O zi de decembrie

Traiesc intr-o lume ciudata, care reuseste sa faca multe maruntisuri in perioada sarbatorilor doar pentru ca "asa e bine". Nu vreau sa spun ca nu imi plac aceste momente, dar uneori simt prea mult oboseala de peste zi incat seara nu sunt capabila nici sa zambesc.

Ador sa pregatesc mici gustari cu care sa ii indulcesc pe cei ce imi trec pragul, dar ma simt descurajata cand nu gasesc toate ingrendientele de care am nevoie ca aceste delicii sa arate asa cum mi le imaginez eu. Spre exemplu am colindat magazinele in cautarea asa numitelor creioane pentru decor , dar spre surprinderea mea sunt de negasit.

Am pregatit fursecurile din imagine si astazi urmeaza sa le decorez cu ceea ce am la indemana - sper sa arate apetisant la sfarsit.

M-am apucat si de curatenie, dar parca niciodata nu este suficient de curatenie...mereu se gaseste ceva ce nu este la locul potrivit, asa ca o sa fie de munca la acest capitol.

Spre seara dupa ce s-a mai linistit aceasta agitatie m-a apucat un chef nebun sa fac sport, asa ca m-am echipat corespunzator si m-am apucat de treaba: incalzire, abdomene, genuflexiuni, mers pe bicicleta si multe alte chichite carora nu le cunosc numele.

Cand mi-am dat seama de efortul suprasolicitant pe care l-am facut dupa mult timp in care sportul pe care l-am practicat era mersul pe jos si cumparaturile fugare...m-am hotarat sa ma odihnesc asa cum se cuvine.

Am inceput sa deschid cutia cu sentimente si sa reflectez asupra lor...am zambit, am oftat, mi-a tresarit inima, a batut mai puternic, m-am intristat si...am adormit cu gandul la un ultim mesaj;

Visul a fost inimaginabil de frumos...un inger mi-a acaparat mintea, chipul lui nu imi poate fi sters de pe retina.

Intalnirea din vis mi-a provocat multe emotii in inconstienta, caci mi-am imaginat o intalnire intr-o zi in care fulgii de nea coboara rapid si se aseaza pe corpurile noastre mult prea calde pentru ei...ii privim cum se topesc si zambim.

Te privesc cu coada ochiului cum iti scoti mainile din buzunarul de la geaca pentru a ma imbratisa, cum am simtit atingerea mainilor tale un fior mi-a cuprins tot corpul...aidoma celui de la prima noastra imbratisare.

Am inceput sa tremur usor...dar iti spun "cu siguranta frigul e de vina"...te-am privit timid in ochi si m-am pierdut in verdele primavaratic din privirea ta. Timpul s-a oprit in loc numai pentru noi.

Fulgii nu mai cad grabiti, ci valseaza in ritmul bataii inimii noastre...iti ating obrazul catifelat si remarc un zambet schitat de buzele tale rozalii...m-ai sarutat pe frute, m-am trezit la realitate si te-am auzit cum imi spuneai ca totul este real.

Fara sa ne dam seama ne-am transformat in oameni de zapada, caci fulgii s-au asezat pe noi si priveau fiecare particica din noi. Tu m-ai luata mana mea rece si mi-ai incalzit-o asa cum faci mereu...

Te-ai apropiat de mine, am simtit respiratia ta si...

Ador astfel de sentimente ce raman si atunci cand am deschis ochii, imi place sa visez un inger cu chip cunoscut...pastrez acest vis pana cand o sa intalnesc ingerul in apropierea mea.