganduri si dor... mi-am promis mie ca maine o sa caut lucrurile frumoase si o sa incarc bateria .

:)

Ganduri in miez de noapte. Este trecut de ora unu, ascult in mod repetat o melodie ce ma incarca de sentimente. Sunt visatoare. Ma simt fericita;
Am reusit sa fac un pic din tot ceea ce mi-am propus...am readus la suprafata sentimente uitate intr-un cufar.
Uneori e atat de frumos sa te redescoperi, sa faci gesturi banale si sa te simti atat de fericit(a) din motive nestiute.

Priveam stelele si ma gandeam la tot ce stiu ele despre mine, despre povestile mele si despre oamenii dragi mie. E atat de frumos sa simti libertatea in exprimare, sa spui ce gandesti fara sa te ascunzi dupa cuvinte...sa simti ca esti tu, luna si stelele.
Nu regret nimic din tot ceea ce s-a intamplat...caci toate lucrurile m-au adus aici unde sunt acum.

Pauza

A fost  o saptamana agitata. Schimbari din toate partile, oboseala si stres. Este inca inceputul, dar stiu ca trebuie sa ma descursc si asa o sa fie. Sunt mare si invat sa supravietuiesc in conditiile ce mi se ofera.
Plang inca foarte usor, totul mi se pare inzecit de greu, insa gandul ca intr-o zi totul o sa fie bine, ma tine pe linia de plutire;
Poveste este lunga, uneori complicata....alteori asa simpla. Astazio sa ma retrag fara sa spun multe cuvinte, sper ca ziua ce urmeaza sa ma gaseasca mai comunicativa.

Daca as putea...

...as cumpara "timp".
Simt ca nu imi ajunge sa fac tot ceea ce imi doresc, sa ma intalnesc cu oamenii pe care nu i-am mai vazut de un car de vreme sau pe care mi doresc sa ii revad iar si iar.
 Incerc sa fac totul in asa fel incat cei din jurul meu a fie multumiti, insa am inceput sa uit de mine.
E dureros sa imparti minutele si sa nu faci nimic concret. Sa alergi ca nebunul de la usi la porti inchise; Nu intelegi nimic din toate si cu toate astea nu poti sa te opresti in loc si sa iei o decizie.
Alergi si speri... e tot ce a ramas.

:)

Lucrurile s-au mai schimbat, insa tot ma simt confuza si tematoare. Am incercat sa ma comport ca si cum totul este bine, dar undeva in sufletul meu simt schimbari.
Am avut cateva zile pline de activitati si sentimente diversificate. As vrea sa pot inchide ochii si sa ma trezesc atunci cand toata nebunia se termina.

Joi

Toate's vechi si noua's toate.

ganduri...

Sunt la munca, este prima data cand scriu de aici...timpul trece intr-un alt ritm de cand am "locul pentru care ma trezesc dimineata", acel loc despre care am tot vorbit.
Stau si ma gandesc cat de mult am evoluat de cand am luat decizia sa raman in tara. Poate ca venitul meu lunar nu se apropie de ceea ce puteam sa castig dincolo de hotare...insa bogatia mea este in suflet.
Am ramas aici pentru oamenii dragi sufletului meu...ei sunt comoriile mele.
Sunt fericita aici, usor dar sigur pasesc spre ceea ce visam sa am.