Imbratisarea lui m-a facut sa plutesc si sa las deschisa usa catre suflet.
Sentimentele mele au luat-o razna. Nu imi venea sa cred ca tot ce mi se intampla este adevarat si ... mai ales nu intelegeam cum eu, cea care ii spuneam in mod repetat sa incerce sa nu se ataseze de mine, caci nu stiu in ce dimineata ma trezesc cu gandul ca nu il mai vreau... tocmai eu simteam pe zi ce trece ca il vreau din ce in ce mai mult.
Nu intelegeam daca ceea ce simteam pentru EL era un fior nabadaios sau era inceputul unei iubiri cu un final fericit.
Intalnirile se intensificau, fiecare era unica in felul ei.
Cat despre sentimentele mele - cu fiecare clipa care trecea in lipsa lui simteam un dor care imi apasa sufletul. Incepusem sa inteleg ca toate povestile de iubire din carti sunt rupte din realitate si ca sufletul meu simte pentru prima data in viata lui ca este iubit si dorit. Asa ca ca ma puteam lasa usor dusa de val, caci iubirea pe care mult timp m-am temut sa o arat, acum era rasplatita cu cel mai pretios dar din lume - o iubire impartasita.
Cand privirile noastre se intalneau era ceva greu de descris in cuvinte.
Noi eram asemeni unor piese de puzzle care se potrivesc perfect. In preajma lui simteam ca sunt implinita, dorita, rasfatata si inca unul dintre lucrurile importante pe care mi le-am dorit din totdeauna de la iubire se adeverea: alaturi de EL, eram Eu fara nici un ascunzis. Nu vroiam sa ma prefac ca sunt altfel de cum eram EU cu mine. Vroiam sa il las sa se indragosteasca doar de mine, cea adevarata, fara prefacatorii, omisiuni sau strangeri ale comportamentului. Lucru care s-a si intamplat.
S-a indragostit de mine!
Nu imi venea sa cred ca sunt jumatatea perfecta a sufletului la care tineam enorm. Era ceva rupt dintr-un vis frumos;
As fi vrut sa profit mai mult de fiecare clipa in care eram alaturi de EL, sa simt mai mult aceste sentimente frumoase - ma gandeam ca nu se stie cand vine clipa in care dragostea lui pentru mine se stinge si eu o sa raman doar cu amagirile. Vroiam sa profit, sa am mai mult, dar totusi imi era frica sa nu sufar inzecit pentru lacomia mea.
Am luat o decizie destul de inteleapta (consider acum), am lasat timpul sa curga in voia lui.
"To be continued..."
Sentimentele mele au luat-o razna. Nu imi venea sa cred ca tot ce mi se intampla este adevarat si ... mai ales nu intelegeam cum eu, cea care ii spuneam in mod repetat sa incerce sa nu se ataseze de mine, caci nu stiu in ce dimineata ma trezesc cu gandul ca nu il mai vreau... tocmai eu simteam pe zi ce trece ca il vreau din ce in ce mai mult.
Nu intelegeam daca ceea ce simteam pentru EL era un fior nabadaios sau era inceputul unei iubiri cu un final fericit.
Intalnirile se intensificau, fiecare era unica in felul ei.
Cat despre sentimentele mele - cu fiecare clipa care trecea in lipsa lui simteam un dor care imi apasa sufletul. Incepusem sa inteleg ca toate povestile de iubire din carti sunt rupte din realitate si ca sufletul meu simte pentru prima data in viata lui ca este iubit si dorit. Asa ca ca ma puteam lasa usor dusa de val, caci iubirea pe care mult timp m-am temut sa o arat, acum era rasplatita cu cel mai pretios dar din lume - o iubire impartasita.
Cand privirile noastre se intalneau era ceva greu de descris in cuvinte.
Noi eram asemeni unor piese de puzzle care se potrivesc perfect. In preajma lui simteam ca sunt implinita, dorita, rasfatata si inca unul dintre lucrurile importante pe care mi le-am dorit din totdeauna de la iubire se adeverea: alaturi de EL, eram Eu fara nici un ascunzis. Nu vroiam sa ma prefac ca sunt altfel de cum eram EU cu mine. Vroiam sa il las sa se indragosteasca doar de mine, cea adevarata, fara prefacatorii, omisiuni sau strangeri ale comportamentului. Lucru care s-a si intamplat.
S-a indragostit de mine!
Nu imi venea sa cred ca sunt jumatatea perfecta a sufletului la care tineam enorm. Era ceva rupt dintr-un vis frumos;
As fi vrut sa profit mai mult de fiecare clipa in care eram alaturi de EL, sa simt mai mult aceste sentimente frumoase - ma gandeam ca nu se stie cand vine clipa in care dragostea lui pentru mine se stinge si eu o sa raman doar cu amagirile. Vroiam sa profit, sa am mai mult, dar totusi imi era frica sa nu sufar inzecit pentru lacomia mea.
Am luat o decizie destul de inteleapta (consider acum), am lasat timpul sa curga in voia lui.
"To be continued..."
Cred că e minunat să iubeşti şi să fii iubită.
RăspundețiȘtergerePentru mine este cel mai pretios sentiment.
RăspundețiȘtergereIntr-o zi o sa simti cu propria inima cum este acest sentiment...atunci o sa astept o poveste din partea ta!
Hmm...cred că mai am de aşteptat. Deşi iubirea este şi pentru mine cel mai important şi pur sentiment, cred că trebuie să ai o anumită vârstă pentru a-l putea simţi.
RăspundețiȘtergereCred ca a fost cea mai buna decizie a ta de pana acum... asta ca sa nu sufar de mine :-D daca am rezistat atata timp..oi mai rezista inca pe atat :-" wuv yu ciufu'lici
RăspundețiȘtergere