Ma simt prea rau pentru a lega cateva cuvinte.
Ma simt prea prost pentru felul meu sensibil de a fi;
Ma simt inutila...
Ma simt prea prost pentru felul meu sensibil de a fi;
Ma simt inutila...
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea. Drumul spre muncă a fost astăzi mai mult decât un simplu drum. A fost o aventură. Pași grei prin omăt, respirație aburindă, mâini înghețate și copii care pășeau curajoși prin nămeți, cu ochii mari și obrajii roșii. Am mers pe jos prin troiene, cu zăpada scârțâind sub pași, simțind cum fiecare pas cere un pic mai mult efort decât de obicei. Și totuși… ce priveliște! Copacii îmbrăcați în alb, liniștea aceea curată pe care doar iarna ți-o poate oferi, fulgii care încă mai dansau în aer. Era greu de dus în piept frigul, era greu ritmul, mai ales când timpul parcă alerga împotriva noastră. Dar era și o frumusețe care îți tăia respirația. Uneori viața ne pune în față drumuri mai anevoioase, dar tocmai ele ne arată cât de puternici suntem. Și cât de mult contează să mergem înainte, chiar și prin zăpadă până la genunchi. Astăzi am înțeles că iarna...
nu esti inutila.doar seaca in momentul de fata
RăspundețiȘtergereinutila nu esti deloc...doar prin faptul ca tu respiri si te gandesti la mine imi dai si mie motiv sa traiesc..imi dai motive sa imi zboare mintea de la probleme si sa ma gandesc la lucruri mai bune...la fericire alaturi de tine, la cum iti place sa te imbratisez, la cum imi place sa te sarut.
RăspundețiȘtergere@ The obnoxious man:
RăspundețiȘtergereAdor sa recitesc aceste comentarii!
As vrea ca si peste un an sa fii la fel.