Etajul3

Zapada

2012-01-28T23:07:00.000+02:00

Dupa o saptamana in care am stat doar pe meleaguri ingradite, astazi am plecat in agitatia capitalei.
Am colindat magazine si cu toate astea am rezistat tentatiei de a arunca banii pe o bucurie de moment.
Nu stiu daca un gand de chibzuiala mi-a strapuns dorinta de a achizitiona diverse haine ce ar putea sa se combine "perfect" ce altele vechi, ideea este ca sunt multumita de mine;

Soarele sclipitor, m-a indemnat sa ii fac aparatului foto o proba intr-un parc inzapezit. Recunosc, nu a fost cea mai buna idee ... caci dupa o ora de fotografiat, am ajuns acasa tremurand din toate incheieturile, curgandu-mi nasul si cerand o pastila.
Ma simt obosita, ingandurata si singura.

Complexe

2012-01-27T23:30:00.000+02:00

E iarna in toata regula. In Bucuresti a nins astazi cu fulgi perfecti ... ma bucur ca am o frantura imortalizata ... astfel o sa imi amintesc mereu frumusetea iernii.
In perioada liceului imi placea mai mult iarna, deoarece ma imbracam cu haine lejere care nu imi puneau in evidenta ~~silueta~~ formele.
Unii oameni reusesc sa depaseasca bariera complexelor, insa altii raman mereu cu o obsesie si fac din doua trei kilograme un adevarat chin (ridic doua degete).
In prezent imi place sa urmez proverbul " Fa-ti iarna car si vara sanie." caci este mai omenesc sa ma apuc de emilinat surplusul atunci cand nu apuca sa fie vizibil si atat timp cat este mai mic. Fiecare zi amanata poate sa insemne un efort in plus.
Suna ciudat sa spun, dar am momente cand sunt o complexata. Un factor il are si etichetele pe care le pun ceilalti si sabloanele in care daca nu te mulezi perfect esti privita cu oarecare indiferenta.

Sunt lucruri ce se bat cap in cap. Daca intrebi persoane de gen masculin, majoritatea spun ca le plac fetele tipar de manechin, insa nu si-ar dori una alaturi de ei in postura de iubita.
Sunt si baieti care nu pun pret pe ambalaj, mai rar, dar inca mai sunt.

In cazul meu, parerea celorlalti conteaza fosrte putin ... cei dragi imi spun lucruri frumoase, pentru ca tin la mine si pentru ei sunt perfect normala.
Recunosc, si eu exageraz cand vine vorba de mine, nu stiu de ce, caci nu vreau sa fiu placuta pentru fizic...dar cred ca e ceva inconstient care tinde spre o idee fixista.
Imaginea de ma jos spun unii ca m-ar reprezenta, bine nu pornind chiar de la o anorexica ... dar ideea era ca eu vad total altceva in oglinda.
Un complex e greu de depasit.
Are cineva un sfat? O idee, o maslina...orice?

Anotimp

2012-01-26T23:26:00.001+02:00

Astazi am facut un "quiz" cu titlul "In ce anotimp inima iti vorbeste?"... nu sunt o mare impatimita a acestor chestionare, insa imi place din cand in cand sa descopar raspunsul.
Astazi rezultatul m-a facut sa zambesc larg.

"Primavara il vei intalni pe Fat Frumos, alesul inimii tale. Cupidon va astepta la colt de strada, fiind oricand pregatit sa iti aduca dragostea in inima si in suflet. De ce primavara? Pentru tine primavara este anotimpul in care esti tu, te simti libera, revii la viata si iti incarci bateriile. In acest anotimp vei gasi dragostea adevarata, vei avea fluturi in stomac si vei gandi cu inima. Nu-ti fie teama sa iubesti, sa te lasi purtata de val si sa iti deschizi sufletul."

Aprob, caci dragostea mi-a aparut in cale acum trei ani intr-o minunata zi de primavara. M-a asteptat iubirea sa ii deschid usa inimii si sa ii impartasesc sentimentele minunate pe care le-am dobandit in timp.
Cum spun si versurile "primavara incepe cu tine...".
Nu as putea sa spun ca am un anotimp preferat, imi place sa gasesc in fiecare acele lucruri care ma fac fericita, fie ca este vorba despre: fulgii de zapada care danseaza, iarba verde crud ce inveseleste privirile, soarele arzator ce confera o culoare aparte si ce sa mai spun de minunatele decoruri tomnatice.
Zilele acestea sunt intr-o dilema...sa imi placa sau nu cantintatea impresionanta de zapada?

Titlu

2012-01-25T23:29:00.000+02:00

Este intuneric si liniste … iara picat domnul curent… intreaga zi a fost un ” du-te vino “.

S-a terminat aceasta zi mohorata din toate punctele de vedere. Amincercat sa imi colorez ziua, insa factori din exterior au resusit cu mai multausurinta sa ma indispuna .

Ma simt ca un monstru. Nu am facut nimic concret pentru asta … darlucrurile se resfrang asupra mea.

Nu vreau sapar pesimista sau sa dau impresia de slabiciune. N-am uitat ca mi-am promis sa fiu tare. Inca sunt fermape pozitie. Nu am varsat lacrimi … dar ma simt abandonata.

Lasarea intunericului o sa aduca un strop de claritate in minteamea.

Uneori nueste nevoie sa spui sau sa faci ceva pentru a primi rautati… as putea sa lenumesc “rautati gratuite” si atunci se explica totul. Eh, m-am tot gandit dacaavea rost sa raspund si sa ma comport aidoma … dar raspunsul a venit singur “Privesteinainte, calculeaza fiecare pas si cuvant!”.

Paradisul nu e mereu usor deatins. Trebuie sa inveti sa urci dealuri, sa cobori vai si sa nu uiti niciodatade unde ai plecat.

In cateva minute o noua zi maasteapta. Sper ca una mai buna ca aceasta care tocmai ma paraseste , imi esteteama de o noua “ confruntare” cu starea negativo-depresivo.

Pauza de joaca

2012-01-24T02:30:00.000+02:00

Tocmai am terminat de impaturit peste 200 de piese pentru origami 3d. Nu este o munca obositoare, ci doar migaloasa, insa muzica ma face sa intru intr-o lume aparte in care gandurile imi zboara pe campii inflorite si mainile se misca intr-un ritm asemeni unui dans al fluturilor.

Stau in dormitor cu o cana de cacao cu lapte, un pachet de servetele, pastile pentru gat si muzica ritmata. E un remediu potrivit pentru o mohorata.
Am asteptat vremea rece, insa nu asa de umeda. Vroiam zapada, insa nu acum.
Nemultumitului i se revendica darul, nu ? Sa vina cine vrea, sa puna monopol pe fulgii de zapada si pe picaturile de ploaie ce s-au hotarat sa nu se desparta in aceste zile.

Dupa mult timp, lupt cu starea de raceala si nu ma las batuta. Nu renunt la timpul meu pe care mi l-am alocat in fiecare zi pentru exercitii de intretinere. Ma dor oasele si muschii, insa profesorul meu de sport are o expresie " febra si durerea trec prin alte zeci de minute de miscare".
Am invatat ca niciodata nu este bine sa amani un lucru important, caci fiecare zi care trece aduce de la sine o stare de comoditate;
"Ce poti face astazi, nu lasa pe maine!" :)

Analizand viitorul

2012-01-23T20:30:00.000+02:00

Am visat frumos. Mi-a placut faptul ca EL era alaturi de mine si ma proteja chiar si in vis. Zburam impreuna si atunci cand am aterizat m-a imbratisat cu dragoste si multi fiori. Era ca si cum m-a regasit dupa o perioada in care disparusem din peisaj.
Ce placut este sa te simti protejata si alintata tot timpul. Mi-ar placea ca toate aceste sentimente sa nu dispara niciodata.
Incerc sa raspund cum pot acestor gesturi frumoase, insa ma simt mai stangace ca EL. Nu ma complac ... lupt cu mine in fiecare zi sa depasesc aceasta stangacie.
Fac parte din categoria oamenilor care se ataseaza mai greu, nu ma arunc cu capul inainte, insa atunci cand deschid usa sufletului meu stiu sigur ce gasesc acolo si incerc sa fac tot ce imi sta in putere pentru a arata prin gesturi aceste sentimente ... cuvintele sunt interpretabile, infatile si minore pe langa tot ceea ce imi spune inima mea prin vibratii si impulsuri;

Ma gandeam la faptul ca multi oameni catalogheaza viata lor dupa etape scolare sau sentimentale ... in schimb eu prefer sa o impart in capitole si atat.
Fie ca este vorba de capitole de dragoste, personale sau pur si simplu capitole pline de momente memorabile.
In prezent sunt intr-un capitol de tranzitie ... lucrurile merg bine, chiar neasteptat de frumos ... insa sunt anumite planuri in care simt lipsuri si vreau sa le umplu. Sunt in cautari de viitor.
Ma asez pe canapea cu un caiet si un stilou in mana. Notez lucruri pe care vreau sa le indeplinesc in curand. Imi place sa am un plan de lupta, sa am o motivatie pentru ziua ce urmeaza.

Fulgi de zapada

2012-01-22T21:30:00.000+02:00

Am privit pe fereastra cum totul se invelea in cateva minute cu o patura alba si pufoasa de zapada.
A nins frumos. Cat sa delimiteze trecerea anotimpurilor.
Daca tot a ajuns zapada o raritate, am profitat de aceste zile si am iesit sa prind culoare in obraji si sa fac o sesiune foto.
In parc am vazut atatea chipuri vesele si bucuroase de faptul ca zapada s-a asternut in strat considerabil, incat au aparut diversi oameni de zapada.
Copii erau entuziasmati la fel de mult ca si mine. M-am simtit aidoma lor.
Imi mai doresc sa am parte de o bulgareala usoara. Sa imi las degetele sa se joace cu zapada si sa alerg prin locuri neatinse de nimeni, sa fac forme in zapada, sa imi inghete corpul, dupa care sa vin acasa si sa beau o cana de ciocolata calda.
Nu mai conteaza ca e ianuarie si ca imi doream sa port fuste, iar frigul nu imi da voie ...vorba cuiva "e timp pentru toate".

P.s: Recunosc, e greu sa mergi pe gheata, caci iti incordezi muschii picioarelor si stai cu grija la fiecare pas sa nu fac intalnire cu asfaltul.

Cum as putea altfel?

2012-01-21T09:50:00.000+02:00

Il iubesc pentru ceea ce este, pentru ceea ce face pentru mine si pentru faptul ca numai alaturi de EL inima mea este implinita.

Il ador pentru ca imi citeste si cele mai asunse ganduri. Ma cunoaste mai bine decat o stiu eu. Ma rasfata si face ca dorinta mea sa fie un mic ordin pentru el ... un ordin ce trebuie dus la indeplinit in scurt timp pentru a imi aduce la viata bucuria copilareasca.

Impreuna am trecut prin momente frumoase, insa si prin etape grele ale vietii. Ne-am cunoscut reciproc si am crescut alaturi, am invatat sa ne toleram greselile si sa ne intelegem din ce in ce mai bine ... uneori chiar fara sa ne spunem cuvinte.

Povestile romantice exista, cel putin pentru mine. Traiesc intr-o astfel de basm minunat si nu vreau sa se termine niciodata.

Alaturi de EL am descoperit multiple ramuri ale romantismului. Nu mi-am imaginat niciodata ca gesturile acestea frumoase pot sa fie atat de diversificate.
Adorm seara cu EL in gand si dimineata ma trezesc sarutata de cuvintele lui somnorose si calduroase;

Am pornit acest post cu gandul sa ii multumesc pentru ceea ce face pentru mine, insa m-a luat valul iubirii si am povestit alte momente din viata mea de indragostita.
In prezent mandrul meu drag se ocupa de viitoarea mea casuta. As putea sa arat un "preview" insa mai astept cateva zile sa incarc cate putin din toate.
Iti multumesc si te iubesc!

Ganduri

2012-01-20T10:30:00.000+02:00

Ploua marunt, e inceput bacovian. Vremea e urata, rece si mohorata. Nu imi vine sa ies din casa nici sa macar privesc ghioceii ce tocmai incep sa infloreasca;
Imi ocup timpul cu lucruri migaloase si colorate. Astfel incerc sa nu privesc viata cu optimism si sa nu bag in seama lucrurile urate.

Iar simt ca trec printr-o perioada de tranzitie. Zapez mult in cautarea unui viitor mai bun. E greu, dar nu imposibil! Trebuie sa imi repet asta pentru a nu imi pierde speranta.
Oamenii dragi sunt alaturi de mine. Asta ma face sa fiu puternica.

Net-ul imi care face figuri, cred ca este cazul sa pun punct aici.

Schimbari si culori

2012-01-19T00:03:00.000+02:00

Schimbarile fac bine in cele mai multe cazuri, mai ales cand vin din suflet si ni le dorim.
M-am hotarat sa schimb culorile blogului, sa il fac sa para mai cald si mai vesel. Nu stiu in ce masura am reusit, insa mie imi incanta privirea cand deschid "usa casei" si descopar o incapere asemeni unei ciocolate calde la culoare si reflectand zambete calde.
Anul acesta mi-am propus sa nu mai fiu conservatoare si nici sa nu ma mai atasez de lucruri trecatoare.
Vreau sa incerc sa ma bucur de impulsul de moment. Niciodata nu stii de unde poate sa sara o experienta noua care sa te faca sa te descoperi.

Mi-am hranit dorinta de creatie, realizand cateva perechi de cercei. Materialele pe care le-am folosit sunt diverse, de la margele, plastic, material, pana la hartie.
Ce veselie imi produc aceste accesorii colorate.
Astazi radiez de energie si veselie.

Cornite

2012-01-18T23:00:00.000+02:00

Am doua motive sa fiu indignata, insa nu vreau sa le dau importanta. Am invatat de la viata ca oamenii sunt in mii de feluri, iar cuvintele sunt usor de interpretat... iar atat timp cat nu sunt persoane dragi mie, incerc sa nu imi pese si sa trec cu vederea. As putea sa scriu cu majuscule in acest caz, sa subliniez anumite detalii si sa demonstrez ca nu am gresit cu nimic ... insa nu o voi face.

Sa revenim la lucruri si momente frumoase din viata, caci de umbre, certuri si rautati suntem satui.

Chiar daca genunchiul stang inca ma mai supara, am(re)inceput exercitiile de intretinere. Rezultatele se vad. Ma simt mult mai bine. Am un program destul de flexibil si usor de dus la bun sfarsit.
Daca tine vremea asa, o sa imi scot bicicleta la plimbare, paletele de ping-pong si fustitele.
In ultima perioada m-am tinut de cuvant si am stat mai mult cu sifonierul la "povesti" ... chiar daca de cele mai mulote ori iesirile mele sunt cu paltonul pe mine. Ideea ca pe sub am o bluzita cu buline sau ceva colorat ma face sa fiu vesela si energica.
Am descoperit un stil de a ma machia ce imi pune in evidenta privirea.
Eh, gata nu mai vorbesc despre mine astazi. :)

Dor

2012-01-17T19:15:00.001+02:00

Astept cu drag sa incolteasca iarba. Sa se incalzeasca Pamantul si sa miroasa a primavara.
Imi e dor sa ies la aer curat, sa ma intind pe spate, sa il tin pe Mister de mana si sa privesc norii pufosi.
Ce poate sa fie mai frumos ca o masa in doi, intr-un peisaj frumos, cu o muzicalitate naturala si o companie speciala?
Sunt visatoare astazi.
In minte imi zoara multe zile pe care le-am petrecut pe paturica albastra, unde am trait momente in care am ras zgomotos, am iubit intens, am mancat cu pofta, m-am copilarit si am fost iubita.
Placeri vinovate precum Coca-Cola sau Chipsuri ... si ele fac parte din amintirile mele.

Fericire intr-o cana

2012-01-16T23:02:00.000+02:00

Vremea este la fel de schimbatoare ca si "Romania in care traim".
De dimineata soarele a reusit sa incalzeasca Pamantul si sa mangaie cu razele sale frunzele tomnatice ce s-au asezat ca o patura pe covorul umed si negru.
Plimbarea pe care am facut-o a reusit sa imi schimbe culoarea din obraji si sa ma faca sa ma simt renescand dupa o perioada agitata. In fiecare primavara ma simt bine cand iau la pas drumurile cunoscute ale orasului, chiar daca pe zi ce trece frumusetea dispare si locurile in care ma duceam in copilarie incep sa fie interzise publicului din cauza unor "retrocedari".
Cand frigul s-a lasat am intrat in casa la caldura. Simteam cum nasul rosu se incalzeste si mainile mi se dezmortesc. Mi-am amintit de copilarie cand dupa o doua ore de jucat in zapada veneam acasa sa imi incalzesc corpul inghetat din cauza nametilor si a inconsientei copilaresti.
Daca tot aveam o stare buna, am zis ca nu e rau daca imi fac o cana de capucino si imi incep ritualul obisnuit de zapat.
In ~~linistea incaperii~~ zgomotul lin al tastelor, a intervenit soneria telefonului. Am fost anuntata ca afara ninge, sa fug repede la fereastra si sa privesc acest fenomen.
Cand am auzit, nu am stat pe ganduri, mi-am luat repede papucii si am iesit in fata casei sa ma bucur din plin de fulgii de zapada. Desi putini, curgeau intens ... pacat ca fulgii nu au fost capabili sa se depuna intr-un strat considerabil.
Miracolul a tinut 5 minute.
Poate ca timpul zapezii a trecut si acum ghioceii trebuie lasati sa creada ca este primavara si sa infloreasca gingasi.

Muzeul Antipa

2012-01-15T23:53:00.001+02:00

De cand s-a redeschis muzeul Antipa ne-am dorit sa mergem sa admiram exponatele si sa ne imbogatim amintirile cu nenumarate imagini aparent reale, cel putin asa aratau imaginile pe care le-am vazut pe internet.
La inceput coziile ce pareau interminabile ne-au tinut departe de acest muzeu, insa astazi am profitat de nebunia din capitala - referitor la "mini-revolutia" - si am pornit catre Antipa.
Spre fericirea noastra la nici 20 de minute de asteptari am fost invitati sa ne cumparam bilete de la aparatul electronic ... lucru care a mers destul de repede, dupa care am coborat la parter sa ne incepem vizitarea propriu-zisa.
Am trecut de la pesti, rechini, balene ... la animale de padure si terminand cu oseminte ale unor animale pe care le-am vazut doar in poze.
In interiorul muzeului, undeva printre exponate se gaseste o pestera, care este realizata intr-un stil deosebit, astfel incat pare naturala.

Ca si timp, intr-o ora si jumatate muzeul este parcurs si privit in amanunt.
In ceea ce priveste pretul: 20 de ron pentru adulti, 5 ron pentru elevi si studenti (cu carnetele vizate) si pentru pensionari biletul este 10 ron.
Poze si detalii puteti sa gasiti aici.

Atat eu cat si Mister, am fost incantati de muzeu, insa nu dorim sa mai mergem prea curand. E greu de explicat ce sentiment inspira.

Veselie in tigaie

2012-01-14T00:17:00.000+02:00

Astazi m-am trezit cu o dorinta sa prepar ceva simplu dar cu un efect surprinzator pe chipurile celor dragi, caci de la inceputul anului am stat destul de departe de bucatarie. Incerc sa nu mai fac o perioada ceva dulce cu multe calorii. Avem nevoie de o perioada de curatare a organismului.
Pentru astazi am ales un "meniu" usor, caci starea de sanatate este cam subreda in ultimele zile ... insa incerc sa ma pun pe picioare si sa trec cu vederea peste micile suparari ale organismului.
Aveam nevoie de ceva vesel, asa ca am folosit niste forme speciale pe care le-am primit de curand. Imaginea de mai jos nu imi apartine, insa intr-o zi o sa prezint si ceea ce am realizat eu.
Aceasta a fost "mancarea" care a cerut de la sine si ceva dulce, asa ca m-am gandit la niste gofre/vafe. Desi nu este un desert iesit din comun, este prima data cand am incercat sa le prepar in casa. Rezultatul este minunat.
In viitor cand o sa am casa mea . ro promit sa pun multe poze si retete pe care le prepar.

Prejudecati

2012-01-13T21:23:00.001+02:00

Am intalnit oameni superficiali ce nu vedeau in spatele unui fizic sau dincolo de aparente.
Nu stiu de ce unii se bazeaza pe o prima impresie ... caci sunt sanse sa fie o parere eronata sau nu. Si de ce sa dai cu piciorul fara sa te asiguri ca este bine sa faci asta?
Mie imi place sa analizez situatia de mai multe ori pana sa iau o decizie definitiva. Am avut de pierdut, insa si de castigat cu aceasta gandire;
Poate ca m-am lovit de pragul de sus, dar si cand am descoperit ce se afla jos, am pretuit inzecit.

Ca tot am vorbit de acest subiect. O sa scriu un banc cunoscut despre prejudecati.
"O doamna vrea sa isi faca la comanda un costum.
- Va rog, vreau si eu un costumas.De culoarea Mov!
- Vai, nu doamna, movul nu e placut, e culoarea femeilor cu moravuri usoare... Vi-l facem negru.
- Biiine, negru si cu un pic de mov, asa..."

In prezent aceasta culoare nu mai reprezinta o anumita categorie de doamne/domnisoare. Spre bucuria multora care o preferau si din cauza etichetelor evitau sa o poarte.
Imi amintesc de o reactie pe care a avut-o o colega atunci cand m-a vazut in urma cu multi ani, purtand o pereche de pantaloni de catifea mov:
Ea:"Tu stii ce inseamna culoarea asta?" ... si raspunsul meu a fost sec dar cu directie "Nu-mi pasa, daca eu ma simt bine, lumea poate sa vorbeasca" - nu intelegeam inca de pe atunci cum poti sa judeci un om doar pentru ca poarta o anumita culoare.
Eh, daca se imbraca cineva in alb inseamna ca era neaparat mireasa?

Oameni-prejudecati-greseli.

Vis

2012-01-12T23:03:00.000+02:00

Cat de reale sunt anumite vise. Mi se intampla sa ma trezesc dimineata si sa stau putin pe ganduri pana ma dezmeticesc si realizez ca totul s-a petrecut in lumea ireala.
Cineva spunea ca somnul este o alta viata in care temerile si emotiile capata o culoare si intensitate greu de explicat.
Personal nu am o logica pentru anumite intamplari petrecute in viata nocturna, cea a visului ... uneori am visez ceva la care m-am gandit in timpul zilei sau despre care am citit. Nu e o regula, caci sunt cazuri si cazuri. De exemplu asta-noapte m-am visat mireasa.
Era o agitatie pe langa mine, lumea era entuziasmata ... insa eu nu. Ceva sau cineva ma forta sa fac acest pas. Rochia nu era deloc pe placul meu, cand era alba, cand galbena.
Regret ca nu am apucat sa vad cum aveam parul aranjat, caci de mult timp ma tot intreb cum pot sa fac un metru de par sa stea frumos aranjat pentru un eveniment de genul acesta.
Mirele? Eh si eu m-am intrebat cine era...stiu ca ne-am intersectat pe un hol, insa lumea era inebunita ca nu e bine sa ne vedem inainte de marele eveniment, si m-au impins catre o incapere. In toata agitatia am vazut doar pantofii si o portiune din pantalonii de culoarea neagra (spre multumirea mea).

Jocurile foamei - Sfidarea

2012-01-12T18:15:00.000+02:00

Sfidarea - Al doilea volum din seria Jocurile Foamei

Katniss şi Peeta au câştigat împreună sângeroasele Jocuri ale Foamei, sfidând pentru prima oară în istorie regulile impuse de Capitoliu. Reveniţi în Districtul 12, după toate încercările înfruntate, convinşi că au câştigat o viaţă sigură şi decentă pentru ei şi familiile lor, speră că va urma o lungă perioadă de pace. Dar, în timp ce Katniss şi Peeta parcurg obligatoriul Tur al Învingătorilor, apar zvonuri despre o revoltă printre locuitorii districtelor. Iar în ochii conducătorilor, ei sunt sursa acestei rebeliuni. Dacă nu vor reuşi să convingă naţiunea Panemului că sunt în continuare îndrăgostiţi nebuneşte, consecinţele ar putea fi dezastruoase…

„Proza cristalină a lui Suzanne Collins are un ritm perfect şi construieşte o lume fascinantă. Şi mai fascinant este că dincolo de a fi thriller SF plin de aventură, seria străluceşte prin abordarea temelor moralităţii, supunerii, salvării, iubirii şi, mai presus de toate, a sacrificiului. Spre bucuria armatei de fani care o aşteptau, cartea e extraordinară. Cei care nu îşi poţi stăpâni curiozitatea până la următorul volum, trebuie să se pregătească pentru o adevărată tortură.” Booklist

„Dincolo de universul construit cu migală, de meditaţia profundă asupra societăţii şi de setul complet de personaje complexe şi credibile, acţiunea, intriga şi iubirea fac această poveste cu totul irezistibilă.” Kirkus Reviews

„Reuşita lui Suzanne Collins este remarcabilă: al doilea volum este chiar mai bun decât primul!”

Nu imi mai pasa...

2012-01-11T18:05:00.002+02:00

... cel putin nu astazi.
Am perioade in care ma doare ceea ce spun ceilalti, sau felul in care ma privesc.
Am mai spus de cateva ori, si tot nu inteleg de ce sunt acuzatori la adresa mea cand eu nu le cer nimic... uneori ma gandesc ca acesta poate sa fie un motiv destul de intemeiat sa ma ~~muste de fund~~ "ciupeasca" de sentimentele subrede si sa ma faca sa ma simt inutila, caci se intreaba cum ma descurc fara sa am un loc de munca stabil ... e greu de inteles pentru ei ca am un venit instabil, dar care ma multumeste pentru moment?
Nu vreau sa dau explicatii nimanui acum, insa ma simt aiurea cand ii aud cum vorbesc de parca am omorat pe cineva.
Si eu tintesc undeva mai sus, insa recesiunea ne face sa ne multumim cu putin.
Nu ma intind mai mult decat imi este plapuma. Daca ii linisteste cu ceva, urmeaza doua interviuri pentru mine in zilele ce urmeaza - poate asta ii face sa vada ca ma interesez de viitorul meu.
Oricum astazi nu mai pun la suflet ce spun ei. Ii las sa fie ei cei avuti, realizati si stapani pe viitorul lor.

Oare de ce?

2012-01-10T17:25:00.001+02:00

Nu reusesc sa imi pastrez calmul cand vad ca unii oameni fac lucrurile anapoda. Stiu ca nu tot ce eu vad corect, inseamna ca este si asa ... insa atunci cand lucrurile sunt mai mult decat evidente, ce pot sa fac?
Explic cu calm, cer detalii despre pasul pe care urmeaza sa il fac in planul pe care il alege persoana ... insa nimic nu da rezultate, sfarsitul se lasa mereu cu nervi din partea cuiva.
In ultima perioada am incercat sa nu ma las prada cuvintelor si impulsivitatii.
Cand sunt suparata, stresata sau putin nervoasa nu vreau sa mai spun nimic, caci chipul meu si asa se transforma si reuseste sa vorbeasca de la sine.
Oh, unde-i calmitatea pe care o aveam in trecut? Atunci cand plangeam in sinea mea daca eram suparata.
Am vrut sa imi demonstrez ca sunt puternica si ca nu mai plang ... insa nu am rezolvat mare lucru.

Analiza

2012-01-09T18:54:00.000+02:00

Ziua a inceput putin ciudat, in ultima perioada am reusit performanta sa nu imi gasesc anumite lucruri personale prin casa ... nu stiu prin ce colturi sunt ascunse, insa am cedat sa le mai caut, stiu ca atunci cand nu o sa mai am nevoie de ele, vor aparea la iveala. E o lege nescrisa, dar experimentata in timp;
Ca o pastila pentru destresare, am primit un apel telefonic de la o prietena. Am stat mai bine de o jumatate de ora la vorba. Am auzit o poveste interesanta si plina de picanterii.
Cat de repede se intoarce roata si cum pot oamenii sa apara cu coada intre picioare in doar cateva luni. Ieri erau precum tarzan, astazi sunt ca niste umili pioni pe o tabla de sah.
Ca o completare a povestii, am iesit pe afara cu fetele. O "intalnire de gradul trei" cum imi place mie sa spun. Ne-am plimbat, am vorbit despre sport si multe alte lucruri.
Dupa mult timp nu m-am simtit diferita fata de ele, ci am fost pe o treapta similara ... problema jobului a facut acest lucru. Dar poate intr-o zi o sa ne permitem toate sa ajungem acolo sus si sa nu ne mai plangem de aceste probleme cotidiene.

Sunt o ciudata cu principii si personalitate.
Pana la urma sunt vesela si visatoare.

Casa noua

2012-01-08T18:12:00.001+02:00

Incep sa cred ca dorintele nerostite se indeplinesc atunci cand langa mine este cel mai tandru, iubitor si dragastos baiat ce mi-a fost "repartizat" inimii.
In curand o sa ma mut la propria casa. O sa fie asa cum mi-o doresc, cu ferestre luminate de raze sclipitoare, cu o camera pe care o sa o denumesc "dormitorul sentimentelor", o bucatarie in care o sa prepar bunatatile culinare, o camera de lucru in care o sa realizez diverse obiecte personalizate ... si o sufragerie care sa adaposteasca cartile dragi sufletului meu.
Nu m-am gandit inca la culorile peretilor, desi intuiesc ca o sa ma opresc la ceva pal si intim. Nu vreau ceva extravagant, atat pentru ca nu este acesta un stil care sa ma caracterizeze, cat si pentru placul musafirilor.
O sa imi plantez o floare frumoasa care sa decoreze si sa emane un parfum de primavara.
O cheie o sa o ramana la Mister, insa datoria de a ingriji, decora si primi oaspetii o sa imi revina mie.

Nu o sa mai vorbesc codificat, a venit momentul sa spun direct despre ce este vorba;
In curand o sa ma mult pe un domeniu punct ro. Nu m-am hotarat inca la un nume, dar variez intre cateva.
O sa va invit sa imi vizitati casa atunci cand o sa fie gata. Dau o petrecere cu prajituri de casa si suc natural din mere verzi.

Sunt fericita!
Te iubesc dragul meu!

I miss...

2012-01-07T17:54:00.001+02:00

Sunt oameni, gesturi, lucruri, intamplari ce imi lipsesc foarte mult ... mi-am propus sa imi fac ordine in prioritati. Trebuie sa am mai multa grija la ceea ce imi doresc.
Priveam in oglinda de dimineata si mi-am dat seama ca am nevoie de o schimbare, poate ca nu o sa fac nebunia sa ma tund, desi am momente cand nu as ezita sa bag foarfeca si sa incerc o tunsoare pana la umeri sau ceva mai usor de aranjat.
Insa prefer sa ma multumesc cu un coc mai special, o aranjare noua a parului, un machiaj mai deosebit sau poate sa apelez la niste haine mai diferite fara de stilul lejer pe care l-am abordat in ultimele luni.
Spunea cineva bine ca atunci cand este timpul de purtat geci/paltoane nu ne mai dam interesul mult la ceea ce purtam pe sub. Nu mereu, nu o luati ca pe o regula ... insa sunt convinsa ca multi dintre noi am patit cel putin de doua ori sa aruncam un tricou pe noi, o pereche de pantaloni si peste "suba";
Insa primavara cand vine, ce ne mai place sa petrecem timpul in fata dulapului si a oglinzii.
Oh Doamne, nu va imaginati acum ca iarna pentru mine este un dezastru stilistic ... insa frigul si vantul ma limiteaza sa imi fac de cap: bijuterii lungi, extravagante, farduri, fuste, imprimeuri, tenesi, tocuri;

Imi amintesc de o iarna a copilariei mele, cand zapada era nelipsita. Am cateva poze de atunci, insa nu le-am mai privit de mult timp - pe vremea aceea nu aveam nici o jena sa combin culorile, sa port manusi roz si fular galben... sau lucruri ciudate, cu cat am inaintat in varsta am inceput sa fiu mai calculata, mai asortata...
Unde esti copilarie cu zapada ta cu tot?

Anotimp

2012-01-06T18:17:00.000+02:00

A inceput sa ploua de aseara. Am privit tacuta picaturile de ploaie ce se atingeau de pamant...imi aminteam de copilarie, atunci cand adoram sa stau langa soba, cu o portocala in mana si cu privirea fixata pe ochiul mic al ferestrei de atunci ... lacoma inmagazinam fiecare miscare. Fulgii de zapada reuseau sa ma faca sa ma simt mereu intr-o schimbare peisagistica.
Vantul rece imi aminteste ca iarna exista si ca ceea ce se intampla acum e ca un semnal ca o sa apara curand pe meleaguri sud-romanesti.
Aud vantul cum bate la geam, ma ghemuiesc in pat cu ursuletul strans in brate si las ochii sa se inchida. E timpul pentru lumea viselor.

Descarcari sentimentale si emotionale

2012-01-05T18:52:00.000+02:00

Multe ganduri, putine sentimente si nenumarate cuvinte de rostit.
Timpul trece, anii se scurg pe langa noi ... privesc anumite chipuri si imi dau seama ca oamenii imbatranesc, iar eu inca sunt la perioada in care imi permit sa spun ca "sunt in crestere". Poate ca fizic schimbarile nu se vad, desi parerile sunt impartite....majoritatea imi spun ca arat mai mica fata de varsta din buletin, insa mi s-a intamplat sa mi se dea si varsta exacta,niciodata mai mult ...din punctul meu de vedere, evolutia pozelor spune cel mai bine ca nu este ceva radical;
In cativa ani s-au schimbat multe lucruri in interiorul meu: fara sa imi dau seama am trecut peste bariara de lucruri pe care nu credeam ca o sa le fac niciodata, m-am mai maturizat, desi mereu este loc pentru mai mult, am cernut prin sita prietenii si am ramas doar cu oamenii pe care ii pot numara pe degetele da la o singura mana - am incercat sa ii inmultesc, sa ma invart in cercuri diferite, insa nu-i de mine.
Am realizat ca trecutul ramane trecut oricat de mult incerci sa il aduci la viata sau sa il musamalizezi.
Ne lovim ca sa invatam pentru viitor.
Daca punem lacat sentimentelor, gesturilor frumoase si emotiilor ... nu realizam nimic benefic.

Iubirea pe care mi-o impartaseste Mister EL ma face sa radiez de fericire, sa ma simt ca intr-o frumoasa poveste din basme. Cine ar fi crezut ca "fata rock" poate sa fie iubita si sa rasplateasca cu aceeasi moneda.
Nu consider ca m-am schimbat de cand suntem impreuna, ci imi place sa cred ca m-am modelat. M-am transformat din personajul Cenusereasa, asa cum consideram eu ca sunt inainte sa ii deschid usa catre inima mea, intr-un personaj mistic pentru ceilalti, insa cel mai special pentru EL.
Ce sentiment adorabil ma cuprinde cand ma imbratiseaza si imi spune ca sunt atragatoare. Stiu ca nu am trasaturi supraomenesti sau iesite din comun, ma pierd usor in multime ... insa cuvintele ce vin din partea lui, sunt doar cele ce conteaza pentru mine.

Analizant trecutul, gandurile se duc catre povestea mea de iubire, caci imi este usor sa vorbesc despre lucrurile ce reprezinta ceva frumos si special in viata. Cat despre rautati, vorbe soptite pe la colturi si esecuri ... au facut si ele parte dintr-un prezent, insa nu vreau sa le mai aduc in actualul prezent, nu au ce cauta aici ... cu siguranta atunci cand o sa am nevoie de pilde, axiome si invataturi inevitabil o sa imi amintesc de acele momente.

Traiesc iubind. Iubesc ca sa traiesc fericita si implinita. Iubesc si sunt iubita. Iubind viata-i mai frumoasa.

Note muzicale

2012-01-04T18:10:00.001+02:00

Dimineata cand ma trezesc ascult cel putin o melodie, mi-am facut un ritual din asta. Simt ca prind viata si infloresc cu fieacare nota muzicala pe care o ascult.
Ma inveselesc si imi gasesc o dispozitie buna pentru a realiza treburile pe care mi le-am propus pentru ziua in curs. Povesteam eu in trecut despre lista nescrisa cu lucrurile pe care vreau sa le fac in ziua ce urmeaza - a trecut mult timp de cand merg pe aceasta premisa si totul merge foarte bine. Nu gasesc momente in care sa ma plictisesc si reusesc sa fac in fiecare zi activitati.
Poate in cateva luni o sa am o lista mai mica pentru activitatile casnice, insa mai lunga pentru partea de "job"; Nu o sa imi para rau, desi multi mi-au spus sa ma bucur acm cat mai pot de diminetile in care nu sunt obligata sa ma trezesc la o ora matinala, desi eu o fac dimineata de dimineata caci nu sunt adepta lenevitului.
Mereu ne dorim ceea ce nu avem ... iar atunci cand avem suntem tentati sa nu mai pretuim cu aceeasi intensitate.
Privesc in jurul meu si vad ca majoritatea oamenilor pe care ii cunosc vorbesc despre aceeasi poveste trista a locurilor de munca, iar asta ma face sa ma intristez si sa imi fie teama pentru ccea ce urmeaza.
M-am saturat sa fiu generatia pe care se incearca schimbari, adesea negative.

Diverse ganduri

2012-01-03T20:16:00.001+02:00

Plimbari. Soare. Vorbe. Prajiturele. Dorinte. Ganduri. Zambete. Rosu. Buline.
Toate's bune. Nu am motive sa ma plang de ceva. Chiar daca parul meu sta foarte bucalat si ciufulit, nu ma mai agit asa cum faceam pe vremuri ... am inceput sa ma obisnuiesc si sa il consider un plus de farmec. Eh, nu intelegeti acum sa am gasit ceva ce sa imi placa la aspectul meu fizic.
Promisiuni mi-am facut. Treptat incep sa fac ceva pentru realizarea lor.
Blogul meu drag mi-a fost alaturi in toate problemele pe care le-am avut, chiar daca in anumite momente am simtit nevoia sa scriu codat....cand recitesc imi amintesc despre ceea ce era vorba, desi stiu ca multi pot interpreata si isi pot imagina lucruri la care nu m-am gandit niciodata, poate ca asta este farmecul acestui spatiu virtual.
Sunt incantata sa vad ca aceasta casa creste si se mareste cu poze, ganduri si postari despre viata mea.
Vreau ca aici sa povestesc despre viitorul meu job, despre intamplari de acolo si din drumul meu.

Sunt bine!

2012-01-02T23:28:00.000+02:00

Noaptea se lasa, privesc cu ochi tristi dormitorul meu si imi pare rau ca nu te gasesc langa mine. Ai un impact puternic asupra inimii mele... reusesti sa lasi amintiri mereu reale, deosebite si dulci;
Ma rasfeti si ma faci sa ma simt ca un copil iubit.
Te ador si nu ma mai feresc sa o spun, caci in trecut nu vroiam sa iti declar in cuvinte ceea ce simteam, de teama sa nu ti se urce la cap ... acum cuvintele sunt doar un gest de a intarii faptele pe care le arat.

Ganduri multe imi "inverzesc" in minte ... vreau sa las bunatatea, veselia si omenia sa iasa la suprafata si sa intunece faramele de negativism care incearca uneori sa puna stapanire pe mine.
Iubirea imi da aripi si ma face sa nu mai vad rautati in jurul meu.

Maroon 5 - Goodnight Goodnight

I

2012-01-01T18:32:00.000+02:00

Sunt fericita. Lucruri marete nu nu prea aveau cum sa se intampla peste noapte, insa lucrurile marunte imi fac deliciul si imi alinta sentimentele interioare.
Anul a inceput cu o vreme calduroasa, insorita si cu oameni dragi langa mine.
Mi-am propus sa o las mai moale cu firea mea sensibila si plangacioasa ... nu am vrut niciodata sa spun ca "de maine" sau "de la anu' " ... cert este ca imi doresc schimbarea asta.
In gand am cateva dorinte de care o sa ma tin strans pana le indeplinesc, dupa care am grija sa le fac sa creasca frumos si sa ma faca fericita.
Nu sunt superstitioasa, nu cred in lucruri precum ca, daca in prima zi a anului faci X lucruri asa o sa mearga tot anul. Viitorul decurge asa cum il indemnam noi si cum ne ajuta intamplarile din viata, caci degeaba noi ne dorim sa mutam muntii din loc, daca nu avem suport din partea celorlalti.

A trecut timpul

2011-12-31T21:11:00.000+02:00

E ultima zi a anului, poate ca nu ar fi trebuit sa stau pe net si astazi... insa am profitat de cateva momente pentru a "imortaliza" in cuvinte aceasta zi.
De dimineata am intrat in bucatarie pentru a finisa, taia, orna si zumzai printre preparate. Chiar daca nu am mai avut mult de facut, timpul a zburat si oboseala isi spune cuvantul. Pe an ce trece incep sa cedez mai usor oboselii si sa imi doresc ca miezul noptii sa se apropie pentru a vedea artificiile si apoi sa ma intind comod in pat.
In ultimii ani revelionul a insemnat pentru mine ceva restrans, intim alaturi de cei mai dragi oameni sufletului meu. Iubitul imi este alaturi si asta ma face foarte fericita.

Se mai sfarseste un an celendaristic, o noapte de povesti si mancare in exces. De maine ne vom face promisiuni pentru 2012 si o sa incercam sa ne schimbam prioritatile.

Tic-Tac

2011-12-30T23:52:00.003+02:00

E tarziu, sunt obosita, ingandurata si lipsita de chef. Chiar daca nu imi place trebuie sa fac in viitorul apropiat anumite lucruri, pentru linistea mea sufleteasca.
Musai sa ajung la dentist, ca de o luna aman aceasta intalnire si problema se agraveaza iar durerile se intensifica.

Doamne te rog, ajuta-ma sa ma linistesc si sa scap de stresul acesta.

Ganduri

2011-12-29T18:48:00.000+02:00

In minte mi-au umblat fel si fel de meniuri pentru "seara magica" - chiar daca nu o sa fac o petrecere in toata regula, imi doresc sa fac putin din toate pentru ca ceilalti sa simta aceasta zi ca fiind speciala, cel putin din punct de vedere culinar, caci oricat de mult ai prepara in alte zile, niciodata nu o sa fie masa la fel de plina ca pentru o zi festina.
Maine o sa ma cufund in bucatarie. Am planuri pe care vreau sa le duc la indeplinit...
Fara sa imi dau seama am devenit dependenta de gatit. Imi place sa fac prajituri si de curand am descoperit si o pasiune pentru mancarea frumos decorata.
Nu stiu daca o sa reusesc curand sa ma impac cu mancarea romaneasca care se gateste pentru gust si nu poti prea mult sa o decorezi, caci ii schimba infatisarea si poate sa cada intr-o alta latura.

Imi propun ca anul ce urmeaza sa fie diferit. Sa am proiecte peste proiecte.
Sa intru in randul lumii sa nu ma mai simt oaia neagra.

O dorinta de Craciun - Fern Michaels, Cathy Lamb

2011-12-29T17:35:00.001+02:00

O dorință de Crăciun reunește douăîncântătoare povești, pe alocuri amuzante, în mare parte emoționante, care văvor transpune în atmosfera magică și irezistibilă a sărbătorilor de iarnă.

Stephanie Marshall își dorește ca desărbători să le poată oferi celor două fiice ale ei o casă nouă, și pentru astamuncește din greu ca manager al unui magazin de echipamente sportive. Dar dupăun diferend cu atrăgătorul ei șef, Eddie O'Brian, acest vis pare să seîndepărteze tot mai mult, și problemele nu întârzie să apară. Magiasărbătorilor îi va cuprinde în curând pe toți, iar dragostea, atât de multașteptată de Stephanie și de Eddie, se va înfiripa în pofida tuturorobstacolelor care le stau în cale...

Meredith s-a preocupat mereu să aibă oviață plină: conduce o pensiune, are grijă de cei doi copii ai surorii ei pecare aceasta i-a abandonat, organizează spectacolul de Crăciun din orășelul încare locuiește – totul pentru a-și alunga din minte secretul care o chinuieîncă din adolescență. Dar acum în viața ei apare Logan Taylor, un bărbatfermecător, care nu se lasă intimidat de răceala lui Meredith, și care parehotărât să-i demonstreze că și pentru ea poate exista Un Crăciun fericit.

Un Craciun de neuitat

2011-12-29T17:19:00.002+02:00

Un Crăciun de neuitat reunește două încântătoare povești de Crăciun, pe alocuri amuzante, în mare parte emoționante, care vă vor transpune în atmosfera magică și irezistibilă a sărbătorilor de iarnă.

Perioada sărbătorilor ar trebui să fie pentru toată lumea prilej de fericire și bucurii. Nu însă și pentru Tara Lane, o newyorkeză de treizeci de ani, care exact acum rămâne fără serviciu și fără cei mai buni prieteni. O întâmplare neaşteptată îi dă însă prilejul ca de Crăciun să ajungă în peisajul de vis din Maui, unde întâlnirea cu Darren, un tânăr sexy și nonconformist, transformă cu totul vacanța pentru care Tara își propusese doar distracţie și aventură. Un Crăciun în Maui se dovedește un punct de cotitură în viața Tarei, dovedind că uneori cele mai plăcute surprize apar când te aștepți cel mai puțin.

În apropierea Crăciunului, viața liniștită a comunității din Cedar Key este brusc tulburată de vestea că unul dintre cei mai vechi locuitori este în pericol de a fi trimis la azil, iar în spatele acestei acțiuni este tocmai nepotul acestuia, Ben, un editor newyorkez impertinent, dar incredibil de arătos. Revoltată de nedreptatea pe cale să fie comisă, Josie se mobilizează pentru a îndrepta lucrurile, însă dragostea ivită în cel mai neașteptat mod îi oferă în schimb Un Crăciun magic...

Astazi

2011-12-28T19:00:00.001+02:00

Inca se simte o stare de sarbatoare in atmosfera, chiar daca ceva mai putin vizibila. Oamenii inca fac cumparaturi, insa nu mai sunt interesati de cadouri, ci de alimente pentru seara magica.
Revelionul mereu a insemnat pentru mine o zi plina, agitata si sfarsita cu zgomot de artificii.
Dupa toata nebunia, era o zi ca oricare alta ... butonam televizorul fara sa remarc ceva nou.
Inceperea anului nu stiu daca aduce schimbari de la sine, sau doar noi vrem sa le vedem asa. Aud oamenii cum vorbesc de parca 1 ianuarie este o noua etapa. Adevarul este ca este doar ziua ce urmeaza dupa 31 decembrie... in fine, nu vreau sa mai vorbesc despre asta ca nu ajung nicaieri.
Astazi ma simt ~~singura~~ ciudat.

Nu e luni

2011-12-27T17:24:00.000+02:00

Dar ma simt ca si cum este luni. Sunt obosita. Stresata. Agitata. ~~Lenesa.~~

Tocmai mi-am incheiat ora de gimnastica. Sunt mult mai bine acum, am incredere in ziua ce urmeaza. Am inceput sa imi dezmortesc gandurile si corpul. Sedentarismul incepea usor sa isi spuna cuvantul. Nu mai vreau sa ma gandesc ca grautate, la cum ma vad ceilati...la obsesia mea legata de kilograme si la faptul ca toate fetele din jurul meu, vorbal au avut mereu mai putine kilograme ca mine. Incetisor am inceput sa ma obisnuiesc cu corpul meu si sa cred ca problema e "la mansarda mea".
Spunea cineva "nu conteaza cat ci conteaza cum".

:*

2011-12-26T22:32:00.000+02:00

Visez frumos. Traiesc iubind. La orice pas e langa mine.
Astazi desi departe de EL, am avut tot timpul impresia ca este langa mine. Dorinta de al revedea curand mi-l aduce in vis, in momente tensionate, in dimineti reci, in nopti calduroase... pretutindeni.
Adesea imi vine sa il intreb daca nu este obosit de cat alearga prin mintea si sufletul meu.

Ma simt goala fara tine!

Astazi e Craciun!

2011-12-25T16:12:00.000+02:00

A sosit ziua mult asteptata de multi dintre noi. De dimineata am despachetat cadourile, am imortalizat momentele si m-am bucurat de fiecare obiect pe care il descoperam.
Sunt fericita, insa in acelais timp am o stare ciudata. Incerc sa imi impun sa trec peste si sa ma bucur de momentele frumoase.

Am nevoie de o plimbare, de aer curat...de zgomot si povesti de viata.

Sa fie liniste!

2011-12-24T23:59:00.000+02:00

Sa nu se auda nici musca, sa curga lin colindele si voia buna. In curand o sa soseasca Mos Craciun pentru copii care au fost cuminti pe parcursului anului ce tocmai a trecut.
Pentru mine a venit, se pare ca m-a urmarit pe parcursul anilor si nu l-am dezamagit, deoarece am primit cadoul visat.
Simt un amalgam de sentimente in interiorul meu ... imi doresc ca ziua ce vine sa aduca liniste, zambete si iubire. Craciunul a reprezentat mereu ceva aparte, o sarbatoare speciala care aduna familia la masa si macar pentru cateva zeci de minute nu se aude farama din problemele cotidiene.
Atunci cand o sa ma fac mare o sa schimb putin traditia, insa o sa pastrez ideea de masa in familie, cadouri impachetate frumos si colinde.

Imi pare rau ca nu au venit cooilndatori la noi acasa... aceste datini se pierd pe an ce trece.
E tarziu, trecut de miezul noptii si trebuie sa ma bag la somn sa il las pe mos Craciun sa manance fursecurile si sa bea laptele pe care i l-am lasat langa brad.

Schuyler Fisk - The Good Stuff\14 The Last Day of Our Lives

Lista fara sfarsit

2011-12-23T19:17:00.000+02:00

Brad impodobit? Checked!
Coronita pentru usa ? Checked!
Sarmale? Checked!
Caltabos? Checked!
Carnati? Checked!
Prajituri + cozonac ... pe lista pentu ziua ce urmeaza

____________________________________-

Analiza

2011-12-23T08:51:00.000+02:00

Am parte de multe motive sa zambesc, sa ma simt iubita, sa daruiesc sentimente, sa radiez de fericire si sa nu am nici un fel de probleme ... insa mintea mea bolnava cauta in anumite momente acul in carul cu fan. Nu stiu daca este bine ... insa mi-ar placea sa fiu altfel, sa ma bucur de ce am fara sa simt un impuls interior sa caut veninul.

Sfarsitul de an imi aminteste de lista pe care o faceam in anii precedenti ... mereu imi placea sa stiu cum am evoluat in anul care tocmai trecea.
La copitolul defecte, as putea sa scriu cu usurinta despre "paranoia" ce-mi inunda gandurile in noptile agitate.
Lucruri bune ce mi-au trecut prin viata si au avut un impact accentuat asupra mea si a dorintelor de viitor sunt multe. As vrea sa enumar cateva care mi-au ramas mai adanc in suflet:
Am inceput anul cu cateva articole publicate intr-o revista cunoscuta.
Un alt moment de bucurie l-am avut cand am descoperit ca patru retete imi vor fi publicate intr-o carte de secrete dulci.
Pe la jumatatea anului am sustinut examenul de licenta,dupa care am reusit sa ma mandresc cu intitulatura de "licentiat in stiinte ale comunicarii". Am avut norocul sa fiu ultimul an care sa faca trei profile in unul, adica "jurnalism, comunicare si relatii publice".
Am castigat diverse obiecte si premii: camera video, cuptor cu microunde, carti, parfumuri, creme, husa laptop...
Am primit cel mai minunat cadou, un aparat foto de la iubitul meu elf.

Am petrecut un an plin de emotii, iubire, sentimente si imi propun ca toate acestea sa se intensifice in anul care vine. Am planuri marete pentru acest capitol.
Cu siguranta sunt mai multe momente frumoase din acest an, insa am mentionat doar cateva dintre cele mai importante.

"Bulinele exista"

2011-12-21T20:00:00.003+02:00

Privirea copilasului imi aminteste de reclama bomboanelor neserioase de ciocolata M&M.
Daca tot am pomenit de dulciuri si mai ales pentru faptul ca suntem in perioada anului in care amintirile sunt multe si frumoase, cred ca as putea sa vorbesc putin de placerile vinovate din copilarie.

Bonibon - am vazut si de curand intr-un magazin si am ezitat daca sa cumpar sau nu. Imi era teama sa nu imi stric amintirile despre hustul lor deosebit de bun.
Bomboane cu aroma de banane - nu imi mai amintesc firma, insa stiu ca erau glazurate in ciocolata si erau cam cat snickers-ul de astazi de mari. Se gaseau mai greu in comert, insa si cand gaseai cumparat o cutie caci erau ieftine si bune.
Ciocolata Nutella - primul borcan pe care l-am avut erau adus din strainatate de un unchi, tin minte ca si cum totul s-a intamplat ieri. A venit la noi, ne-a dat borcanul si ne-a spus sa gustam cu degetul din el ... sa vedem cat e de buna (adevarul este ca era senzationala). Am mancat din borcanul ala cam 2 saptamani, pentru ca ne doream sa prelungim gustul.

Gume de mestecat - nu neaparat turbo. Este un complex in Bucuresti - "Flora" - aici se vinde la pungi de un kilogram bomboane, cuti a cate 100 de gume de mestecat, seturi de x produse... in fine, ideea este ca imi aduceau parintii mei cand plecau la cumparaturi fie o punga de bomboane asortate si o cutie de gume cu aroma de pepene galben si surprize cu familia flinston, fie multe acadele si napolitane.
Le imparteam mereu egal. La noi in familie asa a fost mereu... nu am fost calici si nici nu ne placea sa mergem undeva si sa mancam orice fara ca sa ne gandim ca bro nu are cum sa manance asta.
Multi ar putea sa spuna ca doar oamenii saraci fac asa, insa eu spun din experienta ca oamenii care au fost crescuti cu ideea de egalitate gandesc ca mine si procedeaza la fel.
Parintii mei aveau o teorie "mancati voi sa va saturati, ca noi ne saturam cand ne uitam la voi" - desi in urma noastra ramanea multa mancare, ei asteptau mereu sa mancam noi pe saturate si apoi se apucau si ei.

Am avut o copilarie frumoasa. Cel putin eu asa o vad. Cu bune si cu rele, cu greutati si bucurii am crescut mare si imi amintesc cu drag de trecutul meu.

Diverse ganduri

2011-12-20T19:16:00.000+02:00

Nu-mi vine sa cred ca la sfarsitul saptamanii o sa fie Craciunul. Parca timpul a luat un tren grabit si a ajuns intr-un prezent ce nu ii apartine. Aici nu este zapada, nu sunt oameni zambitori, brazi impodobiti, lumini colorate si atmosfera de sarbatoare. Stiu ca tot ceea ce ma chinui sa realizez in perimetrul in care locuiesc nu o sa fie suficient pentru aademeni fulgii de zapada sa isi faca simtita prezenta.
Anul acesta nu am participat la impodobirea bradului, insa am compensat la impachetarea cadourilor, la curatenie si in curand la pregatirea merindelor.
Dar sa nu mai vorbesc de lucuri evidente, caci sunt putine locuri in care ninge, in care oamenii inca mai se bucura de sarbatori si isi pregatesc ograda asa cum se cuvine...

Mi-am reaprins pasiunea pentru fotografie. Am inceput sa imortalizez lucruri care imi plac, momente si prajiturele. Acum pot sa pastrez in imagini fiecare preparat pe care il fac fara sa ma mai supar ca aparatul era in ziua respectiva la frate'miu.
Caut cu zambetul pe buze retete noi de prajituri pentru a le prepara pentru sarbatori. Vreau sa ii impresionez pe cei dragi si sa ii las cu un gust dulce. Cu cat am inaintat in realizarea prajiturelelor, imi dau seama ca dorinta de a nu repeta o reteta este mult mai mare. Am facut pana acum peste 50 de retete si nu vreau sa ma opresc curand.

Despre sarbatori

2011-12-19T18:43:00.002+02:00

Pentru mine Craciunul mereu a insemnat familie, brad, povesti, cadouri, zambete, caldura, miros de sarmalute si mandarine;
Anul acesta am fost atat elf, mos craciun, cat si copilul care asteapta cuminte cadouri. Am vrut sa ofer din putinul meu cate un cadou semnificativ tuturor membrilor familiei... inca nu stiu cum vor fi apreciate, insa in sufletul meu pastrez amintirea fiecarei peripetii pe care am avut-o la cumparare sau la introducerea cadourilor in casa pentru a nu fi vazute.
Se pare ca un micut Grinch vrea sa strice aceasta sarbatoare si nu am cum sa il impiedic sa faca asta. Ma simt neputincioasa.
Privesc in jur, incerc sa ma mint singura si sa sper ca totul o sa fie bine pana la urma. Nu vreau sa pic intr-o iluzie. Vreau sa fiu iar copil, sa ma bucur in noaprea de Craciun si sa nu vad nimic altceva in jur.

Astazi sunt pierduta in spatiu.Simt un gol imens...

Bom-bom

2011-12-18T23:32:00.001+02:00

"EU: - Iarta-ma, o sa intarzii putin;
EL: - Nu-i nimic, te-am asteptat o viata ... ce mai conteaza cateva zeci de minute? "

Astfel a inceput dimineata mea.
Cum sa nu imi zambeasca inima de fericire? Cum sa nu ii ofer dragostea si iubirea de care dispun? Cum sa fiu suparata si artagoasa cand il aud cum imi vorbeste? Cum sa il cert cand se uita la mine cu privirea blanda? Cum sa pasesc in ziua ce urmeaza fara prezenta lui ce imi da putere?

Cuvintele sunt mici fata de sentimentele mele uriase.

Restul e tacere

2011-12-17T21:50:00.000+02:00

Adesea cuvintele nu isi mai au rostul. Privesti in jur si ramai inmarmurit de cat de repede se poate schimba o situatie vazand cu ochii.
Ziua a inceput bine, dainuind o liniste si o veselie. A continuat cu o atmosfera placuta si o energie aparte ... insa s-a terminat cu un gust amar.
Ce ma face sa afirm acest lucru?
Pur si simplu realitatea inconjuratoare.
M-am saturat sa inchid ochii, sa ma musc de buze si sa las de la mine doar pentru a lasa situatia sa ramana intr-un punct cat de cat amiabil. Dar am ajuns la concluzia ca nici daca vorbesti nu prea rezolvi multe lucruri. Cum o dau nu e bine.

Atasez doua poze care imi amintesc de linistea copilariei.

Ho ho ho

2011-12-16T15:59:00.003+02:00

Anul acesta Mos Craciun incearca sa ne arate tuturor ca el nu este chiar asa batran pe cum il caracterizam noi, ci este inca tanar cel putin la suflet si la tehnologia de care dispune, caci lipsa zapezii l-a facut sa renunte la renii lui frumosi si sa vina cu alte mijloace.
Pentru mine Mos Craciun este doar un mit, eu cred cu ardoare in puterea pe care o au elfii ... la mine de trei ani vine un micult elf, cu niste ochi blanzi, verzi si caldurosi. I se citeste iubirea in privire cand se uite la mine cum ma bucur de darurile pe care le primesc. An de an stie ce-mi doresc fara ca eu sa ii spun.
Imi place sa ma las surprinsa. Insa anul acesta am fost de-a dreptul incantata de suprindere.
Miroseam eu un plan malefic, insa nu stiam exact despre ce este vorba. Am tot incercat sa imi stapanesc curiozitatea si sa astept momentul potrivit pentru a primi ceea ce elful mi-a cumparat pentru fericirea inimii mele.
Cadoul a venit frumos impachetat intr-o hartie rosie, chiar daca elful a incercat sa se scuze pentru modul in care a "infofolit" cadoul ... pentru mine erau doar niste scuze, caci eu il vedeam perfect, mai ales ca stiam ca micultul elf nu obisnuia sa faca asta pana acum. Eh, a facut ca suspansul sa creasca.
Cand am reusit sa ajung la cutia propriu-zisa am ramas fara cuvinte. Era o cutie neagra ce avea imprimat pe capac un aparat foto, nu stiam cum sa reactionez ... nu-mi venea sa cred ca de astazi o sa fiu stapana unui aparat de fotografiat pe care doar in vise indrazneam sa il am doar pentru mine.
I-am multumit prin gesturi mai mult decat prin cuvinte.
De astazi inainte pot sa plec pe teren alaturi de un prieten drag, ce o sa imi fie alaturi de fiecare data cand o sa am nevoie... atat sa imortalizez cat si sa inregistrez filmulete.

Despre calitatile tehnice pe care le are, as putea sa vorbesc ore in sir. Sunt lucruri pe care trebuie sa le invat treptat, sa pot sa ma bucur de el la adevarata valoare.
Este asa usor ca si greutate incat nu pare o povara sa il iau dupa mine pretutindeni.
A venit momentul sa va fac cunostinta: EL este Fujifilm FinePix s3200 black

Vreau sa ii multumesc public Elfului pentru minunatul cadou pe care mi l-a facut. Cuvintele sunt mult prea mici fata de bucuria pe care mi-a impregnat-o in suflet.

L-am iubit, insa inca il iubesc si sper ca il voi iubi cel putin o eternitate de acum inainte.

Doar EL stie cum sa faca sa ma imbuneze, sa ma lase sa fiu eu in preajma lui, sa ma asculte atunci cand sunt stresata sau nervoasa. Doar EL m-a invatat sa iubesc si sa arat acest sentiment prin toate modurile posibile.

Ce zi minunata

2011-12-16T00:01:00.000+02:00

Nu mi-a pasat ca somnul nu a vrut sa vina la mine asta-noapte. Nu am bagat de seama de oboseala si stresul provocat din cauza emotiilor. Astazi totul a fost minunat pentru mine.
Am ajuns la locul potrivit la momentul potivit, caci nu imi place sa ma las asteptata ... cel putin nu acum cand sunt un om mic in ochii celorlalti... poate atunci cand o sa ajung undeva "mai sus" o sa imi permit macar o data pe luna sa intarzii si sa dau vina pe "trafic".
La emisiune totul a fost bine. Am realizat preparatele cu o usurinta de care nu stiam ca sunt capabila. Discutiile pe care le-am avut cu bucatarul sef au fost ca de la coleg-la colega. Ne-am inteles in termeni si nu am fost nevoiti sa ne luptam cu ustensile. Poate intr-o buna zi o sa fiu macar la un stadiu apropiat de cel pe care il are bucatarul in prezent.
Recunosc, pe zi ce trece incepe sa imi surada tot mai mult ideea de a profesa in directia pasiunii.
Cat despre aceasta pasiune care a devenit cunoscuta si de foarte multi dintre apropiatii mei ... o persoana mi-a trimis astazi un frumos platou in care pot sa aranjez prajiturelele pe care le prepar. S-a gandit sa faca un dar deosebit pentru o persoana care niciodata nu o sa aiba suficiente vesele in care sa fotografieze produsele culinare.

Ah, am atatea de povestit despre ziua asta...insa ma simt obosita si nu vreau sa scriu gresit. Revin maine cu o informatie de ultima ora.

Vine vine ...

2011-12-14T19:35:00.003+02:00

Poate ca sunteti tentati sa completati spatiul punctat cu primul cuvant ce vine in minte cand auziti aceasta fraza -"Vine, vine Primavara, insa nu este cuvantul la care ma gandeam eu, caci sunt constienta ca si iarna este departe ... chiar foarte departe. Si o primavara incepe atunci cand iarna se sfarseste.
Vroiam sa spun ca vine timpul sa revad cu ochii mei cum se agita oamenii de televiziune. Imi amintesc vag cateva franturi din copilarie cand apaream la "Abracadabra" - insa nu puneam pret pe munca si pe zumzetele oamenilor din spatele camerolor si a scenei...ci pentru mine era o poveste fascinanta ce faceau prezentatorii, oamenii ce apareau la tv - caci mi se pare atat de dragut sa ii vad cum se comporta normal, ca noi ceilalti. Insa cum se aprinde butonul Rec parca deveneau mai rigizi, mai straini de ei ...
Maine ma duc la o emisiune de televiziune. Sunt invitata pentru a prepara ceva de "halit". Sunt emotionata pentru faptul ca o sa fiu intr-un loc strain de bucataria mea ... nu o sa am ustensilele cu care m-am obisnuit, nu am cuptorul de acasa usor de folosit, cand ma gandesc la grade ma apuca un fior prin intreg corpul;
Cat despre camere si oamenii ce ma vor privii ... sunt putin mai rezervata. Am trecut prin multe momente in care am fost privita insistent si cu toate astea am iesit cu "basmaua curata";
Atat Mister, cat si familia ... au incredere in mine. Mi-au zis de nenumarate ori ca o sa ma descurc, totul este ca sa fiu stapana pe situatie si sa fac totul in ordinea corespunzatoare.

Dilema este: "Cu ce haine sa ma imbrac? Cum sa imi prind parul? "

Asa e iarna!

2011-12-13T16:44:00.000+02:00

La usa mea a batut un virus mic, agitat si insistent. Fara sa vreau i-am deschis si el acum incepe sa se joace cu sistemul meu imunitar ... din sursele apropiatilor am aflat ca raspunde la numele de "Gripa";
M-am gandit sa il inund cu o mireasma de ciocolata calda, asa ca mi-am pregatit o cana uriasa cu multa spuma.
Am profitat de timpul in care apa fierbea si am facut poze globurilor pe care le-am cumparat anul acesta.
Saptamana aceasta poate o sa impodobesc si bradul, sa ma bucur cat mai mult timp de mirosul sau proaspat, de verdele crud si de globurile preferate. Imi place sa ma bucur de tot ce inseamna podoabe de sarbatori, caci putem sa le folosim doar putin timp pe an si asta le face sa fie speciale.

P.s. am impresia ca visurul asta mic imi mananca gandurile.

Jocurile Foamei I

2011-12-12T18:27:00.001+02:00

Ai putea supravietui in salbaticie, de unul singur, cand toti cei din jur fac tot ce pot ca sa nu apuci dimineata urmatoare?
Intr-un viitor postapocaliptic, peste ruinele unui continent cunoscut odata ca America de Nord se intinde natiunea Panem. Ca simbol al puterii Capitoliului asupra celor douasprezece districte conduse cu o mana de fier, in fiecare an este organizat un concurs sadic si sangeros – Jocurile Foamei. Douazeci si patru de adolescenti sunt rapiti de langa familiile lor si aruncati in lupta pe viata si pe moarte, televizata in direct si urmarita cu frenezie. Doar unul dintre ei se va intoarce acasa faimos, bogat si... viu. Cine va castiga cursa nebuna pentru supravietuire?

Suzanne Collins

Miros de sarbatoare

2011-12-12T17:46:00.000+02:00

Energie. Veselie. Comunicare. Zambete. Iubire. Caldura. Cadouri. Sentimente. Oameni. Ganduri. Vorbe. Bomboane. Poze. Imagini . Brad. Lumini. EL si EU.

Sindromul "baterie goala" a fost foarte intalniti ieri in parcul in care m-am plimbat alaturi de mister EL. Acesta este motivul pentru care nu am mai multe poze la tot ceea ce am vazut frumos; Dar poate o sa reusesc sa surprind beculetele si nebunia ce dainuie in orasul in care locuiesc...caci am ramas placut surprinsa aseara cand am poposit si am descoperit lumini multicolore, forme speciale si o atmosfera de vis.

Feelings

2011-12-10T19:45:00.001+02:00

Astazi am colindat prin magazine ... am vazut multe lucruri dragute pe care mi le-as dori pentru "casa visurilor mele" - insa ma gandesc cat de departe este acest vis al meu.
O casa a mea, o famile pe care sa o construiesc si un camin pe care sa il incalzesc cu sentimente calde.
Sunt inca tanara, stiu asta ... insa am momente in care simt ca viitorul se indeparteaza extrem de mult.
In copilarie visam cu ochii deschisi la zilele in care o sa impodobesc bradul alaturi de iubitul meu sot, iar cei doi copii se vor juca si vor rade zgomotos, astfel incat casa sa prinda sentimente. Timpul nu este inca tarziu, poate peste cativa ani o sa vorbesc la prezent despre aceste lucruri.

Pana atunci am grija de micuta traditie pe care am construit-o, cea despre care vorbeam si anul trecut - nu trece an fara sa cumpar macar un glob. Nu imi pasa de tendinta anului, "bradul se impopotoneaza doar in doua culori" - pentru mine bradul trebuie sa fie plin de personalitate si colorat.

S-a intamplat

2011-12-09T16:36:00.001+02:00

Dupa mult timp in care am fost puternica, am cedat si am plans cu lacrimi mari ce se rastogoleau cu o viteza dureroasa din interiorul meu pana undeva pe ursuletul pe care il tineam in brate.
Chiar daca a fost doar ~~o carte~~ o poveste de viata, ce nu avea nici cea mai mica frantura de asemanare cu viata mea ... am simtit cuvintele ce descriau intamplarile cum se desprindeau dintr-un suflet si lasau urme de durere in urma lor. Mi-am imaginat fara sa vreau cat de dureros este sa pierzi pe cineva din viata ta fara sa iti iei ramas bun, fara sa ai pregatirea necesara ca asa decurg lucrurile si ca e firesc sa se intample intr-o zi.
Cartea despre care vorbesc este: Daneille Steel - Ingerul pazitor - un roman de neuitat despre dragoste si renuntare, credinta si sanse renascute.

Adesea am fost catalogata drept o persoana sentimentala, sensibila si incurabila. Adevarul este ca nici eu nu inteleg cum pot sa fiu asa plangacioasa din cauza unui text. Poate acesta este si motivul ascuns pentru care nu imi place sa ma uit la filme ... nu vreau sa ma apuce plansul in momentele sensibile sau romantice.
Eh, calitate sau defect reusesc sa fiu empatica.
De multe ori am fost "certata" ca sunt mult prea lipicioasa - ca ma imprietenesc atat de usor cu oamenii si ma comport ca si cum i-as cunoaste de foarte mult timp. Ce-i drept, daca exista chimia aceea si o comunicare buna, nu vad de ce nu as avea pofta sa ascult si sa povestesc.

Insa, pe cat sunt de prietenoasa pe atat de puniti prieteni am.
Daca privesc in urma am prieteni cat sa ii numar pe degetele de la o mana. De la acest numar am plecat si acum patru ani, cand am inceput sa scriu pe blog...diferenta o face doar numele si personalitatea lor, caci fie ca am vrut sau nu, am pierdut anumiti oameni dragi, insa am descoperiti altii; Nu vreau sa o iau ca pe o lege a compensatiei, insa mereu m-am invartit pe langa premisa "putini dar buni" ;
Cineva imi spunea ca omul si-o face si cu mana lui cate-o data ... nu neg ca este si asta o posibilitate. Dar sunt si momente in care oricat de mult am incercat sa pastrez anumiti oameni langa mine, nu am reusit ... iar forta bruta nu este o alternativa.

S-a intamplat in viata sa zambesc, sa vars lacrimi, sa fiu trista, sa iubesc, sa daruiesc, sa primesc...sa traiesc sentimental.

Amintiri din copilarie

2011-12-08T16:28:00.001+02:00

Chiar daca nu ninge ~~inca~~, am inceput sa privesc poze in care zapada este omniprezenta. Imi place sa ma bucur de fiecare anotimp, sa ii gasesc frumusetea si unicitatea.
Ador iarna pentru ca strazile se impodobesc cu "beculete" colorate, miros de sarbatoare si oameni plini cu daruri. Fara sa ne dam seama, in luna decembrie nu ne mai uitam intens in interiorul portofelului, avem tendinta sa ne gandim la cei din jurul nostru si sa lasam pe plan secundar grijile.
Decembrie miroase a sarbatoare, a mandarine, scortisoara, cozonac, portocale, vin fiert si cicolata calda.
In copilarie imi placea sa las usa de la soba deschisa si sa privesc cum lemnele ard. Seara adormeam cu trosnetul lemnelor si dimineata ma trezeam cu un scartait sec provocat de usa de la soba, insa niciodata nu am inteles de ce nimeni nu a facut ceva in priviinta asta ... pentru mine era un ritual, ma trezeam si ma uitam la desene animate in weekend ... altfel in cursul saptamanii nu mai eram nevoita sa spun "mai lasa-ma 5 minute in pat", ci ma trezeam instantaneu. Era ca un ceas desteptator.

Copilaria mi-a aratat multe lucruri frumoase in fiecare anotimp. Chiar daca mi-ar fi placut sa traiesc intr-un apartament de bloc, sunt momente in care ma bucur ca stau la o casa pe pamant si am un loc unde sa plantez flori, o bucata de teren unde sa intind o patura si sa citesc o carte.
Mi-am indeplinit dorinta de a avea un balansoar, numai si numai al meu...nu sunt nevoita sa merg prin parcuri si sa fiu gonita de paznic ca sunt prea mare pentru a ma da in leagan;
Sunt multe oportunitati pe care le am... acum le observ, insa in copilarie refuzam cu incapatanare.
Daca tot vorbeam de iarna ... pot sa imi ridic in fata casei un om de zapada pe care sa nu mi-l darame copii, ci sa il las sa plece atunci cand soarele il mangaie prea tare.

recomand:Owl City - Fireflies
8 idei pentru impachetarea cadourilor de Craciun

Zambet de soare

2011-12-07T17:08:00.001+02:00

Pregatirile pentru sarbatori au inceput ... incet dar sigur cadourile incep sa fie gata de impachetat si de asezat sub brad - stiu pentru multi este inca devreme, insa mie imi place sa imi iau o "marja de eroare" destul de vizibila, urasc sa stau pe ultima suta de metrii si sa cumpar ce mai gasesc prin magazine. Acum imi permit sa cumpar ce imi doresc, dintr-o varietate mult mai mare.
Nu ma scald intr-un sac cu bani, insa imi place sa daruiesc cate-o atentie pentru toti cei dragi ... sa le aduc un zambet pe chip, aratandu-le ca nu am uitat de ei.
Recunosc, cel mai bine ma pricep sa primesc cadouri ... nu sunt pretentioasa si nici greu de multumit.
Elful mi-a zis ca o sa am parte de un cadou pe care o sa il indragesc mult, a reusit sa imi puna imaginatiala incercat;

Totul porneste de aici

2011-12-06T16:30:00.001+02:00

Am realizat ca daca dimineata ma trezeste cineva sau ceva intr-un mod brusc, sunt destul de irascibila ... cel putin o perioada, daca nu intreaga zi. Insa vreau sa spun ca totul porneste de "aici" din minte, la urma urmei ce mai conta o ora sau cateva minute in plus de dormit?
Aseara am avut parte de o noapte in care gandurile nu mi-au dat pace si somnul nu a vrut sa deranjeze, asa ca am stat sa contemplez asupra nemuririi sufletului.
Mi-am propus sa imi revizuiesc comportamentul si sa incerc sa ma impac cu oamenii pe care i-am suparat.
Vreau ca de azi inainte totul sa decurga lin . Sa ma bucur de fiecare minut si sa fac orice activitate cu zambetul pe buze ...
Nu stiu daca spiritul sarbatorilor este de vina sau doar un pitic care m-a readus la viata. Cert este ca ma simt bine si vreau sa ramana o stare permanenta.

Noc noc

2011-12-05T15:54:00.001+02:00

De indata ce frigul s-a lasat asupra orasului am inceput sa imi doresc sa vina sarbatorile si sa ninga. Nu stiu de unde a pornit aceasta dorinta necontrolata ... insa cum soarele inca ne mai zambeste cald si bland, visul meu incepe sa se indeparteze de realitatea imediata.
Pasii mosului ar fi trebuit sa se apropie de fereastra, insa anul acesta nu mai este ca pana acum ... cadoul mi-a sosit in urma cu cateva zile, caci mosul meu avea o treaba importanta de rezolvat astazi si a preferat sa ma surprinda cu un cadou spontan la intr-un moment neasteptat...decat sa ma lase sa il astept si sa vina cu intarziere
Eu i-am spus dragului mos ca pentru mine era sufiecient sa vina el si asta imi inveselea ziua si inima. Niciodata nu am asteptat cadouri pretioase, mari, scumpe - am mers pe ideea "gestul conteaza", asa ca alegerea nu ii era deloc grea, fie ca alegea un obiect de vestimentatie, un briz-briz sau ceva util pentru casa, zambetul imi rasarea pe chip de indata ce despachetam cadoul;
Ambalajul a reprezentat mereu pentru mine un punct forte...caci entuziasmul creastea cu cat aveam mai mult de desfacut fundite si hartii frumos colorate.
Imi amintesc de un an in cand am considerat ca nu merit nici macar o acadea de la Mosu' si am aruncat ghetutele sub pat pentru a nu "care-cumva" sa imi puna bro ceva din ghetutele lui - eu aveam impresia ca an de an ceilalti imi "donau" mie din cadourile lor... insa cu trecerea anilor am realizat ca eu primeam cu adevarat daruri.
Oare pentru ca am fost cea mai mica din familie sau pentru ca am fost singura fata ... adesea eram cocolosita si privilegiata.
Anul acesta o sa ma schimb in pijama mai devreme si o sa lecturez o carte fara nici o asteptare :-<

Furtuna in paradis

2011-12-05T14:57:00.001+02:00

Renumit model pentru diversi artisti, Shay Morrison considera ca nu este nimic rusinos în a-ti expune trupul gol ca inspiratie pentru lucrari de arta.
Însa ascuns în spatele unui trup de invidiat se afla un suflet îndurerat de esecul unei casnicii ratate.
Invitata într-un weekend sa cunoasca noua familie a mamei sale proaspat recasatorite, Shay îl surprinde din greseala pe fratele ei vitreg, Ian, iesind de la dus.
Shay este încântata de ceea ce vede – un barbat tânar, exceptional de frumos –, nu însa si Ian, care nu-si ascunde dezaprobarea fata de cariera si de comportamentul dezinhibat al proaspetei sale rude.
Revoltata si umilita, Shay îsi pune în gând sa îl seduca, dar se izbeste de un obstacol neasteptat – Ian este preot, si moralitatea lui este fara pata.

Dorinta arzatoare care se naste între aceste doua firi pasionale, dar atât de diferite, declanseaza un sir de evenimente imprevizibile, care vor pune sub semnul întrebarii toate valorile si credintele de o viata ale lui Shay si Ian, detrminându-i sa ia cea mai neasteptata hotarâre.

Ingerul Pazitor

2011-12-05T14:53:00.001+02:00

La saptesprezece ani, Johnny Peterson pare să aibă înainte un viitor plin de sperante si de promisiuni, până când un cumplit accident de masină transformă în tragedie vietile tuturor celor care l-au cunoscut si îndrăgit.
Nimeni însă nu e mai afectat de cumplita dramă ca mama lui, Alice, pentru care relatia cu fiul cel mare a fost întotdeauna motiv de mândrie si bucurie. Când Alice ajunge în spital doborâtă de o boală neasteptată, ceva miraculos se întâmplă: acolo, în fata ei, îl vede aievea pe Johnny, cu aceleasi zâmbet si sclipire în ochi, îndemnând-o să aibă puterea de a lupta pentru familia lor pe cale să se destrame. În săptămânile care vor urma, Johnny va apărea în cele mai neasteptate locuri, vizibil numai pentru două persoane care îi simt cel mai mult lipsa: fratele lui de nouă ani, întemnitat într-o lume a tăcerii, si mama lui, care acum are nevoie de propriul înger păzitor.
Într-un răstimp al sperantei si al vindecării, Johnny va păsi alături de mama sa, îndrumându-si părintii, iubita, sora si fratele pe calea depăsirii suferintei. Dar asa cum Alice va afla curând, întoarcerea lui Johnny nu a însemnat numai ajutor pentru cei pe care i-a iubit, ci si dezvăluirea unui scop necunoscut chiar si lui – si care îi va schimba pe toti pentru totdeauna.
O poveste de neuitat despre dragoste si renuntare, credintă si sanse renăscute.

Îngerul păzitor este o celebrare a sperantei si a iertării, si mai ales a minunilor care se pot întâmpla oricând în viată.

Ce e iubirea?

2011-12-04T19:45:00.001+02:00

Totu-i relativ ... totul este diferit de la om la om si de la o zi la alta. Eu nu pot decat sa descriu sentimentele pe care le simt sau cele la care am fost partasa din prisma oamenilor de langa mine - fie ca este vorba de povesti frumoase sau dureroare din fiecare am spicuit doar ceea ce era relevant pentru o scurta istorisire.

Am tot citit despre "dragostea care dureaza trei ani" - personal mai am cateva luni si ajung la acest prag, acum nu stiu la ce se referea autorul cand a scris despre asta, caci dragostea exista in interiorul nostru ... uneori uitam sa o mai bagam in seama cu aceeasi intensitate pe care o faceam la inceput, insa asta nu inseamna ca nu mai exista si ca trebuie sa punem capat unei frumoase povesti de iubire doar pentru ca un strat de praf s-a asternut asupra unor lucruri minunate;
Stiu, nu este bine sa se intample asa...dar viata este cu suisuri si coborasuri;
Poate ca dupa o perioada in care fara sa ne dam seama lasam monotonia sa se integreze, apare ceva inevitabil ce ne face sa iesim din starea asta si sa ne bucuram ca la inceput.
App de acest lucru, vorbeam cu cineva si imi spunea despre faptul ca nu mai simte fluturii din stomac - personal cred ca odata ce te obisnuiesti cu mangaierea, sarutarea, misterul si tot ce poate sa iti mai ofere persoana de langa tine ... nu mai realizezi atat de repede ca inca te cuprinde o stare euforica cand e langa tine si un dor cand se produce dinstanta;
Nu este vorba de obisnuinta! Refuz sa cred asta ... e ceva mai complex, ceva ce trebuie sa vrei sa gasesti in sufletul tau. Nu te astepta ca dupa trecerea anilor sa te mai simti ca un copil care il asteapta pe Mos Craciun, caci nu este chiar asa... ci trebuie sa oferi ceea ce iti doresti sa primesti ca totul sa inainteze frumos si lin ca la inceput.
Iti doresti liniste si afectiune? Atunci ofera aceste sentimente. Iti doresti surprize si atentie? Atunci stii ce ai de facut.
Dupa trecerea anilor nu mai reactioneaza nici inima cu aceeasi rapiditate, insa ea traieste si bate pentru iubirea de care are nevoie, pentru jumatatea cu care isi petrece timpul si cu care se simte compatibila.
Nu inteleg de ce oamnii au tendinta sa renunte la tot ce a fost frumos doar pentru ca simt ca "nu mai merge relatia" - dar oare cati dintre ei au incercat sa faca ceva in privinta asta?

Daca nu vreti sa va pierdeti iubirea, atunci cautati bine in interiorul vostru, caci veti descoperi sentimente de care nu mai stiati ca traiesc cu o intensitate nebuna. Nu va mai lasati prada monotoniei,ci incercati sa vedeti fiecare zi ca si cum e o prima intalnire. Nu inchideti ochii la micile afectiuni pe care jumatatea le face... luati-le ca atare.

Nu, nu vreau sa credeti ca am probleme in viata sentimentala. Mi-am amintit sa discut despre aceste ganduri si povesti, in urma unei discutii pe care am avut-o de curand. Nu am inteles de ce unii oameni asteapta ca sentimentele sa cada din pom si nici macar nu scutura copacul sa le ajute sa reapara.
Unii se asteapta ca iubirea sa zmulga inima din piept si sa taie rasuflarea ... eh dragilor, nu este chiar asa... iubirea este frumoasa, insa trebuie sa vrei sa o vedeti asa.
Oamenii care vorbesc despre aceste sentimente hiperbolizeaza fiecare gest, privesc cu inima, se bucura de fiecare atentie si nu uita sa simta fiecare atingere.
Daca omul ar lua fiecare gest, sarutate ... fiecare intalnire ca atare si nu ar cauta in interiorul lui sentimentul - atunci s-ar duce de rapa relatiile de lunga durata.

Eu simt iubirea cum dainuieste in interiorul meu. Privesc cu inima si trupul fiecare afectiune si gest. Vreau sa pasesc in viitor alaturi de inima care ma ajuta sa fiu EU, de persoana care ma intelege si ma pretuieste pentru ceea ce sunt ... nu pentru ceea ce as putea sa fiu "daca"...
Imi place sa simt cum iubirea renaste, imi place sa incerc sa arat ca sentimentele mele inca sunt vii.
Ador sa fiu alintata si nu fac din asta o obisnuinta, ci tratez doar ca pe un mod de afectiune care imi da aripi si imi face inima sa iasa din piept.

Pentru tine ce e iubirea?

My mood:

2011-12-03T15:15:00.001+02:00

Am un amalgam de emotii, insa incerc sa mi le stapanesc ... am pasit pe un drum pe care nu ma asteptam sa il urmez, dar nu regret deloc. Imi place prezentul, ador sa surprind si sa ma descopar pe zi ce trece; Chiar daca nu o este vorba despre ceva iesit din comun sau laudabil pentru altii ... pentru mine inseamna un imens pas spre viitor, inca un vis descoperit pe parcurs care infloreste si uimeste.

Undeva in interiorul meu o idee surade si sclipeste ori de cate ori ma gandesc ca exista o posibilitate ca intr-o zi sa fac ceva in acest sens ... sa urmez macar un drum de "spiridus";

Anul acesta am plecat de undeva de jos. Am inceput cu o raceala zdravana si o teama de nereusita in ceea ce priveste licenta. Am mers pe un drum drept, pana cand m-am impiedicat de o piatra numita noroc si am descoperit o menirea a mea;

Fara sa imi dau seama am adunat cate putin din fiecare loc si am strans multe amintiri,

Mi-am depasit imaginatia. Am trecut fara sa imi dau seama peste examenul de licenta, am mers mai departe si inca prograsez.

Ma simt foarte bine astazi, mai ales ca am vazut un filmulet care mi-a reamintit ca trebuia sa nu ma mai plang de lucrurile care nu imi plac si care ma demoralizeaza, ci sa ma bucur de reusite.

Sfarsitul de an o sa imi mai aduca o premiera...despre care o sa povestesc dupa ce o sa se infaptuiasca.

Ascult:
Ashanti - Time of Year

Train performing Shake Up Christmas

Imi doresc

2011-12-02T12:24:00.001+02:00

De cateva zile iar am o stare ciudata, incep sa cred ca este ceva permanent care se lipeste de mine si nu ma lasa sa imi vad de viata mea personala ... oricat de mult as vrea sa trec cu vederea si sa imi vad de viata mea linistita ceva ma strange de moralitate si constiinta;
Sunt perioade in care problema pe care o simt in interiorul meu imi este expusa la televizor in diferite reportaje, emisiuni sau pur si simplu in filme ... pe internet rasfoiesc cu totul alte pagini, insa inevitabil imi apare o fereastra in fata care imi aminteste de problema mea... Stiu este doar in mintea mea acest asalt de informatii care ma fac sa ma simt aiurea, cu siguranta se difuzeaza si se scrie si despre alte lucruri in mod abuziv, insa daca nu ma intereseaza trec cu vederea fara sa bag de seama impactul si intensitatea mesajelor.

E o lupta in interiorul meu; Imi doresc atat de mult sa fiu dintr-un punct de vedere ca ceilalti...insa in acelasi timp parca ma bucur de statutul actual, de ceea ce imi ofera timpul liber si de faptul ca nu tanjesc dupa potential financiar - am cat sa nu cer de la altii.
Stiu ca trebuie cat mai repede sa fac ceva in privinta asta. Am ajuns la o varsta in care destinul ma impinge de la spate. Poate trebuie sa las doleantele mele pentru viitor, iar acum sa ma multumesc cu ce mi se ofera.
Traiesc intr-o perioada in care nu mai avem loc de aspiratii si vise marete.

Ascult: Ayo - Better day's.
James Morrison - Please Don't Stop The Rain

Feelings

2011-12-02T12:13:00.001+02:00

Ma bucur de razele soarelui ce ma fac sa inchid cortina. E cald. Un sentiment de molesala ma cuprinde.
Iti caut mana si o strang la pieptul meu. Suntem doar noi si ciripitul pasarelelor. Te privesc si zambesc copilareste.
Esti acelasi om pe care l-am cunoscut, pe care nu l-am intales, care ma adora, pe care am inceput sa il plac si pe care am invatat sa il iubesc si sa ii accept iubirea. Suntem NOI si este suficient.
Cand suntem impreuna nu mai am nevoie de nimic ... simt cum lumea cade usor la picioarele mele si toate regretele se pierd in neant.

Sunt fericita! Sper ca nimic sa nu imi strice aceasta stare;

Amalgam

2011-11-30T15:53:00.001+02:00

Simt in interiorul meu o lupta intre bine si rau. Am inceput iar sa simt lucruri ciudate ... poate ca sunt paranoia, insa am momente in care mi se pare ca lupt impotriva morilor de vant.
Vreau sa arunc la gunoi acest sentiment ce ma omoara incet dar sigur.
Nu imi doresc sa inaintez cu o incertitudine ... nu stiu ce trebuie sa fac, parca nu tine de mine aceasta schimbare.
Daca inchid ochii si incerc sa las balta ceea ce simt negativ in suflet ... parca totul prinde o culoare pastelata, fruntea mi se descreteste si un zambet sters incepe sa rasara pe chip;
Poate ca trebuie sa las timpul sa ma ajute cu aceasta problema ... dar asta inseamna sa nu ii pun nici eu piedici si sa nici nu incerc eu marea cu sarea intr-un timp record.
Privesc partea plina a paharului, e singura solutie pe care o gasesc valabila acum.

P.s. Ma bucur de tricoul pictat manual care a ajuns intr-un final in posesia mea.

Weee

2011-11-29T17:44:00.001+02:00

Dupa multe zile in care bucataria a reprezentat pentru mine locul unde se spala vasele si se mananca, astazi am pus mana pe mixer, ingrendiente speciale si pe cele "100 de secrete dulci".
Am realizat cateva prajiturele pe care nu le-am mai facut pana acum. Am ajuns sa nu imi mai doresc sa repet o reteta, ci sa fac mereu ceva nou...sa combin dupa placul meu si la final sa incerc mici trucuri de decorat preparatul - pentru mine decorul este un lucru esential, insa nu ma pricep prea bine la lucruri fantastice.
Cam asa a aratat ziua de astazi (pana acum ... insa dupa ce termin de scris trebuie sa fac curatenie atat prin camere, cat si in dulapul cu haine). Nu stiu de ce in ultima perioada imi caut hainele in graba si le asez intr-o forma de gramada inapoi. Sa-mi fie rusine! Mi-am propus ca de astazi sa fiu mai ordonata, caci tot eu trebuie sa strang in urma.

Vreau sa am parte de schimbarea mea de atitudine, stil si comportament. De foarte mult timp pomenesc despre acest lucru, insa niciodata nu am reusit sa duc la bun sfarsit o schimbare ... mereu am intampinat hopuri si am revenit cu picioarele pe Pamant, aici de unde am plecat.
Poate ca este greu de crezut pentru cei ce ma cunosc, insa personal vad o mica diferenta intre prezent si trecut. Ma simt mai stabila pe picioarele mele si nu ma mai las usor dusa de val. Mi s-a intors sarcasmul si ironia atunci cand situatia este gri spre negru.
Nu am mai plans in ultima perioada, ceea ce este o performanta demna de laudat pentru mine, caci de fel sunt o fire sensibila (poate mult prea sensibila), plang de fericire, suparare, nervi sau durere.

Ascult: Coldplay - Yellow

Relax [Take It Easy]

2011-11-28T14:06:00.000+02:00

...simt ca explodez. Ma gandesc la atatea lucruri si parca rezolvarea este departe de mine. Nu vreau sa iau totul personal, nu imi doresc sa imi complic existenta ... insa ceva ma deranjeaza si imi este atat de greu sa trec cu vederea peste tot.
:(

Soare de toamna

2011-11-27T19:41:00.000+02:00

Ne-am bucurat de aceasta zi de toamna, ca niste copii ce se agata cu toate fortele de ultima zi de vacanta. Stiu ca zilele frumoase nu vor inceta sa apara si sa ne inveseleasca diminetiile ... insa bucuria mea ar fi inexplicabila daca nu m-as lega de aceasta idee.
Am primit un cadou simbolic - ceva ce imi doream si nu am gasit sa-mi achizitionez ... chiar daca nu era vorba de o suma mare sau un obiect valoros, pentru mine a reprezentat un pretios cadou. Am multumit ca un copil rusinat ca nu poate sa isi exprime bucuria interioara.

Scortisoara

2011-11-26T22:31:00.001+02:00

Cine? Cand? Unde? - cam acestea au fost intrebarile ce mi-au trecut pe langa urechi intreaga zi.
Am avut parte de o atmosfera agitata si plina de controverse; Timpul a zburat intr-un ritm ametitor si m-am trezit la realitate atunci cand soarele disparuse deja si stelutele isi facusera aparitia pe intreaga patura neagra a cerului.

Mi-am pierdut o zi in care imi propusesem sa descopar cateva retete pe care sa le pregatesc in aceste zile reci de toamna.
Inca de acum cateva saptamani de cand mi-am achizitionat alte forme de fursecuri imi doresc sa fac un aluat fraged pe care sa il crosetez cu forme diverse si sa il ornez cu multe arome.
Sa simt miros de scortisoara si portocale.

Arde!

2011-11-25T18:12:00.001+02:00

Parca iubirea renaste in interiorul meu, fiecare privire, gest, sentiment, alint sunt la fel de calde, dragastoase si imi produc fiori; Ceva a facut ca totul sa renasca si sa se instaleze un val de caldura si iubire proaspata in mine.
Iubesc intens, sunt rasfatata si declar cu zambetul pe buze ca ne este bine asa.
Nu am uitat nici de "povestea mea de iubire", am lucruri noi de adaugat acolo, picanterii si condimente pe care nu vreau sa le uit. M-am gandit intens la aceasta poveste si este atat de pretioasa pentru mine incat orice s-ar intampla o sa ramana o mina de aur pe care o sa o pastrez cu drag. Ce daca viata o sa ne ramoleasca, o sa se stinga focul iubirii si totul o sa devina mecanic? Conteaza sa nu fugim unul din viata celuilalt si sa incercam sa aducem culoare fiecarei zile, chiar daca este vorba de o floare, o prajiturica sau o ora de vorbe bune.

"Daca iti place marea,trebuie sa iubesti valurile.
Daca vrei ca cineva sa te iubeasca trebuie sa stii sa iubesti.
Daca iti place sa zbori trebuie sa stii cum sa cazi.
Daca traiesti cu teama nu o sa poti trai cu adevarat."

Doar ganduri bune

2011-11-24T21:18:00.001+02:00

Sunt fericita. Un lucru banal s-a intamplat, insa cu cat il astepti mai mult cu atat capata o alta insemnatate pentru intreg universul interior.
Mi-am propus sa nu mai pun negativismul inaintea lucrurilor cu bune. Trebuie sa le acorde cineva o raza de speranta si incredere oportunitatilor sa apara pe strada mea. Renunt la stres, nu imi aduce nici un beneficiu.
Am invatat inca o lectie de viata si mi-am promis sa nu mai trec niciodata prin aceste momente.Lucrurile pe care le-am descoperind citind imi vor prinde bine in viitorul indepartat, insa niciodata nu este devreme sa te informezi;

Ascult: Apologize - One republic

Analiza

2011-11-23T13:44:00.001+02:00

In ultima perioada am avut tendinta sa generalizez, sa povestesc despre cei din jurul meu sau sa vorbesc putin cu perdea despre intamplari din viata mea. Nu stiu de ce mi-a fost greu sa spun lucrurilor pe nume si sa scriu asa cum o faceam pana acum.

Poate ca stresul isi pune amprenta pe stilul meu de a scrie, viata mea destul de agitata din ultima perioada a pus mana serios pe mine si nu m-a lasat sa mai fiu eu in fata calculatorului .

Sunt constienta ca persoanele care citesc postarile mele zilnice nu mai pot face diferenta intre textele personale si postarile in care vorbesc la general, despre viata. Chiar daca bariera ar fi trebuit sa fie vizibila si modul in care folosesc verbele sa desconspire acest lucru ... se pare ca sunt momente in care nu este chiar asa;

Ce sa spun despre prezentul meu?
Sa incep cu faptul ca nu am mai facut nimic dulce de 23 de zile. Dar minunea nu o sa mai tina mult timp - presimt asta.
M-am apucat de citit romane de dragoste, despre care nu am mai povestit pe blog ... sincer imi pare rau, caci la inceputul anului imi doream sa fac o evidenta a numarul de carti pe care le-am citit, insa nu am reusit sa le notez de fiecare data si acum nu prea imi vine sa rascolesc biblioteca pentru a imi aminti ce titluri mi-au mai trecut prin mana .
Ma gandesc la anumite decizii pe care trebuie sa le accept/refuz. Sunt in dilema. M-am cam saturat de minciuni gogonate.

Am o perioada in care ma simt arestata la domiciliu. Sunt putin bolnava. Sper sa imi revin cat mai repede. Urasc sa ma simt ca o leguma si sa nu pot sa ma bucur de fiecare minut.

...

2011-11-22T17:03:00.001+02:00

Cand vine vorba de scenarii suntem cei mai buni regizori. Putem sa ne legam de un fir de amanunt si sa construim o poveste intreaga ce se desfasoara in capitole, episoade sau poate chiar in ani de zile.
Ne imaginam cu lux de amanunte ce urmeaza sa se petreaca incat totul merge ca uns.
Cel mai rau este cand ne transpunem in poveste si incepem sa credem in acesti pasi;

It's not always easy

2011-11-21T15:26:00.001+02:00

But it's something I can't say ...

Uneori raspunsurile se ascund in niste propozitii rostite in graba de niste oameni care cred ca solutia este sa se cufunde in minciuni si sa rastalmaceasca sufletul oamenilor de langa ei doar pentru a se disculpa ei de vina.
Clepsidra se poate rasturna cu usutinta, iar sentimentele frumoase sa se risipeasca precum ceata intr-o zi insorita.
Astazi ne simtim pe cele mai inalte culmi si maine totul poate sa fie doar o amintire. E dureros, e greu ... insa niciodata nu este imposibil - nu vreau sa spun lucruri care pot fi interpretate gresit, stiu cum este sa iubesti si cat de mult inseamna acest sentiment. Nu o sa treci niciodata in totalitate peste acest sentiment ... insa daca trebuie si esti nevoit, nu ai decat sa musamalizezi situatia;

In aer pluteste o atmosfera de cearta si un praf de risipire. Daca nu suntem atenti poate sa ne cada in buzunare si sa ne trezim intr-o situatie dureroasa;

E luni, vroiam sa incep saptamana cu un text mai optimist insa prezentul inconjurator nu este asa...
Cat despre mine, sunt bine multumesc.

Vizite

2011-11-20T21:41:00.001+02:00

Pentru ca e toamna si vantul chiar de nu sufla, tot te indeamna sa fugi, sa stai cat mai departe de aerul rece si apasator ...si oricat de mult as vrea sa mai profit de decorul de frunze, nu mai pot un timp indelungat. Trebuie sa ne refugiem intr-un loc cald si musai primitor.
Destinatia initiala pentru aceasta zi a fost Muzeul National de Istorie Naturala Grigore Antipa
- dar cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, am fost uimita de ceea ce am descoperit la fata locului. Coada pentru intrare se intindea pe foarte multi metrii patrati si nu era vorba de o coada organizata in sir indian...ci de o aglomeratie greu de descris in cuvinte.
Vazand ca nu se clintea nici macar un centimetru ... am hotarat sa ne indepartam de acolo catre o destinatie necunoscuta.
Din intamplare acum un an am vazut unde este localizat Muzeul Naţional de Geologie recunosc, nu m-am gandit nici o clipa ca o sa intru in interior...nu parea locul care sa ma atraga sa privesc nenumarate pietre pretioase/semipretioase/banale si alte categorii, insa acum, dupa ce am facut un tur al muzeului pot sa spun ca nu regret ora petrecuta acolo.
Am ramas cu cateva imagini, cateva informatii si cu dorinta de a vizita cat mai multe locuri din Bucuresti, caci niciodata nu stii ce gasesti in spatele unui nume pompos.

Miros de timp

2011-11-19T18:53:00.001+02:00

A mai trecut o zi. Inca un amalgam de setimente, intamplari si dorinte; Viata mea a ajuns ca un tren pe care vreau sa il evit in momente grele. Mi-am dorit sa ma opresc in statie, insa viteza era mult prea mare si riscul de esec total m-a demoralizat.
Am fugit ... am cazut, m-am lovit, am apelat la pansamentul sufletesc si am hotarat sa merg mai departe evitand acest drum.
Mi-am impachetat o valiza cu lucrurile cele mai esentiale din viata. Am ambalat sentimentele in culori pastelate, gandurile in pungute de cadouri vesel decorate si ... resentimentele in cutii ermetice.

Miros de ciocolata calda, o patura pufoasa si o pereche de papuci amuzanti... lucruri care ma fac sa ma simt mai bine in prezent. E trecut de ora 19:00...multi ar spune ca este inca devreme, pentru mine este seara...momentul zilei in care ma simt cel mai ametita de ganduri.

Nu stiu

2011-11-18T17:45:00.001+02:00

~~Nu am chef azi~~ sau poate totusi am o idee de chef dar nu stiu cum sa o pun in practica.
Imi doresc sa creez ceva nou, de sezon, personalizat si inedit.
Cred ca s-a pus praful pe cutia cu margele, pe multitudinea de panglici colorate si bucatele de imaginatie pe care le-am pastrat de atata amar de vreme - "poate poate" se iveste o zi in care sa realizez ceva dragut. Nu stiu ce se petrece, vreau, am vointa insa nu reusesc sa duc la bun sfarsit dorintele. Uneori am impresia ca este vorba de imaginatie si indemanare.

E un haos in interiorul meu. Astept cu nerabdare ziua in care o sa respir usurata si nu o sa ma mai gandesc la probleme de acest gen. Poate ca nu este cazul sa exagerez ... insa asta simt acum.
Mi-am promis ca o sa am grija de viitor, atat pentru mine cat si pentru cei dragi, chiar daca unele decizii nu depind de mine, atat cat ma prveste si sta in puterea mea o sa fac lucrurile sa decurga bine.
Poate ca perioada rece ma face sa fiu mai responsabila.

Ni se intampla tuturor

2011-11-17T18:59:00.001+02:00

Atunci cand noi suntem personajul principal totul este atat de ambiguu si de complicat. Insa cand cei din jurul nostru trec prin "asta" ... putem sa le oferim exemplul personal, o imbratisare calda si ceea ce ne cer, caci doleantele difera de la caz la caz. Eu de exemplu prefer sa fiu lasata sa plang si cineva sa ma asculte cand sunt suparata ... poate altii vor sa le distragi atentia si sa ii faci sa uite suferinta;
Ce mica parea lumea, ce orizonturi inguste si ce greu trece timpul cand suntem raniti. Imi amintesc de o perioada in care simteam ca ziua de maine nu mai are sens daca nu faceam un anumit lucru, insa dupa ce mi-am revenit (asta in cateva zile) am realizat ca orice s-ar intanpla in viata mea, trebuie sa invat sa ma ridic singura de jos ... sa zambesc si sa gasesc motivatia zilei de maine.

Intamplarile sunt aidoma, personajele au o varsta similara si coincidenta sau nu, se sprijina reciproc.
Stiu ca fara sa ne dam seama in viata, spicuim din felul de a se comporta a celor de langa noi ... dar asta nu inseamna ca intr-o zi o sa gandim intocmai la fel.

Ascult: Michael Bublé - "Haven't Met You Yet"

Vin Sarbatorile

2011-11-16T16:20:00.001+02:00

Spiritul Sarbatorilor incepe sa isi faca simtita prezenta.Incepem sa ne gandim deja la darurile pentru cei dragi, iar copilul din noi ne sopteste ce ne-am dori sa primim…
A darui si a primi ne anima si ne coloreaza existenta.

Miroase a paine calda, a mandarine si a sarbatoare.
Ador perioada asta a anului.

Haideti la concurs cu carti!!!

2011-11-16T14:18:00.001+02:00

Libris in parteneriat cu Emily - stapana blogului Word of Books , vor pune la bataie un premiu atractiv: Este vorba despre o carte la alegerea castigatorului in limita a 40 de ron.

Concurul dureaza din 10 Noiembrie pana in 21 Noiembrie
Regulile sunt simple si usor de indeplinit. Mai multe detalii gasiti aici: CONCURS CU CARTI

Viata ca un balon de spuma

2011-11-15T17:13:00.001+02:00

Cate-o data deschid usa sentimentelor si privesc intens inauntru ... sunt o multitudine de sclipiri ce ma fac sa zambesc, sunt picaturi de dor, flacari de iubire si pipete de tristete.
Am vrut sa scriu o scrisoare de despartire, insa cuvintele vor ramane aici multi ani de acum inainte si ar produce mult dor ... resentimente si mereu o intrebare confuza "de ce?" .
Raspunsul pe care il gasesc acum este relativ : pentru ca in viata lucrurile nu tin numai de o persoana. In viata suntem multi oameni care trebuie sa invatam sa convietuim impreuna, sa lasam de la noi, sa nu ne ridicam ziduri si orgolii.
Nu putem sa le cerem celorlalti sa ne ofere ceea ce noi nu suntem capabili sa oferim. Nu vreau sa spun ca vom "capata" numai lucruri pe care le "oferim", insa exista undeva o lege a compensatiei.
As vrea sa spun ca nu imi pare rau pentru decizia pe care am luat-o ...sper sa nu gresesc cand spun asta, cred ca este decizia cea mai inteleapta, poate ca acest pas a fost facut inainte ca eu sa gravez sentimentul in suflet. Stiu ca nu o sa mai acord credite asa usor. Insa mai stiu ca nimic nu este de neinlocuit.
Orele se duc si totul se clarifica.
Vreau sa merg inainte cu fruntea sus. Chiar daca am gresit si eu, nu trebuie sa ma simt ca ultimul om de pe Pamant ... sunt impacata cu mine ca am incercat sa remediez, sa las de la mine si sa incerc lucruri pe care nu credeam ca sunt capabila sa le fac.

Ascult: Bob Marley - One Love
Let them all pass all their dirty remarks
There is one question I'd really love to ask
Is there a place for the hopeless sinner,
Who has hurt all mankind just to save his own beliefs?

Luni?...Deja?

2011-11-14T18:35:00.001+02:00

A trecut si sfarsitul de saptamana, aproape pe nerasuflate ... daca nu aveam parte de o plimbare in parc, cred ca m-as fi robotizat; A fost o saptamana grea, agitata si plina de zumzet.
Dar cum lucrurile nu se termina asa usor ... am inceput sa imi programez saptamana in curs pe zile, ore, intalniri, treburi, activitati;
Imi place sa imi ocup timpul cu diverse lucruri, insa cate-o data simt nevoia de o pauza ... un timp numai al meu in care sa fac ceea ce imi place. In ultima perioada cu greu am reusit sa mai "margelesc" putin, sa mai "prajituresc" sau sa imi pierd zeci de minute in fata sifonierului.
Dar imi promit ca atunci cand voi termina lista cu "to do!" o sa imi rezerv o zi numai pentru mine.
Nu vreau sa scriu acest post ca pe o plangere ... amsimtit nevoia sa imi scriu naduful si atat.

Am multe de povestit despre prezentul meu. insa cum spuneam ... sunt pe fuga.

... any day of the week

2011-11-13T20:01:00.001+02:00

In orice zi, pe chipul nostru trist poate sa rasara un zambet.

Cioc cioc?

2011-11-12T20:25:00.001+02:00

- E cineva acasa?
- Da! ... vin imediat!
( se asterne o liniste morbida)
- Esti bine?
- Da, ... e atat de aglomerat in interior incat cu greu am auzit soneria
- Am trecut sa te salut, nu vreau sa te retin mult.
- Intra, si asa sunt singura aici. Defapt, sunt eu si gandurile mele multe care imi inunda interiorul, nu imi dau pace si ma fac sa ma indepartez de la realitatea aceasta;

Din viata.

2011-11-11T17:32:00.000+02:00

Asa cum iarna nu-i ca vara, nici ieri nu e ca astazi.
Un zambet larg mi se intipareste pe chip cand ma gandesc la acest moment care m-a facut sa imi schimb parerea despre prezent. Nu am crezut niciodata ca o insiruire de intamplari pozitive reusesc sa blureze negativismul crescut si inradacinat in trecut. Chiar daca nu s-a inventat inca solutia care sa indeparteze definitiv rautatea din viata ... este bine ca sunt lucruri care ne fac sa mergem mai departe incercand sa cautam lumina zilei ce urmeaza.
Sunt fericita, insa nu uit sa imi pastrez ratuinea intr-un sertar la indemana.
Vreau sa cred ca drumul pe care merg este cel mai bun ... trebuie sa il fac sa fie minunat, plin cu flori de fericire si sentimente frumoase;
Nu stiu ce se petrece, insa oamenii de langa mine incep o transformare in bine, cel putin eu asa pot sa privesc aceste schimbari. Vorba proverbului "totul este bine, cand se termina cu bine".

Ascult: Adele - ''Someone Like You''

Vin sarbatorile

2011-11-10T18:28:00.003+02:00

Stiu ca e devreme, dar magazinele au inceput deja sa se impodobeasca de sarbatoare.
Obiectele colorate in rosu, alb si verde asteapta pe rafturi sa fie cumparate, iar nelipsitele decoratiuni devin pe an ce trece niste opere de arta;
Ador muzica "de sezon rece", genul de colinde si piese straine care vor invada radiourile, magazinele si casele.
Mi-ar placea sa am finante pe care sa le cheltuiesc fara sa ma gandesc la ziua de maine. Sa cumpar pentru fiecare om drag cate o atentie care stiu ca i-ar placea sa o primeasca.
As vrea sa imi impodobesc un brad cu accesorii care imi plac, sa cumpar nenumarate decoratiuni si sa pregatesc o masa plina de bunatati traditionale.
E greu sa uitam de ziua de maine in aceasta lume nebuna. Oricat de visator esti, undeva in interior este si o latura de om cumpatat.
Vorbeam cu o prietena despre decoratiuni si imi spunea ca ii plac ... insa prefera de 10 lei sa cumpere ceva de mancare ... nu isi mai permite lucruri palpabile.
E greu si trist, in ritmul asta peste cativa ani nu o sa ne mai permitem sa ne bucuram de sarbatorile in familie.

Toamna iar

2011-11-09T19:07:00.000+02:00

Aceasta zi a parut interminabil de lunga. M-am simtit cumplit de rau si colac peste pupaza am visat urat.
M-am simtit iar ca o adolescenta ce nu vroia sa se dea jos din pat pentru a merge la scoala. Simteam cum Pamantul se invarteste si eu eram incapabila sa ma pun pe picioare.
Cu cat soarele se aseza mai frumos pe cer, starea mea de sanatate a inceput sa isi revina.
M-am bucurat cand am fost invitata la o plimbare printre copacii colorati;
Nu stiu de ce, dar toamna are miros de gutuie si frunze umede. Poate ca este o comparatie ciudata, dar cand eram mica ma aruncam pe frunzele stranse si priveam cerul cu atat de mult interes incat de cele mai multe ori ma alegeam cu o raceala zdravana dupa o asemenea zi; Iar un remediu pentru aceasta stare era o gutuie rumena ce ma astepta pe pervaz.

Recunosc, inca ma simt o copila ... dar cu o copilarie pierduta in trecut. Imi pare rau ca nu am stiut sa profit de anumite clipe. Nu am stiut sa ma bucur la momentul potrivit de libertate;
Chiar daca sunt o fire zglobie, nebunatica, vesela, jucausa si dornica de a da timpul inapoi prin tot felul de jocuri, povesti sau intamplari pe care doar in copilarie le faceam ... sunt constienta ca impactul din suflet nu mai este acelasi.
De curand am avut parte de o mica intamplare alaturi de EL, un moment ce mi-a adus aminte de felul meu de a ma comporta si de a reactiona in momentele copilariei.
Daca trebuie...executam. Am sarit un gard ce avea de trei ori inaltima mea; Aceasta intamplare mi se parea normala si puerila in copilarie, insa de cativa ani singurul sport pe care il fac a fost cu picioarele pe Pamant: alergat, abdomene, mers cu rolele, s.a.m.d. Cand m-am vazut in fata faptului implinit, am zambit catre "partenerul meu de saritura" si am luat initiativa.
Ce amintiri mi-au renascut in suflet. Cate garduri, cati copaci si pe cate ziduri am excaladat.
Poate ca nu sunt povesti cu care ar trebui sa se mandreasca o fata, insa pentru mine sunt normale ... caci am crescut intr-o zona a orasului unde baietii erau predominanti si am fost nevoita sa cresc alaturi de ei ... sa invat "legea junglei", sa ma apar de necazuri, sa ma joc fotbal si sa ma urc pretutindeni (lucru ce mi-a prins bine la vata mea).

Ascult: Brotherhood Of Man - Save All Your Kisses

Pentru ca asta simt

2011-11-08T18:24:00.003+02:00

E toamna. E "soare cu dinti" - asa cum spuneam in copilarie ... e plin de peisaje frumose, de frunze colorate, de ciripit pierdut in vazduh, iar o liniste stranie se asterne asupra orasului. Oamenii parca au intrat la hibernat.

Ma plimb singura pe drumuri prafuite, ascult adierea lina a vantului si imi vine pofta sa dansez.

Nu stiu ce se petrece cu mine, caci in ultima perioada am o pofta nebuna de dans ... nu un dans ca la carte, caci sunt stangace cand vine vorba de perfectiune in aceasta arta, insa o zbenguiala copilareasca tot imi lipseste.

Privesc fotografii de mult prafuite si uitate-n colturi intunecate ale lumii electronice. Privind ma simt ca si cum nu au facut parte din trecutul meu apropiat, ci dintr-o era indepartata.

Totul s-a preschimbat in fum, iar amintirile sunt povesti ce nu imi mai apartin mine, ci trecutului.

Nu stiu daca mi-as dori sa mai trec prin momente similare, chiar daca am avut de invatat...sunt constienta ca multe lucruri mi-au facut rau. Din pricina veninului pe care il emanau "privitorii" am ajuns sa fiu atat de precauta cu prietenii mei.

Ca o nota de tinut aminte: nici cel mai indiferent om nu este indiferent atunci cand vine vorba de barfit si "mondenitati" ce se petrec in jurul lui. Am vazut cu ochii mei astfel de oameni, care sustin sus si tare ca ei nu clevetesc, insa ii intrec cu usurinta pe cei ce recunosc ca sunt interesati de aceste fapte.

Nu m-am trezit din senin sa afirm aceste lucruri, am vrut sa o fac de multa vreme, insa nu s-a ivit ocazia sa vorbesc despre astfel de oameni.

Acum, daca tot ma gandeam la prieteni, la atentie si intamplari...am zis ca este momentul oportun sa imi exprim naduful.

Ma simt singura, intr-o lume plina de oameni ...

Imi e dor si nu prea.

imi place toamna

2011-11-07T18:40:00.004+02:00

Voltaj-Toamna in doi

Vantul adie, nasul prinde o culoare rosiatica, iar obrajii se coloreaza intr-o nuanta naturala si senzuala.
Alergam printre frunze ascultandu-le fosnetul lin. Radem ca niste copii, mergem in parcul de distractii si ne jucam cu tot ce ne este la indemana. Fara sa ne dam seama totul a renascut in interiorul nostru. Suntem aceeasi oameni, insa cu o relatie mai stransa si la fel de jucausa pe cum o visam;
Sper ca viitorul sa sune la fel de bine pe cum ni-l conturam noi. Stiu ca multe detalii tin doar de noi, insa sunt si impedimente peste care trebuie sa trecem alaturi.
Vreau ca zilele frumoase sa nu se mai opreasca, sa curga necontenit si sa ne bucuram de ele.
Toamna e frumoasa-n doi.
Imi place sa privesc frunzele cum danseaza in drumul lor spre pamantul rece.
Ador sa ma tii strans de mana, pentru a imi pastra mana calda si protejata de praful dur.
Adesea imortalizez in acest anotimp peisaje greu de deschis in cuvinte.
Sentimentele nu ingheata, ele se mentin!

Conacul

2011-11-06T13:25:00.000+02:00

“Conacul” este, aşa cum ne-a obişnuit Danielle Steel, o carte care te ţine în suspans până la ultima pagină. Personajul principal al poveştii este Cooper Winslow, un fost star al Hollywoodului. Celebru şi bogat, atrage femei cu mult mai tinere decât el. Toate îi merg ca pe roate, până în momentul în care cheltuielile nemăsurate îl aduc în pragul falimentului. La sfatul avocatului său, decide să închirieze două aripi ale somptuosului său conac. Chiriaşii nu întârzie să apară. Mark este divorţat, iar Jimmy şi-a pierdut soţia din cauza unei boli necruţătoare.
Lucrurile încep să ia o altă întorsătură atunci când fostul actor o cunoaşte pe Alex, o tânără de 28 de ani, care lucrează ca medic rezident. Totodată, este moştenitoarea unei mari averi, aşa că nu setea de bani o ţine lângă bătrânul crai. Ea se distrează de minune împreună cu el şi este prietenoasă şi cu chiriaşii conacului, inclusiv cu micuţii lui Mark, care o adoră. Cooper nu suportă copiii, dar, în curând, viaţa lui va lua o întorsătură neaşteptată. Într-o bună zi, descoperă că are o fiică dintr- o altă relaţie, mai veche. O întâlneşte, iar între cei doi se creează repede o legătură solidă.
Între timp, Mark are un accident grav. Alex se îngrijeşte ca el să fie tratat cu cea mai mare atenţie la spitalul unde lucrează şi ea. Se implică foarte mult şi ajunge chiar să-i consoleze mama. În acelaşi timp, Cooper nu se mai simte confortabil să aibă o prietenă de vârsta fiicei sale, iar Alex pare din ce în ce mai legată de Mark, cei doi gândindu- se la un viitor împreună. Până la finalul cărţii, Cooper va ajunge la o mult visată pace sufletească, pe care nu spera să o mai dobândească

Un alt titlu

2011-11-05T19:06:00.002+02:00

Zilele trecute am avut parte de o mica intepatura verbala din partea unei persoane la care nu ma asteptam ... sincer reactia mea a fost de furie interioara. Nu intelegeam de ce "o paste grija" de viata mea financiara.
Atat timp cat nu cer nimanui nimic, nu ravnesc la bunul altuia si nici nu sunt genul de persoana ca tipa din reclama cu covrigetii care accepta doar de dragul ca X produs este bun ... nu inteleg de ce mi se sageteaza cuvinte care imi ajung la suflet.
Ma gandesc la fabula cu vulpea: "Cand vulpea nu ajunge la struguri spune ca sunt acrii". Am tot incercat sa gasesc scuze atenuante, insa nu pot.

Acum cand scriu aceste randuri as putea sa spun ca nu imi mai pasa de intamplare, insa adevarul este altul ... poate ca o sa imi treaca destul de usor aceasta ura fata de oamenii "superiori".

De la aceatsa poveste mi-am dat seama ca daca nu povestesti cu lux de amanunte care este viata ta, oamenii te percep ca atare un pierde vara.
Nu stiu, eu am fost invatata sa nu ma laud, sa nu incep eu discutii asa din senin despre mine ...ci doar daca sunt intr-un cadru restrans cu persoane care la randul lor imi vorbesc despre ele, atunci pot sa spun ce am mai facut si alte lucruri. Nu sunt adepta povestilor personale pe care sa le spun orcarui om cu care ma intalnesc.
Daca as castiga la loto, nu cred ca este necesar sa dau vestea oamenilor ... cei apropiati vor stii, restul...ii las sa ma creada o persoana saraca, modesta sau cum ma cred ei in prezent.
Nu am nevoie de mila nimanui.
Nu bat la usa prietenilor sa le cer ceva.
Nu mor de foame.
Nu sunt prost imbracata.
Nu... nu si iar nu !
Insa nici nu ma dau banii afara din casa, dar prefer sa fiu ca in prezent si sa am bogatia in suflet.

Soare

2011-11-04T14:31:00.001+02:00

Am nevoie de mine! Simt ca toate probelemele, intamplarile si agitatia nu mai da semne sa se opreasca in loc. Am ramas restanta la multe lucruri. Vreau sa inaintez cu zambetul pe buze... vreau sa nu ii vad suparati.
Fug de trecut, nu dau vina pe nimeni... sper ca totul o sa vina la normal intr-o zi pentru toata lumea.

Desi nu era important...conta

2011-11-03T11:30:00.000+02:00

Viata ne loveste de cate ori vrea...dar de cele mai multe ori simtitm ca a ales momentul total nepotrivit. Nu vreau sa cred ca anumite lucruri se intampla doar in momente "de glorie" ;
Raspunsul direct nu a sosit...insa aceste zvonuri au reusit sa tulbure existenta unei familii.
Tristetea de pe chip este usor sesizabila si durerea din suflet si mai mare ... eu deja simt cum varsta isi spune cuvantul, iar timpul meu soseste cat de curand.
Asa au fost si eu... asa o sa ajung si eu. Poate ca mai e mult, dar timpul fuge ca nebunul.

Sarutul ispitei

2011-11-02T16:36:00.000+02:00

Megan Lambert este o tânără văduvă, care se îngroapă în muncă pentru a uita de moartea tragică şi timpurie a soţului ei. Totodată, se simte şi foarte vinovată. Povestea, aşa cum ne-a obişnuit Sandra Brown, este una complicată şi cu numeroase întorsături neaşteptate de situaţie. În urmă cu trei ani, cu o zi înaintea nunţii, Megan îl cunoaşte pe şeful logodnicului ei, Josh Bennett, şi, parcă hipnotizată, se lasă sărutată pasional de acesta. Apoi, se preface că nimic nu s-ar fi întâmplat şi reuşeşte să îl evite ani buni pe cuceritorul de ocazie.
Coincidenţa face ca în munca ei să fie nevoită să colaboreze cu o mare agenţie de publicitate, condusă chiar de Josh.
Acesta, atras irezistibil de ea, face tot posibilul ca să ajungă la ea, ceea ce înseamnă, inclusiv, manipulări, minciuni, iar ea îl bănuieşte chiar de crimă. Totuşi, Megan se lasă ademenită într-un joc înşelător de-a şoarecele cu pisica. Veţi putea afla dacă va ceda din nou tentaţiei sau se va lăsa stăpânită de bănuielile cumplite pe care le are, încercând să se răzbune.

Cazut din Rai

2011-11-01T17:10:00.003+02:00

Sunt cuvinte care ma izbesc acolo unde ma doare mai rau ... in suflet.
Nu vreau sa trec de partea negativismului, insa rasucesc cutinul in rana cu fiecare detaliu pe care il descopar... ma gandesc la vreute si nevrute.
Am pus stop. Merg mai departe incercand sa sterg trecutul din ganduri. Trebuie sa merg spre viitor si sa imi acord mie inca o sansa la zambet.
Imi propun sa voalez cliseul
Tip-tip, pasesc!

M-am molipsit si eu

2011-10-31T19:10:00.000+02:00

cu melodia : Worth It - Francesca Battistelli
Simt cum prezenta lui Cupid s-a schimbat desupra capului meu, nu vreau sa spun lucruri cu dublu inteles... sunt indragostita asa cum am declarat si in povestea mea de iubire, (istorisiri pe care nu le-am mai scris, nu din motive triste, ci din faptul ca povestea a inceput sa prinda contur de-a lungul postarilor zilnice) .
Am iubit intens, am iubit cu dor ... am iubit mereu.
Nu vreau sa par o persoana sensibila emotional, insa declar ca nu am mai simtit niciodata astfel iubirea ce dainuie in sufletul meu ... e ceva nou, ceva ce ma pune pe ganduri si ma face sa nu-mi para rau pentru alegerile pe care le-am facut.
Inca am dorinte pe care vreau sa le duc la bun sfarsit. Din cate am tatonat terenul, se pare ca exista o portita de scapare din aceasta lume ... iar pasii mei se accentueaza catre lumina de la capatul tunelului.
Am realizat ca de cateva saptamani, scriu total diferit, scriu cu tristete'n taste, scriu din cealalta parte a sufletului ... am observat lipsa entuziasmului, a bucuriei ca sunt sanatoasa... acesta este motivul pentru care vreau sa scriu iar cu sufletul curat.
Cum spune si poetul "i'll be fine" .
Stiu ca pot sa redescopar lucrurile pierdute.

Pentru ca imi pasa

2011-10-30T16:08:00.000+02:00

Vreau sa cred ca minunile exista, iar eu pot sa infaptuiesc una cu ajutorul persoanelor in cauza; Singura este ca si cum ma lupt cu morile de vant.
Ma simt ... bine, cred ca este cuvantul potrivit.
Mai am cateva probleme de clarificat, dar nu prin cuvinte sau ganduri...ci prin fapte.
Incerc sa nu imi las mintea sa zburde pe campii negativiste, insa nici sa-mi imaginez ca pasesc pe un teren in care sunt doar sentimente frumoase. Vreau purul adevar pe care sa il iau in piept. Sa fiu capabila sa accept decizii pe care nu le iau eu.

Recunosc, mi-ar placea ca totul sa fie bine, sa imi amintesc mereu de momentele frumoase si cu timpul sa acumulez altele si mai deosebite. Oare cui nu ii place sa mearga intr-o directie mai buna?

Imi pasa si de alti oameni, imi pasa ca totul sa fie bine, imi pasa de viitor.

Nu imi doresc minciuni si nici neclarificari.

Am invatat de nenumarate ori ca axioma "comunicarea e solutia" este adevarata si se potriveste in cazuri de confuzie interioara.

Ma bizui pe promisiuni!

Ascult:

Rascal Flatts - Words I Couldn't Say
Westlife

Ganduri..

2011-10-29T14:48:00.000+03:00

Mi-am facut un obicei ciudat atunci cand sunt ingandurata ... scot inelul de pe deget si ma uit la el intens, ma joc cu el si incerc sa dau raspunsuri intrebarilor din mintea mea.
Nu stiu cum, insa aceasta metoda reuseste sa ma calmeze usor si sa ma faca sa imi concentrez o parte din tristete.
M-am abtinut cu greu sa nu vars cateva lacrimi ... totul parca complota in defavoarea mea. Am vrut sa imi demonstrez ca pot sa exclud muzica de fundal, gandurile negativiste si sa imi vad de drum.
Pana la proba contrarie declar ca am luat decizia corecta.

Adevar

2011-10-28T19:49:00.001+03:00

Se intampla in viata sa ne maturizam fara sa ne dam seama. Trecerea timpului pentru noi nu reprezinta ceva iesit din comun, ceea ce ne atrage atentia este reactia oamenilor care ne privesc cu ochi straini dar calzi si blanzi.
Copilul ce ieri cauta imbratisarea parinteasca, astazi devine un adolescent ce fie cav rea sau nu trebuie sa zboare prin lume ca o pasare calatoare si sa aibe grija de pericole. Insa atunci cand vine vorba de un alt membru al familiei...cineva mai mic si mai neajutorat, atentia noastra se canalizeaza asupra lui fara sa ne dam seama ca devenim ca un parinte pentru el.

Nu conteaza varsta reala,ci greutatile si intamplarile prin catre trecem zi cu zi.
Nu conteaza cum ne dorim noi sa parem, ci cum ne percep ceilalti...caci un ochi din exterior este posibil sa inteleaga mai bine durerea sufleteasca fata de noi care ne complacem in situatie si incepem sa uitam de existenta acesteia.
Nu conteaza anumite lucruri, ci doar sentimentele ce intervin pe parcursul vietii.
Nu conteaza ...
Astazi conteaza doar sentimentele interioare.

Sunt atat de melancolica si de ganditoare la trecut...

Weeee

2011-10-27T17:07:00.000+03:00

Aprobat!
Sincer nu-mi mai pasa de factorii exteriori acum. Poate sa ma muste de ce vor ei, nu a cantat si nici nu o sa cante gaina mea pe gardul lor.
Astazi am avut o stare dubios de buna. Facand curatenie prin minte imi treceau fel si fel de ganduri. Ma simteam stapana vietii mele, unica persoana care ma puteam dezamagii si parca totul era mult mai simplu. Pe principiul "daca nu e alba, e neagra".
Sper ca acest optimism sa nu ma paraseasca curand.