Am preluat leapsa de la Morena, o fata sincera, vesela si realista.
In aceasta leapsa trebuie sa povestesc putin despre viata mea structurata pe etape sau asa cum imi amintesc despre momente semnificative.
M-am nascut intr-o zi de sambata din vara anului 1989.
Primii ani de viata au ramas un mister pentru mine, am ascultat povesti de la parinti si rude ... dar vizual nu am ramas cu nimic.
La varsta de 4 ani m-am ales cu un semn vizibil de buna purtare, fix in frunte. Recunosc ca am fost vinovata caci intrecusem gradul de enervare pe care putea sa il suporte fratele meu putin mai mare decat mine.
Ma jucam cu aprinzatorul de la lumina, facea un zgomot placut pentru mine... dupa multe insistente si rugaminti sa ma potolesc, fratele meu a vrut sa ma dea jos de pe scaun, lunadu-ma in brate ... nu stiu exact ce s-a intamplat, caci m-am trezit undeva pe covor. Atunci cand am cazut m-am lovit de o bucata din scaunul de lemn, fapt ce a rezultat o interventie medicale, o radiografie craniana si o rana cusatura cu nu stiu cate copci.
Varsta de 7 ani reprezinta o noua etapa, mai concret inceperea cunoasterii unui colectiv de colegi, caci eu nu am fost la gradinita.
O intamplare semnificativa pentru mine a fost prima zi de scoala, nu pentru insemnatatea care o are in sufletul fiecarui copil, ci pentru faptul ca am lesinat in timp ce mama ma pregatea pentru "marele eveniment".
La scoala eram o fetita cuminte, timida si sufletista - donam sandwichurile mele copiilor de la centrul de plasament, iar ei ma rasplateau cu zambete si multumiri. Eram foarte putini colegi care ne gandeam si la ei, caci lor nu le dadeau pachete la scoala si atunci cand se intorceau "acasa" nu puteau sa manance la discretie ca noi;
In clasa I am stat cu o fata in banca, dar nu imi amintesc cand ne-am "despartit destinele".
Mult timp am fost instabila in ceea ce privea colegii de banca, si nu pentru ca asa imi doream eu.
Intr-o zi m-am trezit in banca cu Cezar, un coleg cu probleme de cominicare, vorbea foarte incet in timpul orelor, dar in rest se comporta normal.
Dupa o alta perioada am stat in bacna cu un anume Iulian, de la el am primit un martisor frumos ... nu stiam cum sa reactionez, dar el mi-a luat-o inainte si m-a pupat.
In pauze eram foarte energica, invatasem ca trebuie sa pun baietii la punct atunci cand ma supara. Din aceasta cauza, un coleg a hotarat sa le spuna parintilor ca il bat, dar nu a specificat si de ce fac acest lucru ... si parintii lui au vrut sa ma "puna la punct", vorbind cu tatal meu.
Cum eu nu prea discutam cu tata astfel de lucruri, el le-a spus acestor oameni ca o sa vorbeasca cu mine sa vada care este situatia. Bineinteles ca am avut castig de cauza, si in clasa a 5-a colegul meu s-a mutat la o alta scoala invocand motive deloc plauzibile.
Clasa a 6-a a reprezentat inceputul "notelor preferentiale". Orice as fi facut, aveam profesori care nu ma aveau la suflet sau pur si simplu nu vroiau sa imi dea nota pe care o meritam cu adevarat. Nu aberez, dar au fost lucrari la care am facut la fel cu "desteapta clasei" si ea lua 10 si eu 8.
Poate mi-au ajuns diplomele pe care le primisem pana atunci.
Pe parcursul scolii generale am urmat cursul de croitorie, judo si informatica (pe atunci se invata pe niste calculatoate HC...si un singur pentium, dar era o realizare in aceea perioada).
Examenul de capacitate a fost trecut cu brio.
M-am inscris la profilul Real - Stiintele Naturii, am sperat ca o sa scap de anumite materii dar cu timpul m-am mai calmat sufleteste caci mi-am dat seama ca aveam un geniu in familie pe partea de stiinte exacte.
Asa ca il luam pe"nu stiu" in brate si il rugam pe fratele meu sa ma ajute la matematica, fizica si uneori chimie.
La liceu am luat an de an premiu, chiar daca uneori era vorba de mentiune. Eram constienta ca notele nu reprezinta ceea ce stiu eu, ci ceea ce vor profesorii sa vada.
Exemplu elocvent, am dat o lucrare la geografie, eu nu ma pregatisem si am fost sincera, nu am scris nimic...am luat un 2, iar colega mea o alta "cea mai desteapta" a fost prinsa cand copia, a luat nota 1 (scrisa si in catalog). Dar nu a fost mult timp situatia asa, caci peste nici o saptamana ea avea nota 10. Rasplata, nu?
Au mai fost cazuri de nedreptate. Dar am trecut cu vederea.
La varsta de 19 ani am devenit studenta la Facultatea de Jurnalism, Comunicare si Relatii Publice - Bucuresti. De aici povestea este usor de citit din postarile blogului.
Cu siguranta mai sunt momente importante de povestit, dar cu alta ocazie.
Trimit leapsa tuturor celor care vor sa isi aminteasca de trecut.
In aceasta leapsa trebuie sa povestesc putin despre viata mea structurata pe etape sau asa cum imi amintesc despre momente semnificative.
M-am nascut intr-o zi de sambata din vara anului 1989.
Primii ani de viata au ramas un mister pentru mine, am ascultat povesti de la parinti si rude ... dar vizual nu am ramas cu nimic.
La varsta de 4 ani m-am ales cu un semn vizibil de buna purtare, fix in frunte. Recunosc ca am fost vinovata caci intrecusem gradul de enervare pe care putea sa il suporte fratele meu putin mai mare decat mine.
Ma jucam cu aprinzatorul de la lumina, facea un zgomot placut pentru mine... dupa multe insistente si rugaminti sa ma potolesc, fratele meu a vrut sa ma dea jos de pe scaun, lunadu-ma in brate ... nu stiu exact ce s-a intamplat, caci m-am trezit undeva pe covor. Atunci cand am cazut m-am lovit de o bucata din scaunul de lemn, fapt ce a rezultat o interventie medicale, o radiografie craniana si o rana cusatura cu nu stiu cate copci.
Varsta de 7 ani reprezinta o noua etapa, mai concret inceperea cunoasterii unui colectiv de colegi, caci eu nu am fost la gradinita.
O intamplare semnificativa pentru mine a fost prima zi de scoala, nu pentru insemnatatea care o are in sufletul fiecarui copil, ci pentru faptul ca am lesinat in timp ce mama ma pregatea pentru "marele eveniment".
La scoala eram o fetita cuminte, timida si sufletista - donam sandwichurile mele copiilor de la centrul de plasament, iar ei ma rasplateau cu zambete si multumiri. Eram foarte putini colegi care ne gandeam si la ei, caci lor nu le dadeau pachete la scoala si atunci cand se intorceau "acasa" nu puteau sa manance la discretie ca noi;
In clasa I am stat cu o fata in banca, dar nu imi amintesc cand ne-am "despartit destinele".
Mult timp am fost instabila in ceea ce privea colegii de banca, si nu pentru ca asa imi doream eu.
Intr-o zi m-am trezit in banca cu Cezar, un coleg cu probleme de cominicare, vorbea foarte incet in timpul orelor, dar in rest se comporta normal.
Dupa o alta perioada am stat in bacna cu un anume Iulian, de la el am primit un martisor frumos ... nu stiam cum sa reactionez, dar el mi-a luat-o inainte si m-a pupat.
In pauze eram foarte energica, invatasem ca trebuie sa pun baietii la punct atunci cand ma supara. Din aceasta cauza, un coleg a hotarat sa le spuna parintilor ca il bat, dar nu a specificat si de ce fac acest lucru ... si parintii lui au vrut sa ma "puna la punct", vorbind cu tatal meu.
Cum eu nu prea discutam cu tata astfel de lucruri, el le-a spus acestor oameni ca o sa vorbeasca cu mine sa vada care este situatia. Bineinteles ca am avut castig de cauza, si in clasa a 5-a colegul meu s-a mutat la o alta scoala invocand motive deloc plauzibile.
Clasa a 6-a a reprezentat inceputul "notelor preferentiale". Orice as fi facut, aveam profesori care nu ma aveau la suflet sau pur si simplu nu vroiau sa imi dea nota pe care o meritam cu adevarat. Nu aberez, dar au fost lucrari la care am facut la fel cu "desteapta clasei" si ea lua 10 si eu 8.
Poate mi-au ajuns diplomele pe care le primisem pana atunci.
Pe parcursul scolii generale am urmat cursul de croitorie, judo si informatica (pe atunci se invata pe niste calculatoate HC...si un singur pentium, dar era o realizare in aceea perioada).
Examenul de capacitate a fost trecut cu brio.
M-am inscris la profilul Real - Stiintele Naturii, am sperat ca o sa scap de anumite materii dar cu timpul m-am mai calmat sufleteste caci mi-am dat seama ca aveam un geniu in familie pe partea de stiinte exacte.
Asa ca il luam pe"nu stiu" in brate si il rugam pe fratele meu sa ma ajute la matematica, fizica si uneori chimie.
La liceu am luat an de an premiu, chiar daca uneori era vorba de mentiune. Eram constienta ca notele nu reprezinta ceea ce stiu eu, ci ceea ce vor profesorii sa vada.
Exemplu elocvent, am dat o lucrare la geografie, eu nu ma pregatisem si am fost sincera, nu am scris nimic...am luat un 2, iar colega mea o alta "cea mai desteapta" a fost prinsa cand copia, a luat nota 1 (scrisa si in catalog). Dar nu a fost mult timp situatia asa, caci peste nici o saptamana ea avea nota 10. Rasplata, nu?
Au mai fost cazuri de nedreptate. Dar am trecut cu vederea.
La varsta de 19 ani am devenit studenta la Facultatea de Jurnalism, Comunicare si Relatii Publice - Bucuresti. De aici povestea este usor de citit din postarile blogului.
Cu siguranta mai sunt momente importante de povestit, dar cu alta ocazie.
Trimit leapsa tuturor celor care vor sa isi aminteasca de trecut.
Tare leapsa asta! O vedem tot mai des in blogosfera romaneasca!
RăspundețiȘtergerecu siguranta, peste cativa ani, vei avea mai multe de povestit ;)
RăspundețiȘtergere