Pagini

sâmbătă, 30 iunie 2012

Despre ieri si azi

Sperantele incep sa dispara iar ... am mai trecut de nenumarate ori prin momente similare, insa de data asta simt ca nu mai am putere sa ma mint ca totul o sa fie bine.
Trecutul imi demonstreaza ca doar cei puternici reusesc, iar eu nu fac parte din aceasta categorie.

Imi spunea cineva zilele trecute ca eu am noroc in dragoste, aceasta discutie a pornit de la faptul ca eu pierd  de cele mai multe ori la un anumit joc de carti.
M-am trezit afirmand ca "dragostea nu tine de foame" - nu ca mancarea ar fi principala mea problema. Nu stiu ce este cu mine de la o vreme, parca imbatranesc in gandire si incep sa fiu mai realista...dar nu e bine tot timpul sa eliminam visul din viata noastra.
Si daca tot sunt la confesari, mai devreme vorbeam cu EL si ii spuneam ca nu gasesc nici un loc sigur si bun pentru mine si viitorul meu... iar raspunsul pe care mi l-a spus m-a facut sa uit de probleme pentru cateva clipe : " In inima mea."
Cum sa nu prefer dragostea in schimbul lucrurilor materiale?

vineri, 29 iunie 2012

Priviri dubioase

Mi se intampla sa fiu privita dubios. Pe moment ma simt ciudat, caci nu ma astept sa fie o privire de admiratie, ci mai degraba de dezaprobare sau dezgust.
Astazi am patit-o iar. Am intrat singura in parcul deja consacrat si familiar, pe o banca doua individe stateau de vorba fata in fata ... una dintre ele ma vede ii spune ceva celeilalte, dupa care a aparut inevitabilul - a intors privirea brusc, m-a studiat din cap pana in picioare si au asteptat sa trec la doi pasi distanta de ele ca sa spuna ceva. Ah, nu vreau sa credeti ca ma consider importanta sau ca fac caz dintr-o intamplare mica ... insa s-au acumulat, si de cele mai multe ori aceste momente rasar in drumul meu atunci cand nu ma simt deloc sigura pe mine.
De felul meu nu vreau sa epatez...imi place sa fiu asemeni unei umbre.

Cel mai enervat este ca astfel de priviri ma fac pentru cateva clipe sa imi doresc sa revin acasa si sa schimb tinuta vestimentara, coafura sau poate geanta...nu stiu :-?? fata sau corpul sunt din dotare si nu au instructiuni de schimbare.
Nu sunt sigura pe mine si atitudinea pe care trebuie sa o adopt.
Oamenii au priviri ucigatoare, dubioase, admirative sau altfel de priviri, insa pe mine ma dau peste cap la propriu.

joi, 28 iunie 2012

Poze

Astazi s-a lasat cu multe momente imortalizate. Am cateva poze care imi plac atat de tare incat imi vine sa le impart cu toata lumea - lucru pe care l-am si facut cu imaginea de mai sus.
Sunt fericita. Inima imi zambeste si sufletul mi-a fost imbratisat.
Ma bucur ca vremea a tinut cu noi si am putut sa privim norii pufosi, curcubeul improvizat, verdele crud si toate momentele care fac zambetul sa se ridice.
Cuvintele potrivite nu le gasesc acum sa exprim ceea ce simt.

Dupa aproximatix 3 ani am vrut sa incarc o poza in care partial sa apar si eu. De cateva ori am fost tentata sa va arat cine sunt ... stiu cum e sentimentul de a citi niste cuvinte si sa nu stii carui chip sa i le atribui.
Recunosc, mi-a fost teama de consecinte, de privirile celorlalti si alte lucruri ; Complexul meu inca exista, nu am cum sa il depasesc ... insa, cel putin se mai diminueaza.
Curand, cand o sa fac public site-ul o sa ma demaschez. Scot voalul de pe chip si o sa fiu un suflet cunoscut.
Obosita, dar fericita!

miercuri, 27 iunie 2012

Dor de...

Sunt fericita dupa multe zile in care am uitat sa zambesc. Ma simt mult mai bine, am incercat sa las trecutul acolo unde ii este locul si sa consider aceasta zi ca fiind inceputul unei perioade lungi de liniste si calmitate. Imi doresc din suflet sa fie totul bine si sa nu existe nici o problema pentru nimeni. Mi-ar placea ca cel putin o luna sa nu mai aud de necazuri si incurcaturi.
Imi era dor sa am timpul meu liber, sa ma agit copilareste si sa simt fiori interiori.

Daca vremea tine cu mine, maine am intalnire la picnic alaturi de cea mai placuta companie. Am pregatit cate ceva de ale gurii, am pus sucul de mere verzi la rece si restul lucrurilor necesare unei astfel de "eveniment". Imi amintesc cu drag de prima noastra iesire si de nenumaratele momente in care ne doream sa mancam in aer liber si ne trezeam in fata magazinului gandindu-ne ce am putea sa cumparam .
Sper sa fie nori pufosi pe care sa ii pozez, sa ii privesc si sa imi imaginez  diverse forme.
Gata cu visarea. Astept sa vina joi si sa revin cu povesti concrete.

marți, 26 iunie 2012

Marti

Timpul trece si in fiecare zi mai bifez un X peste calendar.
Sunt multe de spus, ganduri impletite, sentimente nerostite si minute de asteptare.
Sanatatea e mai pretioasa atunci cand o vezi cum scartaie si iti doresti cu ardoare sa te faci bine. In astfel de momente te certi in sinea ta ca nu ai fost precaut, ca nu ai facut ce trebuia si iti promiti in sinea ta ca pe viitor o sa faci ceea ce este corect.
Stresul ma macina in interior.
Mi-am promis ca dupa ce se linistesc apele si totul o sa se termine cu bine, o sa am grija multa si nu o sa neglijez niciodata sanatatea.
Sunt derutata. Nu am starea necesara sa povestesc multe detalii...imi doresc din suflet sa treaca toata nebunia si sa ramanem doar cu experienta in gand si cu lectia de viata.

luni, 25 iunie 2012

O sa fie bine!

Gandul zilei de astazi este titlul acestei postari.
Sunt neputincioasa. Vreau sa treaca timpul si lucrurile sa intre in normal. Imi este deja dor de liniste si siguranta.
Incerc sa musc buza, sa ma rog si sa las clepsidra sa curga lin...nu am cum sa opresc aceste lucruri sa se intample.
Cuvintele sunt mici pentru a exprima durerea din interiorul meu.
Situatia actuala mi-a aratat ceea ce simt cu adevarat.

duminică, 24 iunie 2012

Frumoasele Adormite

Motto-ul colecţiei Cartea de pe noptieră este:
Există cărţi de care rămâi cumva îndrăgostit: crezi că le-ai uitat şi totuşi le duci atât de tare dorul… Sau cărţi cărora le-ai presimţit miracolul, fără să le fi cunoscut vreodată. Cărţi gata să te iubească, adunate pentru tine în colecţia „Cartea de pe noptieră“.

Frumoasele Adormite - Yasunari Kawabata
Nu exista vraja mai puternica decat cea a unei tinere cufundate in somn adanc. De aceea a fost creat un neobisnuit loc al placerii: casa frumoaselor adormite. Alaturi de fete nu stau eroi care asteapta dragostea, ci barbati obisnuiti care asteapta somnul sau moartea. Frumoasa adormita pare aceeasi din povestile copilariei, doar ca barbatul care ajunge langa ea si-a trait deja viata, pentru el timpul nu a stat pe loc. Aflat in pragul batranetii, Eguchi petrece aici cinci dintre cele mai ciudate nopti ale vietii lui. In fiecare dintre ele mai descopera ceva: despre femeie si despre el insusi. Si despre viata care trece ca un vis.Observatia criticului: Miza acestei carti dense, grea ca un parfum care staruie indelung in amintire, este cuprinsa in jocul subtil dintre patru cuvinte: viata, vis, moarte, somn.

sâmbătă, 23 iunie 2012

Picura

La mine-n oras s-a asternut o ploaie de vara. Miroase a praf si flori. E racoare...pielea mi se face broboane, dar imi place...am asteptat vremea aceasta.
As iesi in curte sa stau pe balansoar si sa contemplez... am atatea ganduri si dileme.Imi este teama de ziua ce urmeaza. Am ajuns sa fiu de pe o zi pe alta mai agitata si ingandurata. Somnul nu imi mai este prieten si ma rascoleste noapte de noapte.
Vreau sa ma cuibaresc in bratele puternice ale omului drag, sa simt ca nimic rau nu mi se poate intampla.
Dor si doare!

vineri, 22 iunie 2012

Versuri si muzica

M-am trezit fredonand versurile "Vara asta am sa ma indragostesc". Nu stiu daca la momentul in care era "calda" melodia imi placea, insa astazi dansam si fredonam.
Eu sunt deja indragostita, iubesc si nu am bani (ca sa vorbesc tot in versuri). Insa o sa las inima sa zburde ca acum trei ani, vreau ca iubirea pentru EL sa fie mereu noua, frumoasa si draga.

Ma uitam astazi la o emisiune si se vorbea despre gelozie si dragoste. O persoana sustinea sus si tare ca poate sa iubeasca fara sa fie geloasa ... eh, asa spuneam si eu pana sa ma indragostesc cu adevarat si sa simt fiorii aia nebuni care dainuiesc in suflet.
Acum recunosc ca sunt geloasa. Nu exagerez, insa uneori imi vine sa scot gherutele. Asta-i iubirea, cel putin a mea ... nu generalizez.
Gelozia ma face sa imi dau seama ca imi pasa cu adevarat de omul de langa mine si ca nu imi place sa imi scape printre degete...desi alegerea e strict a lui...eu nu prea as avea cum sa opresc acest lucru daca asta si-ar dori.Iubire cu forta nu se poate, dar nici dragoste fara gelozie in cazul meu.

Paradoxal este ca atunci cand iubesc sunt o persoana mai sigura pe mine.
 Si totusi vara asta o TE sa iubesc intens!

joi, 21 iunie 2012

miercuri, 20 iunie 2012

Mainile legate

Mereu am  considerat ca sunt o fata chibzuita, ca nu cheltuiesc mult, iar banii pe care ii dau nu se arunca pe fereastra, ci sunt o investitie pe termen lung.
 Personal nu vad ca pe o problema faptul ca aproape in fiecare luna imi cumpar cate un obiect vestimentar. Nu ma duc la cele mai scumpe magazine si nici nu ma avant dupa orice chilipir doar pentru ca imi face cu ochiul pe moment. Analizez situatia, ma gandesc daca m-as vedea imbracata cu produsul respectiv, eventual il probez, dupa care il cumpar doar daca imi place cu adevarat .
Cei din jurul meu considera ca trebuie sa ma mai opresc. Sifonierul meu s-a extins vazand cu ochii in doar cativa ani, asta in ideea in care le-am mai sortat si am dat din ele.
Am promis ca o sa fiu mai atenta cu banii pe care ii inverstesc in haine, lucru pe care l-am si facut... insa de vre-o saptamana ma impinge dorinta spre un anume produs.

Nu cheltuiesc mai mult decat imi permit din propria-mi munca...iar de cerut nu am indraznit niciodata sa o fac. Consider ca imprumuturile se fac doar in cazuri necesare cu scopuri precise. 
Am citit pe internet acum ceva vreme un articol in care o femeie isi cheltuia salariul in primele zile de cand il primea. Cumpara cosmetice de care nu avea neaparata nevoie si arunca la gunoi produsele expirate fara sa apuce macar sa le foloseasca. Aici problema era de lucrurile perisabile pe care le achizitiona. Se imprumuta de bani ca sa isi mai satisfaca o placere nebuna. Aceasta este dependenta clara. Imi este putin teama sa nu cad si eu intr-o problema similara.
De cateva zile ma plimb prin fata magazinului si privesc cu drag, produsul pe care am puc ochii...incerc sa ma abtin sa il cumpar. Am banii in portofel, nu le-as simti lipsa acum, dar asta ar insemna sa fiu mai slaba ca dorinta.

Nu fac caz din aceasta situatie, vreau doar sa ma leg la maini si sa fiu iar chibzuita rau!

Timpul trece

In seara aceasta am citit un text care m-a facut sa zambesc dar si sa suspin in acelasi timp. Sunt inca tanara, insa mi-am dat seama de anumite lucruri ce se petrec inevitabil ... trebuie sa le luam ca atare si sa ne multumim cu ceea ce am putut sa avem. Nu cred ca este cazul sa face, caz daca nu s-a intamplat exact cum ne-am dorit...sau nu am excelat in ceea ce credeam ca suntem buni. Undeva, candva, cineva o sa aiba grija de noi si o sa ne indrume pe drumul potrivit.
 Vara este anotimpul in care devin mai optimista. Incerc sa imi valorific timpul si sa imi acumulez amintiri frumoase... viata nu se rezuma doar la bani, chiar daca fara ei nu putem sa depasim ziua prezenta.
Adesea ma intreb de ce am fost conceputi cu anumite "functii" ce par inutile ... raspunsul pe care l-am gasit este sec, dar poate acesta este si cel adevarat - fiecare functie are un substrat. Ce am fi fost daca nu am fi mancat? Adio pasiune de gatit, adio preferinte de mancare si adio placerea de a sta in doi la masa.
Fiecare lucru are un revers.
Poate ca incep sa o iau pe aratura...asa ca e timpul sa ma opresc.

 Am spicuit cateva randuri din mesaj ... consider ca erau reprezentative pentru perioada aceasta tumultoasa din viata mea.
"Timpul trece.
  Distantele despart.  Pasiunea se micsoreaza.
  Inima se rupe.
  Colegii uita favorurile primite.
  Cariera sau profesia se termina.
  Viata se traieste."

luni, 18 iunie 2012

O sa fie bine

Ring Ring - suna telefonul...il scot grabita din geanta si citesc mesajul. Zambesc larg si ochii imi sclipesc de fericire. Era un mesaj simplu dar plin de viitor.
Am raspuns foarte entuziasmata, caci aceste randuri mi-au facut ziua mai frumoasa.
 Da, chiar poate un mic incident sau o intamplare sa iti schimbe radical ziua.
Sunt fericita din acest punct de vedere. Mi-am propus sa restabilesc echilibrul in viata mea si primii pasi sunt ca si facuti.
Am inchis usa sentimetelor negative...curand o sa rasucesc cheia in usa, trebuie sa imi gasesc fericirea.
Imi pare rau ca nu mai am lucruri inteligente de spus, poate ca nu le-am avut niciodata...insa in ultima perioada pana si eu sunt satula de smiorcaielile mele.
Mi-am pus speranta in anumite intamplari pe care le asteptam sa se intample, insa nu au fost sa fie, acum incep sa imi schimb prioritatea. Nu renunt definitiv la dorinta arzatoare;

Am terminat de baut ciocolata calda. Sentimentele sunt mult mai aromate. Oboseala a disparut si zambetul ma gadila in coltul gurii.

duminică, 17 iunie 2012

Roz

Cine se trezeste de dimineata este mai obosit, asa ca astazi mi-am permis sa dorm pana la ora 8. Am dormit ca un copil, m-am odihnit si am simtit cum bateriile mele s-au incarcat. Nu mi-ar mai strica doua astfel de dimineti, dar imi este teama sa nu dau in cealalta extrema.
Am dat fuga la dulapul cu haine si mi-a fost greu sa ma hotarasc. As fi vrut ceva feminin, vaporos dar nu incomod. Am probat cateva rochite, insa in ultima clipa am ales o alta.
Trec iar prin perioada in care vreau sa imi arat feminitatea si sa ma aranjez. Nu ma mai grabesc cand ma suna cineva sa ies afara ... poate sa m astepte 30 de minute pana asortez cateva accesorii si imi prind parul fistichiu. Imi era dor de schimbari. Astazi par despletit si imbracata trendy, maine sport si parul prins strans... in fiecare zi exista schimbari pe care pot sa le fac.
Nu pun pret pe etichete, dar uneori vreau sa nu fiu catalogata gresit dupa perioadele mele de repeziciune.


 Am fost in parc. Odihna. Soare. Iubire. Sentimente. Vorbe. Jocuri. Dulce. Muzica. Povesti. Amintiri.
Daca totul s-ar opri intr-un decor roz ce bine ar fi. :)

sâmbătă, 16 iunie 2012

Casa dulce

Imaginatia este adesea intrecuta de realitate.
Am terminat amenajarile locuintei...ar mai fi cateva detalii, insa sunt nesemnificative fata de ceea ce a fost. Greul a trecut. Rezultatul final este deosebit.
Uneori nu imi vine sa cred ca este locul pe care il numesc "acasa"... mai sunt cateva lucruri de pus la punct, dar nu depind de mine. Incerc sa fac ce imi sta in putere sa schimbamsi acest detaliu, dar  ...


 Oboseala s-a acumulat, sper ca maine sa am parte de o duminica de relaxare. Am foarte multe lucruri de recuperat. :)

vineri, 15 iunie 2012

:)

Simt ca trebuie sa ma rup de partea aceasta negativa din mine. Nu mai vreau rautati.
Nu de luni, ci de maine trebuie sa ma schimb.

joi, 14 iunie 2012

Iubesc

In urma cu trei ani eram o copila. Intrebam adesea pe oamenii de langa mine daca este adevarat ca "dragostea dureaza doar trei ani". Nu vroiam sa inteleg aceasta vorba, aveam exemple concludente langa mine...oameni care au ajuns la adanci batraneti impreuna si ma indoiam ca au trecut prin viata fara sa se iubeasca.
Relatia mea a trecut de pragul de trei ani in urma cu cateva luni, insa inima mea inca iubeste si nu spun asta pentru ca asa imi impun sa cred, ci pentru ca toate gesturile pe care le fac dau de inteles asta.
Atunci cand e departe ma apasa dorul. Cand il supar ma simt prost si plang. Cand ma strange in brate ma simt indragostita si inca imi trece fiorul acela prin intreg corpul. Zambesc cand il privesc...si sunt semne pe care consider ca nu le fac din obisnuinta, ci din dragoste si iubire pentru EL.
Diferente dupa trei ani exista, nu pot sa neg. Acum dainuieste un fel de siguranta ca ziua ce vine ne gaseste impreuna.Visele se contureaza in doi, zambetele se intregesc cand suntem impreuna si totul se imparte la doi.
Iubesc!
Mi-ar placea ca batranetea sa ne gaseasca la fel de indragostiti, jucausi si atenti unul fata de celalat.

De curand ma intreba cineva daca am planuri de maritat, eu am zambit si am spus cu un zambet pe buze : "Daca nu este EL acela, atunci NU". - nu stiu ce inteles s-a conturat in mintea interlocutorului meu, insa eu m-am gandit la faptul ca i-am oferit toata increderea si i-am pus inima pe tava, iar daca nu este EL viitorul meu sot, atunci altul nu poate sa faca acest lucru. Insa eu sunt optimista si rationala.
Las viitorul sa se coloreze pentru noi si poate itnr-o zi o sa jucam in propriul nostru film alb-negru: Eu mireasa, EL mire.

miercuri, 13 iunie 2012

Timp

Am reusit sa ma ridic si sa imi scutur praful de pe haine. Nu sunt in forma maxima, insa ma simt mai bine.
Ma mai gandesc la lucrurile ce  ma macina zi de zi. Incerc sa nu imi mai plang de mila. Trebuie sa las timpul sa ma ajute, nimic bun nu se face peste noapte.

M-am apucat de scris despre mine...si impactul pe care l-a avut bucataria in viata mea. E ciudat, simt ca anumite lucruri le-am mai spus...insa nu si vizitatorilor din noua mea casa.
Incerc sa fiu vesela, sa jonglez cu cuvintele si sa descopar atat cat este cazul din personalitatea mea.
Recunosc, de cand am vazut site-ul pus pe picioare...am inceput sa imi doresc sa fac decoruri mai frumoase, sa gatesc mai mult si sa fac poze mai reusite. Inca am o problema cu aparatul meu foto...nu indraznesc sa ii umblu la setari sa nu il dereglez mai rau, insa trebuie sa o fac cat de curand, caci nu imi ies pozele luminoase si nu imi doresc sa le editez.
Am vorbit destul. E timpul sa ma intorc la treaba.

marți, 12 iunie 2012

Retete de acasa

Casuta mea de vis este in constructie. Acum pot sa ma mandresc cu zugraveala peretilor, draperiile vesele, dulapioarele colorate, borcanele pline cu condimente si multitudinea detaliilor . 
Am emotii, desi nu sunt primii pasi pe care ii fac in lumea culinara. Simt ca responsabilitatiile cresc si pretentiile se ridica.
Pana acum ma ascundeam in spatele unui nume sec - un suflet - curand o sa ma atribuiti unui chip si unui nume real.  Nu locuiesc la casa cu plopi pe strada sperantei, insa nu am de ce sa ma vait, caci numele locuintei mele mi se potriveste ca o manusa, cred ca nu puteam sa gasesc unul mai potrivit. Cu aceasta ocazie vreau sa ii multumesc programatorului meu care m-a ajutat sa iau aceasta decizie inteleapta.
Ca sa nu mai lungesc vorba, curand o sa ma gasiti la adresa  http://www.retetedeacasa.ro/ .

Marturisesc, nu o sa renunt la blog, desi in ultima perioada scriu din ce in ce mai trist si mai melancolic Prima casa nu se uita niciodata, iar sentimentele curg necontenit.


luni, 11 iunie 2012

Imbratiseaza-ma si lasa-ma sa plang.

S-a mai scurs o zi din viata mea agitata si plictisitoare. Am reusit sa imi fac ziua mai cenusie decat ma asteptam. Am plans, am zambit fortat, am alergat, am tacut si mi-am dorit sa adorm pana in ziua in care lucrurile se vor ordona de la sine;
Am fost intrebata in mod insistent ceea ce am patit, insa imi era greu sa raspund. Cum sa spun ca ma simt inutila, incapabila si o mare fraiera - nu stiu sa lupt pentru ceea ce imi doresc.
Nimeni nu m-ar intelege. Ar crede ca exagerez sau ca ma fixez eu pe o idee...insa adevarul este ca se strange "cureaua" din ce in ce mai mult si asta ma face sa fiu agitata si nervoasa pe mine. frustrarea mi-o vars in cuvinte dure desore propria-mi persoana, iar cei dragi nu inteleg de ce "dramatizez".
Nu le-as dori sa fie in locul meu.
Sunt tot timpul in garda, nu imi permit sa le zic nimic...caci nu consider ca am dreptul acesta;
Nu mai stiu sa primesc cadouri...simt ca nu pot sa le rasplatesc curand.
Nu inteleg cum cei dragi tin la mine....eu nu mai gasesc nici o calitate pe care o am.

Imi pare rau pentru starea ciudata pe care o afisez. Incerc sa ma pun pe picioare.
Va rog sa ma intelegeti si sa ma ignorati cand incep sa o iau pe aratura.
Imbratiseaza-ma si lasa-ma sa plang.

duminică, 10 iunie 2012

Tei....

Miros de tei.
Simt un placutr parfum al florilor gingase de tei. Imi place sa ma imbat cu mireasma aceasta. Ma sirmt atat de bine cand inhalez aceast parfum dulce. Imi amintesc de vremurile in care culegeam flori pentru iarna.
Aveam un cosulet pe care il umpleam cu dragalasenie. Adoram ceaiul de tei in orice anotimp, iar dulceata de trandafiri era o nebunie culinara.Nu stiu cine s-a gandit sa faca asemenea experiment, caci a avut o idee minunata. Era pacat sa pierdem un parfum special.
Astazi am fost in parc cu RazvanEL si cu noul nostru prieten: Canon D600. Imi este greu pana ma obisnuiesc cu el, caci spre deosebite de Nikon si FujiFilm are zoom-ul in sens opus. Dar orice invat are si un dezvat.
Am incarcat prima poza facuta cu aparatul.
Culorile sunt mult mai intense, asta in ideea in care nu am folosit un obiectiv performant si potrivit pentru macro.
Nu ma consider o buna fotografa, insa imi place sa imortalizez anumite momente pentru mine.
 Ador sa pastrez natura mereu vie si sa fac instantanee.

Tei...... si eu.

sâmbătă, 9 iunie 2012

Iti multumesc

Sunt intr-o stare ciudata, ceva similar cu piesa celor de la directia 5. Sunt euforica.
Astazi am primit un apel telefonic care a reusit sa imi dea peste cap intreg sfarsitul de saptamana. Sunt nerabdatoare sa aflu raspunsul final. Orele trec mai greu de atunci si sunt agitata. Daca s-ar adeveri acest zvon, sper sa nu intervina nici un impediment pentru indeplinirea completa, mi-am aruncat inca un ochi peste detalii sa ma asigur ca nu mi-am taiat singura creaca de sub picioare. Nu pot sa spun mai multe acum, sunt destul de nelamurita si eu, asa ca astept sa mi se confirme/infirme, iar daca raspunsul este "de bine" voi spune mai multe.

Vreau ca viata mea sa intre intr-un ritm normal. Imi doresc din suflet sa se aseze toate dorintele interioare. Sa ma responsabilizez din punct de vedere al unui loc de munca si imi mai doresc sa fiu stapana pe viata mea. Maturitatea o sa intervina in timp, cel putin asa mi-au declarat multi oameni care s-au trezit peste noapte intr-un corp cunoscut dar cu o mentalitate diferita fata de cea a omului de ieri.

vineri, 8 iunie 2012

:)

Am devenit iar o plangacioasa.
Adorm plangand seara de seara. Dimineata ma gaseste ingandurata. In timpul zilei sunt aeriana si pierduta. Nu am chef de nimic ... nici sa mananc nu imi vine.
Imi pare rau ca am ajuns in situatia asta....uneori am impresia ca mi-am facut-o cu mana mea. Consider ca as fi putut sa schimb destinul, dar nu am stiut la momentul potrivit pe ce drum sa pasesc, iar acum suport consecintele.

joi, 7 iunie 2012

Ganduri

Am bucatarit cu drag si spor. Imi doream de mult timp sa fac "nuci" insa nu aveam aparatul necesar ...  dupa mult timp am reusit sa imi duc la indeplinit moftul personal.
Poza de mai jos surprinde o mica parte din multitudinea de nuci pe care le-am facut.
M-am simtit mult mai bine in timp ce bucataream. Clipele respective ma fac sa ma simt utila si buna macar intr-un domeniu.
Cat despre restul zilei, ce pot sa spun :-?? am fost un zmeu batut de vant. Am iesit in oras si am fost absenta, ma trezesc la realitate atunci cand cuvintele ma lovesc.
Uneori simt ca sunt singura si ca fiecaui om ii pasa doar de binele lui. Inteleg veselia si entuziasmul, insa mi se pare trist sa vad ca pot sa merg strazi fara sa spun nimic si persoana de langa mine nici macar sa nu remarce asta... sa isi vada de povestit si de facut remarci intepatoare.
Incerc sa ma pun pe picioare singura. Vreau sa imi regasesc zambetul, poate o sa aduc soarele pe strada mea.
Vantul schimbarii se lasa asteptat.

miercuri, 6 iunie 2012

"Soarele o sa rasara si pe strada mea"

Starea mea interioara ma face sa imi pierd zambetul si cheful de viata. Ma simt neputincioasa.
Merg pe strada si privesc in jurul meu, am impresia ca ceilalti si-au gasit drumul si pasesc increzatori catre ziua ce vine. Eu, eu ce sa zic .... eu sunt un nimeni necunoscut pe acest Pamant, asta imi dicteaza sufletul.
Incerc sa nu arat suferita din interiorul meu. Recunosc, imi vine sa plang chiar si atunci cand sunt in public. Sunt cuvinte pe care unii le spun in gluma sau fara sa isi dea seama ca pe ceilalti ar putea sa ii raneasca. Cuvintele sunt ca niste sageti tintite de profesionisti.
Vreau o schimbare care sa se produca cat mai curand. Am nevoie de aceasta scapare din viata mea extrem de incorecta.
Cu exceptia oamenilor dragi si a catorva momente pe care le consider placute si demne de memorat... in rest nu stiu de ce, dar ma simt incapabila de mai mult.
Poate soarele o sa rasara si pe strada mea, dar am nevoie de ajutor.

marți, 5 iunie 2012

Off

Ma simt prost. Poate ca este doar o frustrare, insa pe mine ma duce usor intr-o depresie. Nu vreau sa fac caz, insa ma doare faptul ca eu nu pot sa trec la "nivelul" urmator.
Am incercat, credeti-ma ca nu am stat cu mainile in san, nu imi place sa fiu o lipitoare sau o pierde-vara, insa nu stiu cum sa imi gasesc un serviciu potrivit pentru mine.
Ma doare sa vad ca "daca nu ai pile, esti un nimeni".

Eu nu am fost niciodata o persoana lipicioasa cu oamenii care ar putea sa ma ajute, sunt dulce si comunicativa doar cu cei dragi, fara sa am interese la ei.
In ultima perioada ma trezesc cu gandul ca aceasta "fixatie", in timpul zilei ma gandesc adesea...insa seara este cel mai dureros, pun capul pe perna si adorm plangand. Ma simt neputincioasa. Imi dau seama ca timpul trece pe langa mine si nu pot sa imi demonstrez nici macar mie ca am o calitate.

Astazi totul mi s-a parut bizar. Dupa ce mi s-a injectat in vena frustrarea simteam nevoia sa plang. Ma bucur pentru cei ce se descurca si le merge bine, nu ma intelegeti gresit .... insa toate povestile despre munca, imi amintesc de eticheta mea.
Parcul era aproape gol, nimeni cunoscut. Strada pe care locuiesc era pustie ... sufletul imi plangea si eu nu stiam incotro sa ma ascund.
Imi este teama de ziua de maine...


luni, 4 iunie 2012

:)

Nu vreau sa trec bariera de limite, ci pur si simplu vreau sa imi demonstrez ca inca mai pot. Uneori vreau sa imi ridic moralul in felul meu... sa nu mai tin cont de ce spune X sau Y.
Viata-i a mea, trebuie sa gust din ea macar putin asa cum imi doresc... nu vreau sa fac lucruri exagerate. Sunt cuminte in banca mea, asa am fost si consider moral ca asa trebuie sa raman.

Cheia este in mana mea.


duminică, 3 iunie 2012

Despre oameni...despre mine

Ce-am fost si ce schimbari am imbratisat?
Eram o copila timida, retrasa, cuminte ... imi amintesc ca multi ma considerau putin fitoasa, caci nu indrazneam sa intru in vorba si asta facea sa para ca nu imi doresc sa port o conversatie.
Timpul...acest tic-tac mereu grabit, a reusit sa ma aduca cu picioarele pe pamant, uneori as putea sa spun ca a reusit sa ma indeparteze de educatia mea de acasa, nu stiu daca este intocmai un lucru negativ si gresit.
Astazi m-am descoperit foarte comunicativa, zambitoare, dornica de a cunoaste lucruri noi si foarte atenta la detalii.
Mi-am dat seama ca nu reuseam decat sa ma afund intr-o lume mincinoasa. Lumea nu ma cunostea asa cum eram eu in realitate ... iar franturile pe care le lasam la vedere erau mult prea putine pentru a condura ceea ce sunt eu dincolo de cuvinte.
As vrea sa fac o paralela din perspectiva celorlalti...sa imi dau seama cum era mai bine, asa cum am fost sau cum am ajuns?

sâmbătă, 2 iunie 2012

Sentimente sufletesti

Lacrimile au curs siroaie pe obraji, eram suparata pe mine ... nu intelegeam cum sunt pusa la zid doar pentru lucruri negative. Imi pare nespus de rau ca lucrurile bune nu se vad nici macar pe sfert fata de cat consider eu ca pe fac.
Sunt un parazit, o lipitoare sau un stres pentru cei din jurul meu. Asta am simtit de dimineata, atunci cand imi venea sa imi iau campii si sa plec in lume sa nu mai deranjez pe nimeni.
Da, era doar o solutie pentru oameni lasi, insa ma simteam atat de slaba si de neajutorata incat era varianta cea mai simpla.

Mi-am sters lacrimile cu mana, am tras aer in piept si mi-am propus ca de maine totul sa fie diferit.
Incerc sa ma redescopar. Sa imi demonstrez mie ca pot sa fac lucruri marere si vizibile.

vineri, 1 iunie 2012

1 iunie

Anul acesta nu m-am mai simtit o copil, poate ca varsta nu ma recomanda de cativa ani buni, insa anii precedenti parintii imi urau simplul si banalul "la multi ani". Nu fac o tragedie din acest lucru, doar ca mi-a lipsit.
Bro mi-a lasat de dimineata pe perna o bomboana de ciocolata. M-am trezit, am vazut-o, am zambit si mi-am dat seama ca este de la el. Am vrut sa il sun, insa vorba aceea "gand la gand cu bucurie", caci m-a sunat si i-am multumit frumos ca nu m-a uitat.
Imi place sa ma afund intr-o poveste de copila, mai ales atunci cand am probleme si nu ma simt bine. Sunt invatata sa fiu imbratisata cand plang, sa fie cineva langa mine cand sanatatea imi scartaie si sa am cu cine sa vorbesc atunci cand am o problema. Nu stiu daca sunt doar ifose sau este ceva normal.

Copilaria mea a insemnat multe amintiri frumoase... dulciuri putine, dar bune, jucarii cu personalitate si jocuri precum: ratele si vanatorii, sotronul, patratica, "de-a v-ati ascuns",atinsea si multe altele pe care le jucam cu drag. Nu aveam nevoie de calculator, tablete, telefoane si alte electronice pe care le folosesc copii din ziua de astazi.
Imi amintesc de 1 iunie din clasa a III-a, cand doamna invatatoare ne-a adus saratele facuta de dumneaei si ne-a dat voie sa ne petrecem ziua in clasa fara sa ne predea nimic. Pentru noi a fost un gest enorm si l-am apreciat mult.