Straniu dar adevarat.

Din curiozitate sau poate doar din lipsa de activitatea,mi-am permis sa rasfoiesc arhiva de bog-uri;

Am descoperit ganduri minunate scrise de persoane simple. Povesti de dragoste, dar si intamplari triste...acum imi pare rau ca nu am mai tinut legatura cu vechile cunostinte pe care le aveam in perioada mea de "tranzitie blogareasca" (desi se spune ca niciodata nu e prea tarziu, eu simt ca este prea tarziu acum sa reiau prietenia intrerupta brusc).

In aceasta plimbare virtuala a mea, am ajuns si in "casa sufleteasca" a unor persoane pe care le cunosc in viata de zi cu zi. Ma simteam ciudat citind, dar nu indrazneam sa ma opresc...o curiozitate ma apasa.

Nu-mi dau seama de ce: eu, ei si poate si voi...scriem despre sentimentele pe care nu avem curaj sa le aratam sau sa le spunem de fata cuceilalti;

De ce in fata blogului ne exprimam frustrarile si in restul timpului incercam sa aratam o alta fata a noastra...folosim o groaza de masti incat o sa ajungem sa nu ne mai cunostem pe noi insine.

Poate ca este bine sa nu aratam mereu ce ne doare si sa parem puternici in ochii celorlalti, dar trebuie sa nu uitam niciodata care ne sunt limitele si unde trebuie sa ne oprim cu aceasta inselatorie.

Citeam pe blogul lui X...ca este indragostit pentru prima data, ca a descoperit dragostea si acum este singurul lucru la care viseaza. Pana aici nimic ciudat, ceea ce m-a uimit pe mine este faptul ca X in viata cotidiana este un tip "macho", care a schimbat relatiile ca pe lenjerie intima... aparent pare ca nimic nu il poate aduce in aceasta stare, ca este intangibil sufleteste si ca pentru el fiecare relatie este doar pentru a atinge mereu un alt record personal. Dar se pare ca aparentele inseala...si X stie sa simta dragostea in felul lui si nu ii este teama sa recunoasca.

Pe Y, am cunoscut-o acum cativa ani...mereu mi-a placut sa admir din umbra calitatile si felul in care se imbraca. Consider ca are un simt bine dezvoltat al combinarii culorilor si texturilor.

Se auzeau tot felul de zvonuri despre ea, zvonuri pe care nu vroiam sa le cred, caci lumea vorbeste si in necunostinta de cauza.

Cititndu-i gandurile mi-am dat seama ca, cei ce vorbeau despre ea nu o cunosteau nici cat negru sub unghie.

In timp ce scriam despre ei, mi-am amintit de ceea ce mi-a spus o amica (cititoare a blogului meu vechi si prietena buna cu mine in aceea perioada)...imi spunea ca daca mi-ar citi blogul fara sa stie ca eu sunt in spatele cuvintelor, ar crede ca sunt vesnic trista si m-ar asemana usor cu o ciudata. Dar aceasta este o parere pe care si-o facuse despre vechiul blog, in care imi scriam dezamagirile intr-un ton mai aparte, caci nu vroiam sa fiu o carte deschisa pentru cei cunoscuti.

Vreau sa subliniez ca dincolo de aparente si cuvinte frumos cizelate...se ascunde un suflet ce ii ste teama sa iasa la lumina.