Cu siguranta am mai povestit despre momentele mele de slabiciune in care gesturile mici reusesc sa ma emotioneze pana imi apar lacrimi multe ce se scrug pe obrajii bucalati.
Am spus eu adesea ca sunt tare si ca nu mai plang, dar nu pot - sunt un suflet usor de emotionat.
Inca de dimineata am inceput sa simt starea de beatitudine euforica.
M-am trezit putin buimaca cautandu-mi pastilele, nici nu stiu cum am reusit sa le iau si sa adorm instantaneu ... imi amintesc ca m-am gandit la un singur lucru : "nu i-am urat o noapte buna!".
De dimineata am pus o intrebare la care nu ma gandeam ca o sa primesc un raspuns exuberant ... la drept vorbind am intrebat doar pentru a primi un raspuns afirmativ si nimic mai mult - aveam nevoie de acest "DA" ca de fiecare zi de joi.
"Te iubesc cam cat e distanta de la mine pana la tine, dar pe partea cealalta a Pamantului ."
Citind raspunsul inima a inceput sa bate din ce in ce mai tare cu fiecare nou cuvant pe care il descopeream in aceea alaturare de cuvinte.
Pentru mine a insemat mai mult decat un raspuns, a fost o declaratie romantica.
Dar, aceasta a fost doar inceputul primelor lacrimi de emotie pe care le-am varsat astazi,
Mi-am vazut eu de treburile mele, atat cat am putut, caci raceala ma doboara destul de usor si ma cuprind diverse stari de ameteala, oboseala sau simptome similare.
M-am hotarat sa citesc cartea mult asteptata "P.s - i love you" de Cecilia Ahern ... o carte pe care mi-am cumparat-o inainte de sesiune si pe care am tinut-o pe noptiera asteptand sa o citesc.
Recunosc putin cu rusine in suflet ca am lacrimat la diverse pasaje.
Imi pare bine ca nu am vazut filmul, caci nu as mai fi gasit suspansul citind aceste randuri.
Printre picaturi am recitit scrisoarea primita de Craciun, reuseste inca sa ma faca sa trec prin multe stari emotionante si sentimente de fericire ... ma incanta acest lucru si mi-ar placea sa mai am parte de astfel de scrisorele ( e un apropo :-" ).
Cand am venit la calculator am descoperit un blog prin de sentimente ce i se adreseaza unei fete ce a insemnat mult pentru autorul blogului.
Nu mi se intampla de multe ori sa descopar un baiat care scrie despre trairile interioare intr-un mod atat de dragut. Nu am apucat sa citesc foarte mult, dar ceea ce am descoperit m-a frapat.
Daca stau sa privesc istoricul acestei zile toate lucrurile au legatura cu actiunea de "a citi" .
Am spus eu adesea ca sunt tare si ca nu mai plang, dar nu pot - sunt un suflet usor de emotionat.
Inca de dimineata am inceput sa simt starea de beatitudine euforica.
M-am trezit putin buimaca cautandu-mi pastilele, nici nu stiu cum am reusit sa le iau si sa adorm instantaneu ... imi amintesc ca m-am gandit la un singur lucru : "nu i-am urat o noapte buna!".
De dimineata am pus o intrebare la care nu ma gandeam ca o sa primesc un raspuns exuberant ... la drept vorbind am intrebat doar pentru a primi un raspuns afirmativ si nimic mai mult - aveam nevoie de acest "DA" ca de fiecare zi de joi.
"Te iubesc cam cat e distanta de la mine pana la tine, dar pe partea cealalta a Pamantului ."
Citind raspunsul inima a inceput sa bate din ce in ce mai tare cu fiecare nou cuvant pe care il descopeream in aceea alaturare de cuvinte.
Pentru mine a insemat mai mult decat un raspuns, a fost o declaratie romantica.
Dar, aceasta a fost doar inceputul primelor lacrimi de emotie pe care le-am varsat astazi,
Mi-am vazut eu de treburile mele, atat cat am putut, caci raceala ma doboara destul de usor si ma cuprind diverse stari de ameteala, oboseala sau simptome similare.
M-am hotarat sa citesc cartea mult asteptata "P.s - i love you" de Cecilia Ahern ... o carte pe care mi-am cumparat-o inainte de sesiune si pe care am tinut-o pe noptiera asteptand sa o citesc.
Recunosc putin cu rusine in suflet ca am lacrimat la diverse pasaje.
Imi pare bine ca nu am vazut filmul, caci nu as mai fi gasit suspansul citind aceste randuri.
Printre picaturi am recitit scrisoarea primita de Craciun, reuseste inca sa ma faca sa trec prin multe stari emotionante si sentimente de fericire ... ma incanta acest lucru si mi-ar placea sa mai am parte de astfel de scrisorele ( e un apropo :-" ).
Cand am venit la calculator am descoperit un blog prin de sentimente ce i se adreseaza unei fete ce a insemnat mult pentru autorul blogului.
Nu mi se intampla de multe ori sa descopar un baiat care scrie despre trairile interioare intr-un mod atat de dragut. Nu am apucat sa citesc foarte mult, dar ceea ce am descoperit m-a frapat.
Daca stau sa privesc istoricul acestei zile toate lucrurile au legatura cu actiunea de "a citi" .
Mersi pentru urari >:D<:*, si nu nu stau in Bucuresti, ultima data am fost acum 2 saptamani in trecere prin Crangasi Penultima asta vara tot prin Parcul ala din Crangasi in rest nu mas putea acomoda cu bucurestiul e infernal!
RăspundețiȘtergere:))
RăspundețiȘtergereeu am descoperit multe lucruri dragute in Bucuresti... cred ca asa este pretutindeni : ajantaje si dezavantaje.
Recunosc ca ma simt mai bine aici unde locuiesc acum...dar si ideea de Bucuresti nu-i departe.