Vineri

Cuvintele sunt cele mai bune jocuri pe care le avem mereu la indemana. Puteam sa ne transformam in niste oameni veseli doar folosind niste cuvinte potrivite sau sa ne creem o lume de poveste.
Poate ca sufletul se simte singur in aceste clipe, de aceea nici nu vreau sa spun multe lucruri ... oricat as jongla eu cu literele, nu pot sa formez acum cuvinte ce se imbina la perfectie cu adevarul.
Viata mea a devenit imprevizibila. Ma trezesc suparata, ascult o melodie...ma inveselesc si privesc ceasul, analizez agenda si planurile pentru aceasta zi si imi vad de lucru.
Seara ajung sa pun capul pe perna plangand sau zambind larg.
Astazi este una dintre zilele in care sunt confuza. Caut cu privirea prin camera si nu imi gasesc nimicul pierdut.

Sufletul imi este plin de sentimente.

Ascult muzica si imi las sentimentele sa se joace pe taste.
Nu inteleg de ce ma simt ciudat de cateva zile, spun aceste lucruri desi vin putin in contradictie cu bucuria pe care o eman. La suprafata rad, cant, dansez si zambesc larg ... insa in intimitatea sufletului simt ca am acumulat multe minciuni, dezamagiri si tristeti.
M-am luptat cu mine sa nu mai fiu cicalitoare, sa nu fiu directa si sa "nu imi pun in cap" pe cei din jur pentru comportamentul meu schimbator, insa ... sunt momente in care pur si simplu am nevoie sa spun ce gandesc, sa ma fac inteleasa si sa ma ridic de pe talpile celor care mi-au calcat viata in picioare crezand ca sunt prea buna si o sa iert grosolania lor.
Ei, ce daca o sa fiu acuzata ca nu stiu sa fiu o prietena buna?
Sunt mandra ca mi-am descoperit echilibrul si nu mai sunt atat de "paranoia" cand vad ca situatia imi scapa de sub control. Viata este ca un puzzle, orice piesa care se rataceste este imposibil sa opreasca in loc mersul lucrurilor. Timpul si rabdarea sunt solutiile cele mai bune pentru a rezolva problema.
N-am crezut niciodata ca o sa vorbesc despre astfel de lucruri. Am crezut in povesti si am trait in ele. Realitatea m-a izbit in fata si m-a trezit.
Nu sunt radicala in ceea ce priveste viitorul. Merita o sansa, vreau sa ma las suprinsa placut.

Ochii mei albastrii sclipesc frumos atunci cand lacrimeaza... astazi nu plang, ci doar imi curat impuritatile cu apa sarata ce siroieste din interior.
Pe zi ce trece ma bate un gand sa revin la jurnalul meu palpabil, sa fie totul personal si sa il rasfoiesc oriunde mi se pune pata. Erau perioade in care scriam noaptea sub plapuma si cu toate astea, aveam o caligrafie impecabila.
Astazi sunt slaba, maine o sa ma ridic.
Iarta-ma ca sunt sensibila

Nu's eu

Astazi am facut ceea ce mi-am dorit. Nu m-am gandit la consecinte, kilograme sau persoane.
Am cantat cu voce tare, am dat din cap si am ras. Timpul trece oricum m-as simti eu..si daca tot nu pot sa il tin in loc, macar sa mi-l petrec intr-un mod frumos. Vreau sa imi amintesc frumos de acest prezent intr-un viitor.
Priveam astazi niste poze vechi, pe unele dintre ele le vedeam pentru prima data si ma minunam de momentele pe care le petreceam cu niste persoane cu care speram ca voi ramane vesnic prietena. Dar timpul mi-a deschis in multe privinte ochii.
Nu stiu daca vi s-a intamplat sa va dati seama de anumite lucruri tocmai atunci cand totul a trecut. Vorba proverbului "Da-mi Doamane mintea de pe urma".
Acum realizez cat de mult m-am schimbat. Cum am ajuns sa fiu o persoana mai buna, intelegatoare si diferita de ceea ce credeam ca sunt EU.

Dor

Imi este atat de dor sa intru in bucatarie sa prepar ceva dulce ... chiar daca am facut asta de curand, nu stiu de ce dar mi-a intrat in vene aceasta pasiune si nu ma mai satur de ea. Daca trec cateva zile si nu mixez ceva, parca sunt bolnava. Dorul acesta este foarte chinuitor.
Maine as vrea sa fac niste croissante cu ciocolata, dulceata si miere.
Am o stare pozitiva. As alerga lumea intreaga si mi-as pastra zambetul pe buze.
Discutia pe care am avut-o cu doctorul dentist ma face sa fiu mai optimista... poate intr-o zi cu soare o sa imi repar defectul care ma supara de cand eram mica. Pretul este costisitor si rezultatele vizibile in termen lung. Speranta aceasta ma inveseleste. Lupt pentru a o duce la indeplinire anul ce vine. Vreau...chiar vreau.

Luni - septembrie

Dimineata m-a gasit foarte somnoroasa si cu chef de leneveala ... m-am cufundat in pilota si am luat ursuletul in brate - am stat cateva zeci de minute cu ochii inchisi si cu gandul plecat departe. Nu m-am gandit la nimic, si totusi parca am pierdut timpul analizand gesturi.
Mi-am alungat starea cu o cana de cacao cu lapte fierbinte.
Dupa mult timp m-am privit in oglinda cu atentie si nu imi place ce descopar ... mi-am pierdut formele si nu ma simt bine in corpul meu. Chiar daca este vorba doar de cateva kilograme pierdute, per ansamblu sunt vizibile si deranjante. Mi-am dorit sa slabesc de cativa ani buni, insa nu ma asteptam sa ma simt prost.
Avantaje si dezavantaje vor exista mereu. Nu ma vait mult...stiu ca o sa imi fie mai  usor decat cred sa ajung acolo de unde am plecat. Ma bucur ca mi-am demonstrat singura ca daca vrei ceva cu adevarat se poate.
Prima zi de luni din septembrie mi-a suras. Am facut lucruri care imi plac si mi-am colorat ziua.
Inca ma mai gandesc la dorinta mea arzatoare, insa stiu ca o sa vina atunci cand nu ma astept. Nu e nici o panica, important este sa fiu sanatoasa si usor o sa rezolv tot ce trebuie pentru a imi atinge fericirea.
 Sunt optimista si vreau sa nu mai ratacesc niciodata acest drum.
Imi era nespus de dor sa ma trezesc zambind si sa adorm ascultand muzica vesela .

Daca e duminica...

Inseamna ca este zi de odihna si plimbare.
Imi era dor sa ma plimb mult, sa ajung acasa cu picioarele obosite si cu mintea incarcata de peisaje minunate. Dupa mult timp ma simt iar un copil, unul mic si rasfatat.
Am zambit necontenit, am respirat iubirea, am trait sentimente frumoase si am imortalizat clipe pe care nu vreau sa le uit. Poate ca avem nevoie mai mult decat credeam de aceste momente, cu siguranta ceilalti nu ma vor intelege, insa bateriile mele sufletesti simteau nevoia de incarcare cat mai repede;
Am pierdut zile in care nu am mai stiut sa ma bucur, sa zambesc si sa profit de fiecare clipa insorita.
Ma simt bine, fizic si sufleteste, chiar daca sunt schimbata din multe puncte de vedere...ma simt puternica.

Marcos Hernandez - If you were mine
Snow Patrol-You Could Be Happy

Inceput de toamna

"Summer has come and passed
The innocent can never last..."

 Plimbandu-ma pe strazile orasului natal, am ajuns pe aleea cu castani ... gandul imi zburda la clipele in care fugeam de perioada si locurile acestea, imi era atat de greu sa ma despart de libertatea si timpul meu petrecut cu prietenii pentru interminabilele ore de curs.
Nu am fost un copil rau, nu am fugit de responsabilitati si nici nu chiuleam de la cursuri, insa imi placea sa ma las pe tanjeala din cauza nedreptatilor, dar asta e deja o alta poveste de care nu are rost sa imi amintesc...cel putin nu acum, cand ma bucur de florile de castani ce impodobesc strada pustie si prafuita.
Perioada aceasta este plina de amintiri si reverie.