Treceți la conținutul principal

Fuse, fuse si se duse...

Asa a patit si inspiratia mea...a fost - dar a fugit de dimineata, de indata ce razele soarelui si-au facut aparitia inspiratia mea a plecat pe alt taram...probabil este un taram intunecat, deoarece seara simt ca pot sa vorbesc mult, pot sa scriu poezii si chiar pot sa arat o alta parte a mea.
Poate ca daca as fi scris ieri acest articol as fi "aratat" cu deregtul pe X si pe Y, de la care ma asteptam la un strop de spirit al observatie...dar acum imi dau seama ca nu are rost sa fac acest fapt dizgratios.

O parte a sufletului imi ofera o garantie ca nu voi uita prea curand ziua precedenta, deoarece a insemnat mult pentru mine...cu siguranta nu ma asteptam ca toate lucrurile sa mearga bine. Alaturi de EL am reusit sa imi indeplinesc un vis frumos pe care il purtam in gand de foarte mult timp...
...De indata ce mi-ai spus ca trebuie sa pleci, am simtit un gol imens in suflet...desi stiam ca nu plecai mai departe ca in alte seri, aveam o stare ciudata ce nu imi dadea pace.
Te-am privit mai adanc ca niciodata, am fost atenta la fiecare miscare a ta, m-am uitat insistent la clipirea ochilor tai si te-am stans in brate ca si cum astazi nu ar mai fi existat pentru noi;
Acum imi pot explica aceste reactii pe care le-am avut... dupa o zi minunata petrecuta cu tine, mi-a fost greu sa ma obisnuiesc cu gandul ca TU esti al meu...dar mai trebuie sa te duci si acasa, deja simteam ca a mea casa reprezinta si casa ta.
Labels:

Comentarii

  1. Boddah13 august 2009 la 20:57

    Coloana sonora a filmului "Requiem for a dream"
    :)

    RăspundețiȘtergere
  2. The obnoxious man13 august 2009 la 23:43

    recomand: http://www.youtube.com/watch?v=VTxnqUhhlIY (melodia pentru ritm)

    si mai pe scurt versurile adaptate pentru situatia noastra:

    For all those times you STAY by me
    For all the truth that you MAKE me see
    For all the joy you BRING to my life
    For all the wrong that you MAKE right
    For every dream you MAKE come true
    For all the love I found in you
    I'll be forever thankful baby
    You're the one who HOLDS me up
    Never let'S me fall
    You're the one who saw me through through it all


    You ARE my strength when I AM weak
    You ARE my voice when I can't speak
    You ARE my eyes when I can't see
    You SEE the best there IS in me
    Lifting me up when I can't reach
    You GIVE me faith 'coz you BELIEVE
    I'm everything I am
    Because you LOVE me


    You GIVE me wings and MAKE me fly
    You TOUCH my hand AND I CAN touch the sky
    I lost my faith, you gave it back to me
    You said no star was out of reach
    You stood by me and I stood tall
    I HAVE your love I HAVE it all
    I'm grateful for each day you gave me
    Maybe I don't know that much
    But I know this much is true
    I AM blessed because I AM loved by you


    You ARE my strength when I AM weak
    You ARE my voice when I can't speak
    You ARE my eyes when I can't see
    You SEE the best there IS in me
    Lifting me up when I can't reach
    You GIVE me faith 'coz you BELIEVE
    I'm everything I am
    Because you LOVE me

    You ARE always there for me
    The tender wind that CARRIES me
    A light in the dark shining your love into my life
    You ARE my inspiration
    Through the lies you ARE the truth
    My world is a better place because of you


    You ARE my strength when I AM weak
    You ARE my voice when I can't speak
    You ARE my eyes when I can't see
    You SEE the best there IS in me
    Lifting me up when I can't reach
    You GIVE me faith 'coz you BELIEVE
    I'm everything I am
    Because you LOVE me

    TE IUBESC!

    RăspundețiȘtergere
  3. Claudiu Negreu14 august 2009 la 00:11

    noul blog baaaaaai
    http://monkeynlizuka.blogspot.com/



    !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  4. The obnoxious man14 august 2009 la 11:19

    Nu am apucat sa spun nimic de inspiratie...lasa mami ca vine ea singurica inapoi si iar o sa ne delectam cu postari din cele mai frumoase

    RăspundețiȘtergere
  5. Claudiu Negreu14 august 2009 la 12:41

    spre sfarsit a ramas:P

    RăspundețiȘtergere
  6. Byz15 august 2009 la 01:22

    deci noaptea intr-adevar e cel mai frumos moment al zilei parerea mea intr-un fel..
    sunt la fel k si tine in privinta asta..k descopar o alta latura a mea noaptea:)..incredibil.. poate k esti nascuta noaptea k si mine :D

    RăspundețiȘtergere
  7. Un suflet15 august 2009 la 12:19

    @ Boddah: Multumesc frumos >:D<

    @The obnoxious man: :X:X:X

    @Monkey-Claudiu: Vazut , adaugat, vizitat!

    @Byz: Noaptea ne transformam si scapam de anumite temeri :-??
    Cel putin asta simt uneori. Intunericul ma face mai increzatoare in mine.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Un alt suflet isi da cu parerea:

Postări populare de pe acest blog

Iarna

 Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea. Drumul spre muncă a fost astăzi mai mult decât un simplu drum. A fost o aventură. Pași grei prin omăt, respirație aburindă, mâini înghețate și copii care pășeau curajoși prin nămeți, cu ochii mari și obrajii roșii. Am mers pe jos prin troiene, cu zăpada scârțâind sub pași, simțind cum fiecare pas cere un pic mai mult efort decât de obicei. Și totuși… ce priveliște! Copacii îmbrăcați în alb, liniștea aceea curată pe care doar iarna ți-o poate oferi, fulgii care încă mai dansau în aer. Era greu de dus în piept frigul, era greu ritmul, mai ales când timpul parcă alerga împotriva noastră. Dar era și o frumusețe care îți tăia respirația. Uneori viața ne pune în față drumuri mai anevoioase, dar tocmai ele ne arată cât de puternici suntem. Și cât de mult contează să mergem înainte, chiar și prin zăpadă până la genunchi. Astăzi am înțeles că iarna...
Trimiteți un comentariu
Read more »

Happy 22

La inceput nu credeam, cu trecerea zilelor incepeam sa imi doresc ... pe parcurs speram ca totul o sa fie bine si chiar vroiam sa ajung sa ma bucur de acest moment. Astazi pe 22 martie, noi doi, implinim doi ani de cand ne-am unit singuratatile, astfel nu mai suntem doi straini in noapte, ci am devenit doi oameni de nedespartit, care trec impreuna peste probleme si sunt alaturi la bine si la greu. Am asteptat aceasta zi, asemeni unui copil ce este emotionat, entuziasmat si dornic sa descopere cat mai repede cadourile de sub pomul de Craciun. "Azi" reprezinta pentru mine un vis implinit. Este relatia cea mai lunga pe care am avut-o pe parcursul a cei aproximatix 22 de ani pe care ii am. EL este un barbat-copil care are chiar 22 de ani, un numar care imi face placere sa il pronunt, cel putin astazi ma face sa zambesc copilareste si sa cred din ce in ce mai mult ca visele devin realitate daca lupti pentru ele. Este relatia in care am pus cele mai multe sentimente, am iubit inte...
6 comentarii
Read more »

Timp de calitate

Într-o dimineață liniștită de weekend, casa era scăldată într-o lumină blândă, ca mierea. Mama cu părul roșu se trezise prima. Își strânsese părul într-un coc dezordonat și pregătea ceaiul, când a auzit pași mici și grăbiți pe hol. — Mami, e weekend! a șoptit fetița, de parcă ar fi împărtășit un mare secret. Curând, cei doi copii erau deja plini de planuri. Fetița s-a așezat pe podea cu un caiet și a început să deseneze inimioare și povești inventate, în timp ce băiețelul încerca să ajungă la borcanul cu ciocolată, convins că weekendul trebuie să înceapă cu ceva dulce. Mama îi privea zâmbind. Nu se grăbea nicăieri. Weekendul era despre ei — despre râsete, despre încercări stângace și mici aventuri casnice. — Bine, a spus ea, prefăcându-se serioasă. Micul dejun special de weekend începe… cu ajutor de la bucătari! Copiii au izbucnit în chicote. Au amestecat, au gustat pe furiș și au făcut mai multă dezordine decât mâncare — dar nimănui nu-i păsa. După micul dejun, s-au...
Trimiteți un comentariu
Read more »

Eu si luna

Sunt seri în care liniștea nu mai apasă, ci mângâie. Seri în care cerul devine o confesiune, iar eu – o pagină deschisă. Doar luna îmi mai cunoaște acum secretele. Doar ea rămâne martoră atunci când poveștile se risipesc și oamenii devin amintiri. Am pierdut mulți oameni în povești. Unii au plecat pentru că așa le-a fost drumul, alții pentru că așa am scris eu finalul, fără să știu că nu există capitole de rezervă. Am crezut în promisiuni care sunau frumos în șoaptă și în „pentru totdeauna” rostit la momentul potrivit. Dar timpul are obiceiul să rescrie totul cu o sinceritate crudă. Și totuși, luna rămâne. Ea nu judecă. Nu cere explicații. Nu obosește să mă asculte. Când orașul adoarme și ferestrele se sting una câte una, eu îmi adun gândurile și le așez sub lumina ei. Fiecare regret, fiecare vis neterminat, fiecare întrebare fără răspuns. Sub claritatea ei palidă, durerea devine suportabilă, iar singurătatea – aproape poetică. Poate că nu i-am pierdut pe toți. Poate că doar i-am așeza...
Trimiteți un comentariu
Read more »

E ziua ta

 Astăzi e ziua ta și, fără să vreau, mă întorc cu gândul înapoi. Într-un timp în care nu știam ce înseamnă distanța. Într-un timp în care „noi” era ceva firesc, zilnic, de neclintit. Mi-e dor de copilăria noastră. De serile în care stăteam la povești șoptite, ca și cum lumea întreagă depindea de secretele noastre. De râsetele care umpleau casa. De certurile scurte și împăcările rapide. De siguranța aceea tăcută că, orice s-ar întâmpla, te am pe tine. Erai omul meu de bază. Și nu pentru că spuneam asta, ci pentru că o simțeam. În felul în care mă apărai fără să-ți cer. În felul în care îmi cunoșteai gândurile înainte să le rostesc. În felul în care, lângă tine, nu trebuia să fiu altceva decât eram. Viața a trecut peste noi cu pași repezi. Ne-a crescut, ne-a dus pe drumuri diferite, ne-a umplut zilele cu griji și responsabilități. Și, fără să ne dăm seama, timpul pe care îl aveam unul pentru celălalt s-a făcut tot mai mic. Ne vedem rar. Vorbim rar. Dar dorul… dorul nu s-a micș...
Trimiteți un comentariu
Read more »

Pseudo-prieteni

Titlul nu imi apartine, l-am vazut astazi intr-un articol si mi-a atras atentia. Sa nu va imaginati ca sunt dezamagita de prieteni. Am deja un trecut geneors in care nu ma mai incred in multi oameni, am preferat sa pastrez aproape de mine doar pe cei ce ma accepta asa cum sunt. Ma saturasem sa fiu contactata doar atunci cand cineva avea nevoie de o informatie de la mine ... pe principiul "Buna, ce mai faci? Auzi, ai idee de X problema?" sau lucruri similare. Imi este asa de bine acum cu "o mana" de oameni si putine batai de cap. Am un singur dor...caci nu este chiar regret, imi lipsesc momentele in care era galagie in jurul meu, cand ne strangeam mai multe persoane si ne jucam carti sau pur si simplu povesteam. Prezentul ma gaseste din punct de vedere al prietenilor, cu cel mult trei intr-un moment ... dar de cele mai multe ori sunt doar eu si D. "Toate la timpul lor" ar spune cineva. Eu nu prea mai am speranta ca in viitorul apropiat o sa reusesc sa ...
4 comentarii
Read more »

Sunt suficient de bună?

Nu știu de ce îmi tremură vocea… dar simt că trebuie să spun asta. Poate că vlogul ăsta e doar pentru mine. Pentru ziua în care o să uit cât de mult am simțit. Adevărul e că… de multe ori nu mă simt suficientă. Și nu pentru că nu fac destul. Ci pentru că simt că niciodată nu e destul pentru toată lumea. Îmi doresc… atât de mult… ca oamenii din jurul meu să fie bine. Să fie liniștiți. Să fie fericiți. Să nu îi doară nimic. Și când sunt bine… simt ceva aici, în piept… o împlinire. Ca și cum am făcut ceva important. Ca și cum existența mea are sens. Și cred că m-am agățat de senzația asta. Pentru că atunci când ei nu sunt bine… simt că am eșuat. Că trebuia să fac mai mult.  Să spun altceva.  Să fiu altfel.... Și mă consum. Și tac. Și zâmbesc. Spun că pot.   Spun că e ok.  Spun că nu m-a afectat. Dar mă afectează. Mă doare când simt că nu pot ține totul împreună. Mă doare când simt că nu sunt sprijinul perfect. Mă doare când obosesc… pentru că eu...
Trimiteți un comentariu
Read more »

Am nevoie de un sfat

Una dintre fetele cu care ma inteleg foarte bine, a suferit o despartire dupa multi ani de relatie cu un baiat ce parea sa fie jumatatea perfecta pentru stilul ei de a fi. Despartirea a fost cu tam-tam si suferinta pentru ea. Acum, dupa ce situatia s-a calmat si fata a inceput sa nu ii mai simta lipsa ... inevitabilul s-a produs. El a reaparut in peisaj si doreste o impacare. Da, o impacare dupa ce el a gresit si din cauza lui s-a destramat aceasta poveste de iubire. Dar cine sunt eu sa il acuz? Problema mea este alta... detin o informatie care ar putea sa cantareasca greu in balanta deciziei pe care trebuie sa o gandeasca ea. Poate ca parerea mea nu conteaza, insa adevarul pe care ea nu il vede...ar conta si ar scoate la iveala anumite minciuni pe care el le croseteaza inca...desi vrea impacare, el inca traieste intr-o minciuna. Ea ... ca majoritatea fetelor, lasa o usa deschisa, chiar daca incertitudinea exista. O greseala se poate repeta oricand. Oare ce este mai bine sa fac...
4 comentarii
Read more »

Scurt pe doi

Astazi nu o a spun prea multe vorbe, caci am de lucru intens la proiectul pentru facultate. In mare mi-am indeplinit activitatile pe care mi le-am propus, spre surprinderea mea chiar am facut si peste "linie". Poate ca multi vor spune "Ce mare lucru ai facut tu?" - poate ca au dreptate, nu am facut ceva iesit din comun, dar pentru mine inseamna foarte mult sa imi respect programul si sa fac zi de zi cate ceva pentru casa si pentru sufletul meu. Intr-o zi imi doresc sa ajung intr-un alt stagiu al acestei "povesti"; Nu stiu unde o sa fie acel "si-am incalecat pe'o sa si v-am spus povestea asa..." Am ascultat multa muzica si printe melodii am ramas cu gandul la: Edsilia Rombley - On top of the world Kim Herold - Social butterfly
3 comentarii
Read more »