Pagini

luni, 31 mai 2010

A a a A

Am emotii. Urmeaza sa ma duc pe teren sa iau primul interviu.
Simt cum cuvintele se pierd in neant, iar eu cu o privire pierduta incerc sa depasesc situatia penibila.
Am incercat sa ma pregatesc sufleteste dar parca nu observ nici o schimbare in bine, ci mai degraba o agitatie copilareasca.
Adesea i-am incurajat pe ceilalti ce sa faca atunci cand sunt in fata unui moment emotionant, dar in cazul meu nu stiu cum sa ma ajut.
As face baloane din guma colorata, m-as juca cu o minge anti-stres, as rasuci pixul asa cum faceam adesea la ora de romana...dar nimic din toate acestea nu se cuvin facute intr-un astfel de moment.
Am nevoie de o imbratisare!

Am observat o ceva straniu la aceasta postare, fiecare fraza incepe cu litera A ... daca as crede in superstitii m-as gandi la englezi pentru ca la ei litera A inseamna cel mai bun calificativ.

Acum daca tot am constatat aceasta "chichita de imagine" nu o sa ma abat de la aceasta litera si o sa scriu in acelasi ritm de "a".
Astazi am avut parte de multe lucruri ciudat de placute care mi-au facut ziua mai frumoasa. Am ajutat "pentru patrie si popor" si nu imi pare rau.
Adevarul este ca inca ma gandesc daca sa fac fapta buna pana la capat sau ar trebui sa pun in aplicare planul in care omit sa ajut persoana care nu stie decat despre "scopul personal".

10 Things About Me:

10 Things About Me - vazute din perspectiva LUI:

91. "Te stresezi foarte repede. "
- Nu neg asta, stiu ca sunt panicoasa atunci cand ceva nou se iveste in calea mea.

92. Profiti de faptul ca arati ca o copila.
- Profit? In ce sens ... doar pentru ca imi fac codite si imi permit sa ma prostesc...

93. "Nu vrei sa te tunzi"
- Uneori imi vine sa ma tund, sa il scurtez macar pana la umeri... dar ceva ma indeamna sa il las asa cum este. Imi este teama de o schimbare de infatisare.

94. "Faci dulciuri bune."
Lingusitor mic, spui asta doar pentru a face prajitura cu banane?

95. "Ai rabdare sa faci orice."
Imi place sa realizez lucruri handmade, atat pentru mine cat si sa le ofer celor dragi - chiar daca sunt facute cu stangacie.

96. "Ai o obsesie legata de trandafiri albastrii."
Recunosc, nu stiu cum a aparut aceasta obsesie ... dar cert este ca imi doresc si pe rochia de mireasca cativa trandafiri albastrii.

97. "Iti amintesti detaliile."
Nu este vina mea ca nu vor sa mai paraseasca cutia craniana... uneori as vrea sa scot anumite detalii pentru a lasa loc altor intamplari sa se intipareasca acolo.

98. "Iti este frica de taratoare."
Am evitat sa spun asta pana acum, dar acum o voi face URASC RAMELE in mod special.

99. " Ai multi pitici."
O armata de pitici colorati. Cel mai simpatic este cel mic si verde.

100. "Ma iubesti!"
Asta este cea mai buna calitate pe care o am.

duminică, 30 mai 2010

Capitolul 7

Capitolul precedent s-a terminat brusc fara a intra in detalii - asta nu pentru ca nu mi le amintesc ci pentru ca simteam nevoia sa strang cat mai multe intamplari pe care sa le reunesc intr-un singur capitol...cu timpul am realizat ca as putea sa fac un capitol din fiecare intalnire.
Capitolul 7 reprezinta pentru mine sclipirea de care aveam nevoie atunci cand eram intr-un moment de cumpana.

Intr-o zi a lunii martie trebuia sa ne intalnim pentru a ii comunica decizia pe care am luat-o cu privire la NOI, imi amintesc si acum fiorii pe care ii aveam cand ma gandeam ca sunt incapabila sa ii spun ca imi este drag, tin la EL - doar ca nu vreau sa spargem bariera.
Eram o lasa, asa ca am evitat sa ma intalnesc cu EL... acum recunosc ca nu am procedat corect avand in vedere multele momente in care ii aratam o afectiune mai intensa decat cea de prietenie.
Inevitabilul s-a produs: ne-am certat prin intermediul internetului si EL era hotarat sa renunte definitiv la mine;
M-am speriat foarte tare asa ca am ales "solutia de moment". Era cel mai bun prieten al meu si ideea ca puteam sa raman fara EL m-a facut sa ii spun ca: "accept sa incercam, dar nu ii promit ca o sa mearga".

Pentru NOI ziua magica este 22 martie 2009, atunci a fost prima noastra intalnire in calitate de "EL" si "EA".
Mi-a adus un minunat trandafir - fara spini, era al doilea pe care il primeam de la EL ... primul l-am pastrat mult timp dar dupa nefericita cearta din luna mai anul trecut(2008) l-am aruncat -am ramas doar cu
poza primului trandafir.
Revenind la intalnire pot spune ca a decurs cu stangacie caci eu acceptasem doar in ideea de a nu-l pierde ca prieten bun... dar sentimentele mele erau nule.
Primele intalniri au fost ciudate - cel putin eu asa le vedeam... asteptam clipa in care EL urma sa se resemneze ca nu merge o relatie intre noi si ... am fi devenit iar doi prieteni buni (nu stiu daca era posibil, dar in mintea mea aceasta idee era batuta-n cuie).
Timpul trecea, intalnirile se intensificau.
Nu pot sa descriu ceea ce simteam caci imi este greu, nu este vorba de compasiune sau ceva similar.

Fara sa-mi dau seama am ajuns in luna mai. EL plecase sambata la o nunta undeva in Buzau, trebuia sa vina duminica acasa. Eu imi doream sa ne vedem dar lucrurile erau neclare in sufletul meu, vroiam dar totusi parca nu vroiam.
Imi amintesc si acum conversatia telefonica pe care am avut-o in aceea sambata... insista sa ne vedem, dar eu ma gandeam ca o sa fie obosit si ca nu are rost sa se chinuie sa ne vedem - puteam sa ne vedem saptamana viitoare.
S-a stabilit sa ne intalnim in cismigiu (cred ca este vorba de data de 10 mai 2009 - nu-mi mai amintesc cu exactitate), a venit obosit caci nu dosmise in noaptea respectiva. Eu il priveam fara sa pot sa ii spun ca mi-a lipsit cat a fost plecat si ca totusi nu stiu ce simt pentru EL.
Avea parul ciufulit, tricoul bleu cu dungi colorate si mai avea ceva ce m-a facut sa imi dau seama ca am fost o proasta in tot acest timp. Am refuzat sa imi ascult inima caci fusesem de multe ori ranita si nu vroiam sa repet intamplarea. Eram doar o copila ce tinea un scut de aparare in fata inimii.
In ziua aceea am simtit un fior ciudat in corp si am avut cateva gesturi pe care nu le faceam in mod constient.
A fost o intalnire in adevaratul sens al cuvantului...am simtit ca merit sa fiu EA a lui caci incepusem sa simt acele trairi despre care citisem in multe carti de dragoste;
In toata agitatia parcului ne-am oprit sa ne imbratisam. Il strangeam tare de parca era ultima intalnire a noastra, simteam ca nu trebuie sa-i dau drumul caci de acum sentimentele mele sunt la EL.

Poate am fost atinsa de bagheta magica a iubirii... sau poate ca am avut un moment in care am scapat de sub control bariera pe care mi-o cladisem in timp.
Nu imi pare rau pentru nimic din ce s-a intamplat. Cert este ca nu am fost o ipocrita si i-am recunoscut ca atunci a fost momentul in care m-am indragostit de EL si ca pana atunci relatia a fost doar de dragul lui.
Cand imi amintesc retraiesc acele clipe si imi vine sa plang...
In ziua respectiva am stat mai mult decat imi propusesem in parc, nu ma gandeam la consecinte... in drum spre casa sunt convinsa ca am pastrat un zambet suspect pe chip.

"to be continued..."

10 Things About Me:

81. Ador macii, pentru ca sunt foarte sensibili....sunt niste flori pline de sentimente.

82. Intr-un mod bizar mi-am dat seama ca imi place melodia - "Jon Lilygreen & The Islanders - Life Looks Better In Spring"

83. Sunt o "zambicioasa" incurabila... cred ca as putea sa injur zambind.

84. Adesea ma surprind vorbind mult.

85. La o prima vedere sunt o persoana retrasa si rezervata de cuvinte, dar cu timpul ma acomodez si incep sa imi arat personalitatea atat cat consider ca este de cuviinta.

86. Sunt studenta in anul II la facultatea de Jurnalism, Comunicare si Relatii Publice.

87. Cei apropiati imi spun ca ma desconsider mult... eu prefer sa nu spun lucruri marete despre mine dar pe cat posibil sa arat contrariul a ceea ce spun.

88. In clipa de fata locuiesc la Etajul 3 doar virtual.

89. Sunt nascuta in anul 1989.

90. Personal ma vad inca un copil.

sâmbătă, 29 mai 2010

Sa renunt?

Ma gandesc ca poate ar trebui sa o las mai moale cu scrisul pe blog, am ajuns in punctul in care nu mai sunt capabila sa scriu despre sentimentele noi ce ma inconjoara...
Mereu descriu ceea ce simt cu niste cuvinte mici dar sincere... mereu aceleasi cuvinte pe care le repet la infinit. Nu fac asta intr-un mod voit...dar simt ca am obosit sa caut cuvinte;
Daca spun "imi este dor" parca nu are trairea sufleteasca pe care o are in inima mea.
Daca spun "ii urasc" stiu ca acest cuvant este mult prea impunator fata de ceea ce simt, dar nu gasesc un alt cuvant care sa se apropie de adevar.
Este mult mai usor doar sa traiesc ceea ce simt si sa nu mai descriu in simboluri.
Daca recitesc ceea ce am scris, constat ca o parte din ganduri reprezinta trairile insasi, dar cealalta parte este doar o incercare de asemanare a realitatii in cuvinte;
Sunt incapabila sa descriu cu exactitate comorile ce dainuiesc in viata mea.
Ma simt parasita de stropul de inspiratie cu care am inceput sa scriu pe blog... simt cum pe zi ce trece imi este greu sa leg cateva fraze si sa le postez...

Mi-ar placea sa filozofez... poate ca cititul in exces dauneaza grav gandirii - de cateva zile ma afund in filozofia limbajului si recunosc ca ma captiveaza aceasta "poveste", dar nu atat de mult incat sa fiu capabila sa inteleg tot ceea ce se "povesteste".
Nu ma las, nu... o sa citesc de nenumarate ori pana o sa visez macar o noapte aceste cuvinte filozofate.
Se spune ca "inceputul este mai greu" poate ca ceva similar se petrece si in viata mea... trebuie sa ma acomodez cu acest inceput si sa incerc pe cat posibil sa nu le arat celorlalti cat de dezamagita sunt de propria persoana.

Cu siguranta EL m-ar indemna sa fac ceea ce simt... in schimb eu ma feresc de a lua decizii - pentru ca adesea nu imbratisez decizia corecta.
As renunta, dar imi este greu... m-am obisnuit sa vizitez zilnic aceasta pagina si sa ii impartasesc ganduri stangace pe care uneori le inteleg cand le recitesc...alteori si eu ma intreb ce am vrut sa spun.

vineri, 28 mai 2010

Soare aducator de ganduri

Racoarea placuta a diminetii m-a surprins in cautarea unei imbratisari, cum EL nu era langa mine am luat pilota in brate, si m-am cufundat in caldura patului.
Am lenevit cateva minute - dar cum spune o vorba din popor " ce e mult strica" ... asa ca m-am ridicat pentru a incepe activitatile pe care mi le-am propus pentru aceasta zi;
Totul a decurs conform planului pe care mi-l schitasem in minte.
Este ora pranzului, caldura soarelui ne moleseste si ne indeamna sa consumam lichide sau o inghetata buna de vanilie.

In ultima perioada m-am gandit la multe lucruri ce ma framanta mai mult sau mai putin... ganduri ce dau deliciul sau insatisfactie unor zile...
Aseara in timp ce vorbeam cu Silvy am atins un subiect pe care eu il inchisesem de foarte mult timp intr-un cufar cu sentimente negative, dar daca am fost nevoita sa deschis cufarul acum o sa vorbesc despre asta.
Nu intru foarte mult in detalii pentru ca nu are rost sa dau nume si intamplari concrete... ideea in mare este aceeasi doar ca difera situatia in care se petrece aceasta raurare a oamenilor.
Sunt foarte multe persoane care vor sa fie unite pentru a indeplini un scop personal...si atat. Atunci cand vine vorba sa ajute la randul lor - uita de uniune.
Ce ramane de facut in situatia asta?
Sa ii spui persoanei in fata ca i-ai demascat dorinta, sa treci cu vederea sau sa incerci pe cat posibil sa nu mai ajuti persoana in cauza?
Eu nu stiu care este varianta corecta ... cert este ca aceasta situatia mi-a reamintit de multe persoane ce au perindat prin viata mea si care aveau acelasi mod de a aborbre pentru indeplinirea problemelor personale...
Mie imi place sa le spun "pupincuristi" acestor oameni, pentru ca sunt in stare sa te pupe peste tot pentru a isi indeplini scopul, nu se uita cat de penibil ajung sa se comporte si nici nu isi dau seama ca excesul de bunavointa verbala din partea lor este cusut cu ata colorata pe un material alb.

joi, 27 mai 2010

A venit...a venit VARA

De cateva zile soarele zambeste larg si isi arata puterea cu care a fost inzestrat.
Ne imbratiseaza pe toti cu bratele sale lungi si ne incalzeste... este inceputul unei iubiri excesive pe care soarele si-o manifesta.
Ma cuprinde o stare de apatie. Cand ma gandesc ca mai este putin pana la sesiune si nu am nici o tragere de inima sa invat... dar daca trebuie - o sa o fac si pe asta.
Mi-ar fi placut sa stau in aer liber si sa rasfoiesc materia pentru examene, dar glasul copiilor se aude pretutindeni si imi distrage usor atentia. Ma afund intre cei patru pereti ai dormitorului si imi impun sa invat.
Nu stiu de ce, dar mi se intampla adesea ca inainte de examene sa imi descopar o pasiune ascunsa pe care sa nu o pot duce la bun sfarsit din cauza lipsei de timp liber.
Dupa ce nebunia sesiunii dispare, apar alte si alte lucruri de facut si ceea ce imi doresm sa fac inainte dispare in neant.
Imi este dor sa ma joc... atat badminton cat si alte jocuri pe care le practicam in copilarie si pe care le-am uitat cu desavarsire.
Nu neg faptul ca mi-ar placea sa am o bicicleta cu care sa ies seara de seara, atunci cand soarele isi pregateste patul sa doarma...
Intr-o zi o sa duc la indeplinire aceste dorinte!

Astazi am avut parte de o mica plimbare pe care o asteptam de ceva vreme. Am fost sa fotografiez macii infloriti. Nu m-am putut abtine sa nu rup cateva flori pentru a le pune la presat... campul era frumos colorat de rosul macilor, albul musetelului si culoarea nedefinita a graului ce incepe sa se coaca.



Alte poze aici.

miercuri, 26 mai 2010

O alta zi...

Astazi sunt dezamagita de mine... simt ca nu reusesc sa fac nimic bine. Am incercat sa fac mici nimicuri care sa ma incante pe mine personal dar sa ii faca si pe cei dragi sa fie mandrii de mine.
Rezultatul a fost greu de descris in cuvinte. Poate ca ar trebui sa aplic lectia de "daca mie-mi place e tot ce conteaza", dar pentru mine conta la fel de mult si incantarea pe care puteam sa le-o ofer celorlalti... am dat-o in bara!
Nu sunt pesimista, asa ca nu o sa spun ca este o zi urata pentru mine, ci prefer sa cred ca este doar o zi fara nici o semnificatie.
As vrea sa ies la plimbare, sa privesc peisajul statornic ascultand in casti muzica preferata, gandindu-ma la tot ceea ce imi inunda mintea in aceste clipe.
Saptamana aceasta ma bucur de timpul liber de care dispun, mi-ar placea sa nu mai analizez in detaliu toate sentimentele ce imi trec prin ganduri si inima. Vreau sa las totul sa decurga de la sine.
Parerile sunt impartite, dar imi doresc sa realizez odata pentru totdeauna ca modul de a incerca sa explici ceea ce gandesti poate sa fie uneori mai impulsiv, alteori mai delasator... la fel ca oamenii.

Am zapat prin muzica si am ascultat cateva melodii care au reusit sa ma aduca pe o linie de plutire.
Imi vreau veselia inapoi!
Poate ca nu ar fi greu sa ma prefac vesela, doar ca nu ma simt asa... ci mai degraba as putea sa spun ca sunt dezamagita de mine.
Privesc florile pe care le-am primit de la EL si imi dau seama ca ele pot sa zambeasca mai frumos ca noi oamenii.
As spune mai mule, dar nu imi place sa jignesc pe nimeni.

marți, 25 mai 2010

Pe repede inainte

Exista mereu momente de incertitudine si clipe de disperare in gandire... dar totul este trecator. Vreau sa spun ca acum simt cum imi circula prin vene sentimentul de liniste sufleteasca.

Mi-am dat seama ca am fost o prostuta care reuseste sa se sperie mult prea repede si sa creada ca vina ii apartine in totalitate... masura pe care am luat-o pentru a preveni un dezastru s-a dovedit a fi mai mult decat benefica... pot spune ca mi-a inveselit starea de spirit si m-a adus intr-o lume pe care o uitasem in ultima perioada.
Am ajuns in punctul in care ceea ce imi doresc se indeplineste cu conditia ca si eu sa fac un pas spre aceasta realizare.
Nu stiu daca pot sa numesc acest lucru ca fiind o parte de optimism, cert este ca si astazi am reusit sa ma simt minunat si sa imi fac ziua mai frumoasa.
Incerc sa gasesc solutia cea mai potrivita pentru tema ce urmeaza sa o realizez cat de curand. Simt cum in capul meu este o batalie zbuciumata :gandurile si ideile se contrazic.
As vrea sa ma opresc in loc, sa primesc un semn de undeva ... sa-mi arate drumul pe care trebuie sa merg pentru a face ceva placut, util dar cel mai important pe placul domnului profesor ... caci degeaba fac ceva ce imi place mie daca nu concide cu parerea pe care o avea dumnealui.
Concluzia este ca trebuie sa incep "sapaturile" de materiale si sa incerc sa imi canalizez gandurile asupra unei singure teme...

luni, 24 mai 2010

Copilaria e frumoasa

Ma simt un copil in adevaratul sens al cuvantului.... m-am asezat in fata oglinzii pentru a imi face doua codite - acest lucru nu reprezinta ceva neobisnuit pentru mine, doar ca astazi am simtit nevoia sa ma prostesc asemeni unui copil rasfatat dar cuminte.
Debordez de energie pe care vreau sa o imparc cu ceilalti;
Este o zi frumoasa de sfarsit de primavara, chiar daca vantul adie putin nu ma deranjeaza deloc... pot sa ma descalt si sa alerg cu picioarele goale prin iarba proaspata.
In aer se simt diverse miresme ce ma fac sa plutesc si mai adanc catre lumea mea colorata in culori pastelate.

Ieri am cules un buchet de iasomie. Cand il privesc vad un zambet pe care il ofera florile... imi place sentimentul acesta de veselie inocenta.
Ma pregatesc sa ies pe afara, sa profit din plin de minunata zi de luni.
Sincera sa fiu, am trecut cu vederea peste momentul in care unii oamenii au o revelatie si isi dau seama ca nu toate degetele de la o mana sunt la fel. Nu trebuie sa las un astfel de moment sa imi strice buna dispozitie. Spre surprinderea mea nu am avut nici o clipa in care sa simt lacrimile cum vor sa iasa... am invatat ca unii oameni nu merita sa le oferi nici macar un servetel folosit... pai minte atentia sau alt sentiment similar.
Asa cum imi place mie sa spun "ce e val, ca valul trece";

duminică, 23 mai 2010

Ordine in dezordine.

Cuvintele nu isi mai au rostul. Trebuie sa pastram un moment de tacere si sa ascultam gandurile personale...numai ele pot oferi raspunsul potrivit. Poate ca acum totul pare incurcat si fara scapare... dar timpul o sa faca ordine in rafturile mintii si o sa aduca linistea pe care o cautam.
Am trecut adesea prin momente in care credeam ca situatia a pornit intr-un labirint din care nu mai pot sa ies.
Timpul m-a invatat sa am rabdare si sa nu pun intotdeauna raul in fata... orice intamplare rea care se petrece o sa aduca de la sine si clipe de luciditate in care o sa realizam ca viata e frumoasa si merita traita oricum ar fi ea.
Ne atasam de anumite momente care ne fac deosebita placere sa le traim, dar putem oricand sa ne schimbam "tabieturile".
Cu timpul am inceput sa renunt la anumite clipe fara sa-mi dau seama si sa descopar alte momente... nu pot sa le enumar acum caci sunt multe, cert este ca unele s-au pastrat in timp, altele s-au cizelat iar celelalte s-au pierdut in obisnuinta.

Am scris toate aceste ganduri pentru ca am realizat cat de important este sa iei o pauza in gandire si sa iti aranjezi gandurile intr-o ordine din care sa reusesti la momentul potrivit sa gasesti ceea ce ai nevoie;
Poate pentru ceilalti ordinea aceasta pare o adunatura de ganduri fara nici o logica... dar pentru mine este o ordine in aceasta dezordine.

sâmbătă, 22 mai 2010

Vreme pasagera

Ce vreme ciudata.
Daca ieri faceam un fel de "sâc-sâc" pentru ca vremea isi arata coltii, astazi simt ca inebunesc in casa.
Am fost cam o ora pe afara, dar parca timpul a trecut prea repede si revenirea la locul de unde am plecat a fost mai groaznica. Se resimte o stare de "sarbatoare" in care linistea dainuieste alaturi de un praf magic de somnolenta.
Uneori am impresia ca sunt intr-o incapere in care peretii se apropie de mine cu pasi repezi si mai au putin pana sa ma transforme intr-un afis banal.
Imi doresc sa simt primavara asa cum era in copilarie, sa simt venirea verii ca pe un prilej de bucurie.
Sunt ganduri ce se ingramadesc sa iasa de acolo...sa se afirme si nimic mai mult, dar oare ele nu vad ca nu au nici un sens? Nu inteleg de ce ma cuprinde o stare ciudata de apatie.
De cateva zile simt cum un dor imi circula prin vene si as vrea sa tip pentru a ma elibera de aceasta stare, dar totul se petrece undeva in interior si oricat m-as manifesta dorul ramane, iar pe zi ce trece acesta este mai arzator.
Nu-mi displace sentimentul, pentru ca stiu de unde privine...doar ca mi-ar placea sa nu fiu nevoita sa-l simt - ci as vrea sa am parte de celalalt sentiment ce ma face foarte fericita.
Asta-i dragostea pe care mi-am dorit-o. Cu bune si cu rele, cu momente frumoase si foarte frumoase, cu rasfat si dragalasenie, cu educatie si iubire, cu mine si cu EL.
Ma gandesc la relatia noastra si nu-mi dau seama cum timpul a trecut asa repede.
Parca ieri ma aflam in curtea facultatii cu EL de mana, ne plimbam timizi dar ne imbratisam patimas. Eu incercam sa trec peste rusinea primelor intalniri - pe atunci simteam ca orice miscare de-a mea este gresita.
Acum dupa un an si doua luni pasesc sigura si invat sa scot din comportamentul meu toate rautatile gratuite pe care le-am dobandit pe parcursul anilor de adolescenta primara.
Nu stiu daca fiecare fata atunci cand era mica visa la o "poveste de iubire" cu printi si trandafiri.
Eu am avut o copilarie putin mai dura in privinta viselor, dar printre picaturi imi scriam in amintiri despre viata pe care imi doream sa o am in viitor.
Despre un EL care nu avea un chip conturat de detalii fizice. Un EL care avea multe calitati dar si defecte, caci asta-i viata...nu este mereu colorata in culori pastelate , ci adesea este un gri murdar cu care invatam sa ne obisnuim.
Nu era un print sau un cavaler calare pe un cal alb... ci un om simplu care vedea in mine o persoana cu acel ceva care ii facea inima sa trasara.

Realitatea pe care o simt acum, se aseamana in multe privinte cu povestea din copilarie.
Nu stiu daca este mana destinului sau poate a omului simplu care a luptat pentru aceasta relatie.
Cuvintele mele se intrerup brusc... dar pot sa spun ceea ce simt: TE IUBESC.

vineri, 21 mai 2010

Sezonul meu.

Am terminat de scris pentru swap... pot sa spun ca a fost mai simplu decat ma asteptam, doar ca am fost putin incurcata in ganduri in ideea de a nu scrie prea mult sau lucruri ce nu au nici o insemnatate pentru joc.
Sunt foarte nerabdatoare sa vina ziua cu pricina si sa descos o alta persoana, pe care sper sa o bucure cadoul pe care il voi confectiona special pentru ea.
Nu vreau sa zboare timpul mai repede, caci asa s-ar apropia sesiunea mea... de care imi este putin teama - ca de fiecare data inainte de examene.
Simt cum ceva ma preseaza atunci cand intru in sesiune si nu imi da pace sa respir, parca timpul intra intr-o alergare continua si uita sa mai stea in loc macar pentru cateva clipe.

Stateam cu o chifla de paine calda in fata si priveam cum aburul se duce in nestire...se ascunde in neant si ramane acolo pitit pentru tot restul vietii (daca pot spune asa). Ma gandeam ca este un joc trist intre viata si anumite lucruri ce dispar pentru totdeauna.
Poate ca asa au disparut si picaturile de ploaie ce mi s-au scurs astazi siroaie din par, lasandu-ma doar cu gandul ca "m-am plimbat prin ploaie" si cu o imagine putin sifonata din cauza parului meu ce se increteste mult la atingerea picaturilor, dar nu este nici o probleme existentiala asta.
Sunt fericita ca dupa mult timp am reusit sa simt mirosul ud al asfaltului, praful ce se aseaza fugar pe picioare si incaltaminte, o atingere rece ce se scurge din varful bretonului pana la ultima incheietura ce ramasese inca uscata.
Cu siguranta este o primavara ciufuta, ce isi arata coltii atunci cand i se iveste ocazia.
Cred ca primavara rece mi-a oferit un raspuns la intrebarea pe care o aveam zilele trecute "De ce oamenii trec prea repede: de la cizme -la papuci, de la paltoane -la maieuri, de la pantaloni lungi la pantaloni scurti ce imita boxerii.. .. de ce?"
Daca ati fost prea grabiti sa treceti peste etapa tenesilor, pantalonilor trei sferturi, fustelor cu dresuri, tricourilor, hanoracelor sau bluzitelor scurte... se pare ca vremea v-a venit de hac.
Nu spun ca nu-mi place caldura si vremea frumoasa, doar ca uneori mergem grabiti catre ceva ce ar trebui sa se lase asteptat pentru ca toate lucrurile ce intervin pana la momentul cu pricina sa aiba un farmec apare.
Daca primavara ne imbracam in haine minuscule, la vara cand o fi canicula ce facem?

10 Things About Me:

71. Mi-ar placea sa am multe parfumuri cu miros de: bujor, iasomie, tei, zambile, mixandre....

72. Am o catelusa cockerita.
Nu stiu daca este cea mai inteligenta, frumoasa, ascultatoare fiinta - dar pentru mine este unica si speciala.

73. Sunt o fire romantica, si din aceasta cauza mi se intampla sa plutesc pe nori pufosi in care doar sentimentele de dragoste sunt invitate, iar rautatile gratuite sunt trimise in purgatoriu.

74. Imi place sa-mi amintesc despre diverse lucruri pe care le-am trait...si mai ales sa povestesc cu persoanele partase despre aceste momente.

75. Vreau sa fac o fapta buna, dar pana nu o duc la bun sfarsit nu dezvalui despre ce este vorba.
Stiu sigur ca cineva s-ar bucura tare sa afle ce pun la cale...

76. Am avut o perioada in care scriam poezii, nu foarte reusite...dar care reuseau sa ma faca sa ma simt altfel. Credeam ca versurile respective pot arata ceea ce cuvintele mele nu o faceau.

77. Pastrez inca toate carnetele de note pe care le-am avut - atat in generala cat si in liceu.
Cel de la facultate este inca "valabil"... dar o sa il pastrez alaturi de celelalte;

78. Nu imi doresc sa dau de carnet pentru autoturism.... consider ca nu sunt facuta sa fiu soferita. Sunt foarte panicioasa si in loc sa evit un accident as inchide ochii si... va inchipuiti ce s-ar intampla

79. Nu sunt ahtiata dupa cumparaturi, ma duc la magazine de tot felul, dar nu fac din asta o pasiune.

80. Fac parte dintr-o categorie medie de oameni, dar nu imi displace locul acesta, caci de aici pot avea parte de mai multe momente de fericire, de clipe de surprindere si alte mici detalii pe care oamenii bogati nu le pot vedea.

Va urma...

joi, 20 mai 2010

"Imi place"

Mi se intampla cate-o data sa fiu invadata de multe intrebari ce nu au nici o legatura cu viata mea, dar care ma framanta in ideea de a gasi un raspuns logic... de a intelege ce se petrece cu cei din jurul meu.
De curand m-a lovit intrebarea :" Poti sa vezi in acelasi timp mai multe persoane ca pe niste "potentiale viitoare iubiri" - asta in ideea in care cineva este in inima, gandurile, visele si trairile tale...dar, cu toate astea nu este al tau... ?"
Nu stiu daca m-am exprimat pe intelesul tuturor, nu stiu daca as putea face asta.

Uneori ma intreb daca doar eu am patit sa fiu dedicata din toate punctele de vedere in atingerea unui scop.
Daca cineva imi atraga atentia... reusea sa ma faca sa analizez in detaliu si sa nu mai vad pe altcineva. Poate ca asta era o coliparie in care ma incredeam si credeam cu tarie ca pot face asta.
Viata o fi altfel, nu neg asta...
Mi se intampla si mie sa imi placa cineva pentru diverse lucruri, poate pentru ca "avea o voce aparte" sau "avea o exprimare coerenta si matura" sau lucruri similare... dar pe nici unul dintre acestia nu ii pot vedea ca pe un "viitor potential iubit".
In primul rand pentru ca sunt implicata intr-o relatie serioasa...dar presupunand prin absurd ca as fi singura, tot nu as putea sa vad asa situatia...
Este nevoie de acel ceva ce sa ma loveasca si sa-mi fure intreaga fiinta. Sa ma faca sa vad atatea calitati si defecte intr-o singura persoana... doar atunci pot spune ca "imi place ca un viitor potential iubit".

Eu sunt fericita cu ceea ce am, desi la inceput nu a fost situatia asa... dar nu mai conteaza asta, caci intru in alta poveste; Cert este ca eu nu pot tine la mai multe persoane in acelasi timp in felul in care o fac altii.
Vorba aceea "totul sau nimic" in cazul meu "EL sau nici unul".
Oare chiar este posibil sa iti placa X, dar si Y ,dar nici Z sa nu fie mai prejos pentru inima ta?
Alergi dupa 2-3 iepuri si te alegi cu... Aceasta ar fi doar o singura intrebare din multitudinea de intrebari care ma apasa cate-o data.

miercuri, 19 mai 2010

Sentimente

Uneori cei din jurul meu incearca din rasputeri sa se joace cu rabdarea si nervii mei. Ei fac tot posibilul sa ma scoata din minti si sa ma aduca intr-o stare ciudata pe care o urasc enorm.
Nu stiu de unde gasesc puterea sa ma calmez si sa trec cu vederea peste toate gafele pe care le fac sau le zic ei;
Oare intr-o zi am fost si eu la fel de enervanta pe cat am simtit eu ca au fost ei astazi?
Brrr imi este groaza sa ma gandesc prea mult la asta ... poate chiar si eu am avut astfel de momente.

Gata!. Nu mai simt nimic din ceea ce am scris mai sus ... totul a trecut ca picaturile de ploaie si acum simt cum iese soarele pe strada mea.
Zilele trecute am vazut ceva ce mi-a placut mult ... astazi m-am gandit sa pun in practica, dar nu sunt multumita de rezultat :( Poate ca in timp totul o sa arate altfel, dar mai are nevoie de imbunatatiri. Ce-i drept sunt mandra ca am incercat, altfel as fi stat mereu cu gandul "cum mi-ar fi iesit daca incercam...? ".
Lucrurile ce par banale...uneori se dovedesc a fi putin mai complicate.

Astazi am facut cateva lucrusoare care m-au binedispus.
♣M-am inscris la swap si acum astept nerabdatoare sa primesc intrabarile si sa pregatesc cadoul . Sunt entuziasmata - nu pot nega asta.
Nu am mai participat niciodata la astfel de proeicte, dar nici nu dau cu piciorul la aceasta ocazie de a experimenta ceva nou.
♣ O fetita mi-a zambit si mi-a facut cu mana, chiar daca nu ma cunostea... eu nu am ramas insensibila si i-am intors salutul, i-am zambit si chiar am vorbit putin cu ea. Era o dulceata de fetita care a reusit sa imi ofere cateva minute de fericire.
♣Dupa o lunga perioada in care mi-am dorit sa vad o micuta gargarita, astazi dorinta a fost posibila... chiar am reusit sa imortalizez momentul:

marți, 18 mai 2010

10 Things About Me:

61. Imi plac bomboanele "alpenlibe".
Bomboanele (mai sus amintite) sunt adorabile la gust, mai ales cele cu: caramel, banane, frisca si capsuni;
Imi place sa spun ca acesta este gustul copilariei.

62. Nu trece nici o zi fara sa zambesc.
Motive sunt destule... cert este ca simt ca zambind ziua pare mai vesela si optimista.

63. As vrea ca macar pentru o zi sa am parul drept.
Natural il am ondulat, chiar daca uneori ma supara...recunosc ca este destul de usor sa-l aranjez.

64. Incerc sa fac tot felul de lucruri chiar daca uneori simt ca nu o sa ies castigatoare in situatile respective. Important este sa incerc.

65. Adesea ma surprind folosind diverse nimicuri pentru a crea ceva nou si unic.

66. Sunt de parere ca nu exista lucruri speciale pentru barbat, cum nu sunt nici lucruri pentru femei... la urma urmei suntem oameni cu puteri diferite si fiecare facem atat cat putem.

67. Nu mi-a fost niciodata rusine sa particip la curatenia in locuri publice, aici ma refer in curtea scolii sau alte activitati pe care unii dintre colegii mei evitau sa le faca.

68. Sunt o persoana putin ciudata, in ideea ca evit pe cat posibil sa apelez la cineva sa ma ajute sau sa imprumut cate ceva.

69. Am un obicei ciudat de a fi atenta la detalii.
Mi se intampla sa treaca mult timp si eu sa-mi amintesc totul ca si cum ar fi exact in fata ochilor mei.

70. Imi pare rau ca in perioada liceului nu am fost o persoana extrem de comunicativa si atunci cand era vorba de exprimat liber ma pierdeam cu firea si ma inroseam in obraji.

Va urma...

luni, 17 mai 2010

'Mataniile' - Florence Barclay

O carte ce mi-a placut in mod deosebit este scrisa de o autoare mai putin cunoscuta (mentionez ca au fost putine carti citite de autori de sex feminin).

Alaturi de ‘Dama cu Camelii’ a lui Al. Dumas Fils, ‘Mataniile’, scrisa de Florcene L. Barclay, sunt doua carti pe care le-as recomanda cu caldura oricarei firi sensibila si care inca mai crede in posibilitatea existentei iubirii fara margini, chiar si atunci cand sortii nu sunt favorabili.

Subiectul romanului se invarte in jurul Domnisoarei Ioana Champion, o femeie la treizeci ani, la inceputul romanului, “inchisa intr-un exterior realmente putin simpatic, dar adevarul era ca pana acum nu gasise inca nici un barbat care sa fi avut curiozitatea sa caute pe femeia perfecta, dincolo de acest exterior care poate era numai o masca” si Garth Dalmain, un tanar frumos si talentat, dorit de orice femeie. Chiar daca cei doi se cunosteau de ani buni, abia cand Garth o auzi pe Ioana cantant “Mataniile”, ajunge sa se indragosteasca de aceasta.

Apoi urmeaza o poveste de dragoste sau nu :D. De asta va las pe voi sa va convingeti singuri, insa un lucru vi-l pot spune, nu veti fi dezamagiti de aceasta carte, cum bine spune si citatul: “Singura scuza a fanteziei este faptul ca stie crea viata, mult mai frumoasa decat in realitate”.

Petrecutele ceasuri, cu tine suflet drag
Sunt pentru mine perle insirate in matanii,
Le picur cate una, incet cate una
Sirag de margele, mataniile mele

Pe ceas cate o perla, si-o ruga in fiecare
Sa linistesc pustiul in sufletu-mi cernit,
Le picur cate una, cand siragul s-a sfarsit
Se rastigneste crucea de aur si de ruga.

O, amintiri ce ardeti purificandu-mi drumul,
De zbuciumul ascuns, eu va sarut pe rand,
De fiecare boaba, matanii numarand
Si-nvat sa rastignesc, sarutul meu pe cruce.

(1898 - Ethelbert Nevin & Robert Cameron Rogers)

Picaturi de otrava

Am facut ceva de care imi pare rau. Promit sa remediez problema cat mai repede cu putinta, nu imi place situatia in sine si as vrea sa nu fi auzit acele cuvinte rostite pe un ton putin indiferent dar in acelasi timp rautacios.
Da, sunt trasaturi care se bat cap in cap... dar cu toate astea este exact ceea ce am simtit in timp ce ascultam timida raspunsul la intrebarea pe care am sovait sa o pun.
Uneori este bine sa nu faci acel pas in fata daca nu te consideri puternic pentru tot felul de intamplari ce ar putea aparea de niciunde.
"Stai in banca ta" - ar spune cineva - dar uneori avantul este deja facut si zarurile sunt aruncate pe masa... este tarziu sa dai inapoi tot ceea ce ai inceput.
Sa-mi fie invatare de minte - as spune eu - dar sentimentele interioare nu imi dau pace, nu pot trece cu vederea aceasta intepatura pe care am primit-o.
Chiar daca doare, nu e ceva insuportabil peste care sa nu trec cu vederea... intr-un fel sau altul ma asteptam ca situatia sa decurga "asa".

Nu mi-am pierdut speranta ca oamenii se pot schimba. Stiu ca esenta tare va ramane mereu aceeasi dar exteriorul si gandirea or sa simta mici modificari pe care unii le pot vedea, simtii, tolera sau respinge in totalitate.
Asta este viata, plina de lucruri bune si rautati. Nu exista o proportie in care se distribuie aceste sentimente... doar ca trebuie sa invatam sa vedem partea buna din fiecare simtire sufleteasca.

Inca zambesc si o fac din partea aceea a sufletului care nu a fost atinsa de otrava lor.

duminică, 16 mai 2010

Ce e val ca valul trece.

Poate ca nu ma asteptam sa treaca asa repede problema, dar uite ca totul a fost sters cu un burete magic si situatia a luat-o pe un drum bun.
Zilele astea m-am simtit de parca as fi avut o dubla personalitate. Nici nu am apucat sa realizez cu exactitate care parte imi place mai mult... gaseam ceva placut si neplacut in fiecare moment.
Totul este bine ca acum situatia a intrat pe fagasul normal si ma pot intorce... acolo unde imi este locul.
Daca ar fi sa povestesc ce am facut astazi, as avea numai lucruri minunate de spus. Nu vreau sa intru in detalii caci apoi as sparge bariera de personalitate si astazi nu vreau sa fac acest lucru.
Simt cum in jurul meu se amesteca o stare de oboseala cu una de fericire. E ceva mirific sa simt aceste sentimente cum roiesc si totusi nu castiga nici una intreg “teritoriul”.
Am avut parte de discutii ciudate din punct de vedere al logicii dar interesante din perspectiva intelegerii.

Daca tot vorbeam zilele trecute despre florile acestei perioade, vreau sa mentionez aparitia macilor care reusesc mereu sa imi confere o stare de bine. Ma incanta culoarea lor, delicatetea si textura petalelor.
Sunt fericita ca am reusit sa imi fac (sau mai bine zis sa-mi faca) poze alaturi de minunatii maci. Astept sa primesc pozele sa le impart cu blogutul meu.

Este seara si imi minte imi zboara toate cuvintele pe care le-am auzit fara sa vreau, toate discutiile serioase pe care le-am purtat, toate sentimentele pe care le-am trait si tot ceea ce imi aduce aminte de acest sfarsit de saptamana ;
Imi pare bine ca nu a fost nevoie sa iau functia de „avocata poporului” si nici nu am spus ceva ce as putea regreta acum.

sâmbătă, 15 mai 2010

Ploua cu ganduri

O alta zi ploioasa...
Gandurile se amesteca cu picaturile de ploaie. As avea multe de spus, dar nu vreau sa-mi para rau ca am facut-o...uneori este mai bine sa pastrez gandurile doar pentru mine.
In felul acesta nu las nici o marturie scrisa, deci nimeni nu ma poate acuza.
Poate ca gandurile mele sunt trecatoare la fel ca si ploaia;
Din fiecare experienta de viata am avut cate ceva de invatat, chiar daca nu mi-am dat seama pe moment, atunci cand am avut mai mare nevoie de un sfat mi-am amintit de anumite experiente de viata si astfel am ajuns sa depasesc situatia intr-o maniera potrivita.
Uneori este bine sa tac si sa nu spun nimic, pentru ca fiecare cuvant ar putea agrava situatia.

Nu-mi place situatia in sine, dar nu depinde nimic de mine pentru ca totul sa devina la normal.
Ceea ce mi-a stat in putinta am facut... acum ramane ca timpul si destinul sa-si faca datoria.

Sunt putin agitata cand vine vorba de asteptare, dar cu toate astea acum incerc sa fiu rabdatoare si sa sper din tot sufletul ca astfel de probleme vor avea un final fericit, si mai ales ca nu se vor mai repeta.
Sunt o copila - exagerez fiecare intamplare... dar in mintea toate intamplarile trebuie sa decurga normal....fara sa intervina factorul ala negativ.
Iar imi este dor de copilarie...

vineri, 14 mai 2010

Ganduri

In mare parte mi-am satisfacut dorintele copilaresti pe care le-am avut ieri. Ziua a fost mai speciala decat ma asteptam.
Am reusit in proportii mari sa ma abtin de la cicalelile gratuite pe care le fac adesea. Cred ca acesta a fost un prim pas pentru schimbarea despre care am tot pomenit... poate ca nu trebuie sa ii spun "schimbare", ci mai degraba "revenire la normal".

Ador vremea aceasta care alterneaza de la cald la recele acela placut ce te face sa simti ca traiesti la o alta intensitate.
Am scapat de lucrurile incomode pe care le purtam pe timp de frig. Acum pot sa ma bucur de bluzite vaporoase, tricouri colorate si frumos imprimate, fustite, rochite si multe alte articole ce numai vara isi gasesc momentul oportun pentru a fi imbracate.
Acesta este timpul potrivit pentru visare, plimbare, alergare, rasete, discutii lungi si interesante.

Miroase a iasomie. Este un miros placut de primavara tarzie. Imi pare bine ca primele flori de iasomie le-am cules impreuna cu EL.
Daca tot am amintit de miresme minunate...am remarcat aparitia florilor de salcam si tei.
Cine nu ar vrea sa se plimbe pe o astfel de alee? Sa respire adanc si sa fie inundat de aceste mirosuri speciale.

10 Things About Me:

51. Imi castig singura banii de buzunar.

52. Adesea imi petrec timpul in bucatarie incercand sa prepar retete noi pentru a ii surprinde pe cei dragi;
Nu toate ies asa cum scrie in reteta sau cum mi-as fi dorit eu, dar de cele mai multe ori (spre surprinderea mea) ceea ce am preparat se mananca si nimeni nu a patit nimic pana acum.

53. Nu imi place sentimentul pe care il am atunci cand ma realizez ca am plecat de acasa fara telefon.
Nu sunt genul de persoana care sa stea tot timpul cu telefonul la ureche, dar mi se intampla de foarte multe ori sa plec in graba si sa uit telefonul acasa... facut sau nu, atunci intervine ceva si trebuie sa sun pe cineva sa intreb ceva, sau sunt sunata pentru lucruri importante.

54. Urasc melcii... nu ii urasc pentru ca ei au casa lor de mici , ci pentru faptul ca dupa ploaie ies pretutindeni si oricat i-as evita ma trezesc calcand cativa.

55. Spre rusinea mea, nu prea ma uit la filme... cele mai multe filme le-am vazut la Tv.

56. Am renuntat acum 2 ani la coca-cola.
Nu am fost niciodata dependenta, doar ca ajunsesem in stagiul in care nu mai avea rost sa ma intrebi ce vreau de baut caci raspunsul era evident.
Din cauza unor probleme de sanatate am "descoperit" sucul natural si ceaiurile.

57. Nu am incercat niciodata sa fumez... si nici nu o sa incerc
- nu este vorba ca as avea vre-o teama ca apoi o sa imi placa si nu o sa mai renunt, ci pur si simplu imi place sa stau departe de aceste droguri.
Nu gasesc nimic interesant in a duce mana la gura, a trage si apoi a scoate fum.

58. Imi plac florile, atat sa le privesc cat si sa le plantez/ingrijesc.

59. Mi-ar fi placut sa stiu sa desenez, pictez sau macar sa fiu designer.

60. Nu am fost la gradinita.
Am inceput direct clasa I fara nici o pregatire... imi amintesc cat de dezamagita am fost cand am observat ca ai mei colegi se pricep la inmultire.

Va urma...

joi, 13 mai 2010

Privesc doar in suflet.

Este inca inceputul acestei zile. Eu eman multa energie si o stare ce cuprinde nenumarate zambete si gesturi copilaresti.
Imi doresc ca ziua sa se termine asa cum a inceput. Nu vreau ca nimic sa intervina si sa-mi strice buna dispozitie... nu vreau sa fac vre-o gafa si sa regret comportamentul meu.
Evit pe cat posibil sa ma uit la stiri, caci altfel ma cuprinde o stare de ura, mila dar si ceva ce nu pot sa descriu in cuvinte.
Cred ca de astazi renunt si la citit presa. Spun asta din cauza unui articol ce m-a lasat fara cuvinte. Niste oameni fara suflet scriu fara sa gandeasca. Nu are rost sa intreb daca lor nu le e teama de tot ce se intampla in jur, caci raspunsul este evident : Nu.

Este timpul sa las politica, stirile si alte evenimente neplacute sa se desfasoare ca si pana acum... fara sa le dau prea multa importanta pe blog.
Am vrut doar sa notez acest "inceput", dar acum este timpul sa revin la treburile si sentimentele mele ce nu au nimic de-a face cu lucrurile mai sus mentionate.

Imi este dor...dor de tot ce inseamna NOI. Cu siguranta au fost perioade in care timpul ne despartea mai mult, dar atunci nu resimteam acest dor la capacitatea cu care il resimt acum.
Imi lipseste strangerea ta de mana, vocea ta ce ma atentiona ca am gresit printr-un apelativ ce ma face sa ma gandesc in secunda imediat urmatoare la faptul ca am facut o gafa. Vreau sa invat iar sa fac bezele pe obrajii tai, sa ma pferac ca te ignor - ca pe urma sa vin la tine si sa te imbratisez cat pot eu de tare.
Sunt multe momente ce imi inunda gandirea acum, dar in toate esti Tu.
Te astept cu bratele deschise, cu dor in suflet, cu emotii aidoma celor de la inceput, cu tremur in glas, cu sentimente intense si cu o iubire de care nu credeam ca sunt capabila sa o simt si mai ales sa o impartasesc.
Tu insemni pentru mine enorm. Esti prezent in toate gandurile mele, in sufletul si inima mea.

Ti-am dedicat nenumarate postari... dar imi pare rau ca nu pot sa iti scriu o poezie deosebita sau macar o declaratie ca in romanele de dragoste.

Ascult:
Tavy Lazar - Nopti de mai

miercuri, 12 mai 2010

Asta este destinul?

O alta zi cu multe ganduri... unele pe care le inteleg, altele despre care imi este teama.
Poate sunt inapta sa inteleg politica... dar tot ce se intampla in jurul meu nu poate sa miroasa a parfum ... e clar, am ajuns intr-un mare rahat!
Personal sunt cea de ieri, doar ca totul in jurul meu este afectat de zidurile ce pana de curand se clatinau incet, dar acum au cazut brusc lasand multe daune colaterale si victim.

Nu pot sa imi imaginez un viitor bun, nu pare nicaieri sa apara o lumina salvatoare din bezna asta cruda;
Imi lipseste copilaria... atunci cand nu-i intelegeam pe parinti cand vorbeau despre asemenea mizerii.
Pe atunci totul era pentru mine clar, trebuia sa invat si... mai aveam o datorie de indeplinit. Sa tin departe de urechile bunicii tot ce se petrecea in familia noastra. Ea nu trebuia sa afle nimic, caci se bucura de rau si ii parea rau de bine.
Poate ca lucrurile nu s-au schimbat, doar ca acum nu se mai chinuie sa sustraga informatii de la mine si sincer vorbind nu-mi mai pasa de foarte mult timp ce gandeste despre noi.

In clipa de fata nu visez la nimic financiar, ceea ce visez imi permit sa pictez si sa pastrez in suflet.
Sentimentele sunt mai presus de orice bogatie... tin de foame dar nu poti cumpara energie, gaze, apa sau alte lucruri financiare cu aceste sentimente... trebuie sa invatam sa traim cu ceea ce avem... poate asa descoperim alte pasiuni.
Nu vreau sa spun ca sunt nici pro, dar nici contra - ma depaseste situatia - dar atat timp cat valul arata un viitor putin stramtorat o sa ajung sa fac lucruri despre care am auzit sau pe care nu le-am mai facut de mult timp.

Astazi am fost atat de aproape de pensionarii de la cotroceni, recunosc ca m-am uitat spre multime si ma gandeam ca poate asa a inceput si revolutia despre care am auzit nenumarate povesti.
Oamenii strigau tot ceea ce ii durea in mod direct. Grimasele de pe chipul lor erau evidente de la departare. Afisele pe care le fluturau erau pentru a exprima dorinta lor...

Oare asta e inceputul unui sfarsit?

Here Comes Goodbye - Rascal Flatts

marți, 11 mai 2010

Da da...:D

Am discutat despre multe subiecte pe care ni le propusesem, dar si altele care ne-au trecut treptat prin minte... cert este ca m-am simtit bine si am ras inzecit.
Uneori este minunat sentimentul pe care ti-l provoaca o reintalnire, chiar daca sunt nenumarate cai de comunicare parca tot revederea este cea mai placuta, mai ales atunci cand ea are loc dupa o lunga perioada de timp;
Atunci cuvintele sunt mai pretioase si discutile mai picante.
Mi-am dat seama de multe lucruri intr-o singura zi. Cat de mult ne schimbam fara sa ne dam seama... nu stiu cat de mare este schimbarea fizica, dar cea a comportamentului si a mentalitatii este evidenta.
Eu sunt multumita de tot ce am gasit in jurul meu si nu ma pot plange de nimic;
Am invatat sa ma multumesc cu ce am si sa nu ravnesc la bunul altuia.

M-am bucurat de dimineata cand am vazut ce-mi indica cantarul...am dat jos 2 kilograme, acele kilograme despre care povesteam acum cateva saptamani... sincer ma resemnasem cu ideea ca sunt acolo si nu le mai pot da jos. Am incercat doar sa imi mentin noua greutate prin sport, dar se pare ca am reusit mai mult de atat. :)
Uneori trebuie doar sa schimbam mentalitatea pentru ca anumite reusite sa apara in calea noastra... am mai spus de cateva ori despre fericirea pe care o vezi doar daca iti doresti asta.
Nu poti sa stai si sa astepti sa vinafericirea la tine, ci tre sa te bucuri de detalii pentru a atinge fericirea cea mare.

luni, 10 mai 2010

Veselia este cuvantul de ordine.

Nu stiu cum sa explic sentimentul asta de renastere pe care il simte intreg trupul meu dupa o perioada putin ciudata.
De curand intrebam unde a disparut sentimentul de exagerare... eh, uite ca inca dainuieste si in mine si uneori ma face sa sufar inzecit, caci vazand situatia cu ochii unui copil parca totul este fara rezolvare.

Astazi ma simt vesela. As alerga prin iarba si chiar as dansa - asa stangaci cum ma pricep eu.
Mi-ar placea sa gasesc locul acela plin de maci si flori de camp.
Sa fiu doar eu si EL : sa ne jucam, alergam si mai ales sa radem ca doi copii .
Nu am mai spus de foarte mult timp sentimentele pe care le nutresc vis-à-vis de EL... am considerat ca stie foarte bine toate aceste lucruri... dar astazi am simtit o nevoie aparte din interior sa ii marturisesc tot ce imi dicta inima si sufletul.
Il iubesc enorm, niciodata nu as fi crezut ca Eu pot sa devin o "iubita" in adevaratul sens al cuvantului.
Iubesc si sunt iubita pe masura.

Adesea stau si ma gandesc ca am ajuns la stagiul in care consider ca fara EL nu as mai putea fi EU. Nu-mi pare rau, caci simt ca viata mea o sa se sfarseasca alaturi de a lui... o sa ajungem la batranete impreuna si o sa povestim de fiecare data cand o sa fim intrebati de inceputul relatiei noastre si despre toate pragurile peste care am trecut pentru a ajunge sa fim NOI.
Mi-ar placea sa fiu un bun exemplu pentru viitorii mei copilasi ... sa le acord atentia pe care uneori eu nu am primit-o si intelegerea de care fiecare adolescent are nevoie.

Sunt ganduri pe care astazi le analizez cu atentie si pe care mi-as dori sa nu le uit in viitor...

Ascult:
Train - Hey, Soul Sister

10 Things About Me:

41. Nu sunt pretentioasa de anotimp.
Fiecare are un farmec aparte si defecte.

42. Imi este greu sa mint... si urasc cand trebuie sa ascund ceva cuiva.
Mai bine omit sa spun decat sa mint.

43. Ador cadourile cu personalitate.
Cu cat sunt mai mici cu atat imi plac mai mult...

44. Nu ma descurc cu orientarea in spatiu.
Daca ma lasi intr-un loc si ma invarti de cateva ori...nu mai stiu de unde am venit.

45. Sunt foarte panicioasa.
Pana cand nu ma asigur eu ca "pericolul" a trecut, ma macin, ma agit si ii enervez pe cei din jurul meu.

46. Nu am avut niciodata ochelari de soare.

47. Sunt calculata cand vine vorba de bani. Nu imi place sa arunc in dreapta si in stanga inutil... prefer sa studiez calitate, cantitate, pretul... si apoi sa cumpar.

48. Nu ii inteleg pe oamenii superficiali.
De ce vorbesc daca nu cunosc?

49. Imi plac oamenii diplomati care vorbesc atat cat este cazul.
Sa te chinui sa afli ceva de la o astfel de persoana si sa nu reusesti...

50. Nu inteleg oamenii care traiesc din barfa ... care cunosc tot ce se invarte, atat in jurul lor... cat si in al oamenilor cu care nu au nici o legatura.
De ce tin mortis sa cunoasca anumite lucruri pe care nu-i privesc de nici o culoare?

Va urma...

duminică, 9 mai 2010

Picaturi cu ganduri

Vremea asta te indeamna sa lenevesti in toate modurile posibile.
Sa citesti o carte, revista sau un ziar. Sa "casti" ochii la porcariile de la televizor. Sa zapezi printre site-uri sau sa te relaxezi asa cum iti place.
Oricat de mult imi place ploaia, parca nu e vreme de plimbat fara umbrela.
Nu-mi vine sa stau in casa o zi intreaga ... poate ies pe afara sa fac cateva poze. E asa adorabila iarba uda, florile de papadie sunt pline de apa si cerul capata culori diverse.
Inca am o parte din stare de ieri. Imi doresc sa trec peste, dar parca toti factorii externi se intorc impotriva mea si nu vor decat sa ma afunde in aceasta stare de nestare.
Astept rezultatul "schimbarii"... imi este teama de tot ce urmeaza si din aceasta cauza pasesc cu atentie pe fiecare piatra ce apare in calea mea.
Consider ca aceste obstacole ce pica de nicaieri sunt doar inceputul dintr-o mare furtuna ce se v-a asterne intr-o zi neasteptata.
Imi pastrez calmitatea si incerc pe cat posibil sa nu vorbesc mai mult decat este necesar, dar oare cat este necesar?
Fiecare intelege limita in felul lui si poate ca asta este un criteriu pe care trebuie sa-l abordez cu mai multa atentie.
Imi lipsesc multe momente din viata... sentimente ce imi dau anumite convingeri si mi-as dori sa le redescopar in viitorul apropiat.
S-au acumulat multe ganduri nerostite, multe sentimente pe care nu le inteleg si cu toate astea ma abtin sa ma descarc... nu vreau sa mai plang.

sâmbătă, 8 mai 2010

Nu vreau rautati

Ma simt putin obosita dezamagita ciudat ... nu stiu sa exprim cu exactitate ceea ce resimte corpul meu.
Am acumulat multe ganduri pe care am incercat sa le pastrez pentru mine, dar care parca au reusit sa imi omoare treptat o parte din suflet.
O sa lupt cu mine pentru a castiga aceasta lupta grea.
Nu vreau sa treaca nici o clipa fara sa ma gandesc la lucrurile ce imi fac inima sa zambeasca.
Nu vreau sa mai pun suflet la nici o rautate pe care ceilalti o spun intr-un mod voit - de ce sa le dau satisfactie?
Nu vreau sa mai folosesc o tonalitate ridicata atunci cand ceilalti se pferac ca ma inteleg.
Nu vreau sa fac pe nimeni sa sufere din cauza mea.
Nu vreau sa zic, fac, gandesc, analizez multe lucruri... acum depinde de vointa pe care o sa o am in timp;

Pe zi ce trece parca o alta "strada" mi se farama sub picioare. Trebuie sa ma gandesc ca daca un drum s-a sfarsit pentru mine... poate un altul se va deschide intr-o buna zi.
Poate ca putinele lacrimi pe care cerul le-a aratat ieri - infatisand picaturile de ploaie - au reusit sa-mi aduca o alta stare, un sentiment pe care nu-l mai simtisem de foarte mult timp si de care fara sa-mi dau seama, imi era dor.
Chiar daca nu a avut de unde sa apara un curcubeu, chiar daca nici piticii colorati nu au venit cu oala plina de banuti aducatori de dorinte, chiar daca nu am simtit placutul miros de primavara infloritoare, chiar daca sunt lucruri care-mi lipsesc... m-am bucurat de inceputul acesta si mi-am promis sa nu las micile delicii alte vietii sa treaca pe langa mine fara sa le acord atentia meritata.
Astazi imi doresc un viitor mai bun, atat mie cat si celor ce viseaza la ceva mult mai prosper.

10 Things About Me:

31. Majoritatea melodiilor pe care le pastrez au atasate o intamplare sau o amintire..
Cand le aud intamplator pe la radio, este inevitabil sa nu imi zboare gandul la semnificatia pe care o au acestea pentru mine.


32. Din cand in cand port ochelari.
Urasc ca persoanele ce ma vad cu obiectul in cauza [ochelarii] pe nas sa ma intrebe "tu porti ochelari?", consider ca am trecut de varsta in care mi se parea amuzant sa tin niste ochelari in varful nasului incercand sa par mai intelectuala.


33. In privinta hainelor, imi plac cele comode, colorate, cu impreimeuri copilaresti, amuzante si fara paiete.
Nu vad rostul in a avea ceva ce ma incomodeaza, ma face sa trag cand in sus cand in jos pentru a acoperii pielea ... sau mai rau sa mi se vada mai mult decat este necesar.
Nu fac economie la material. Tricoul sau bluza trebuie sa depaseasca linia taliei la fustei sau pantaloni.


34. Imi doresc sa ajung la Disneyland.

35. Din cauza unor persoane care spuneau adesea "m-am plictisit" am devenit imuna la aceasta expresie si evit cu desavarsire sa o folosesc.
Nu stiu daca este doar o iluzie sau un mic adevar - cert este ca de cand am renuntat la cuvintele de mai sus nu am mai simtit starea respectiva. Mereu gasesc cate ceva de facut.

36. Imi place natura si fenomenele naturale.
Ador sa ascult ploaia, sa privesc stelele, fulgerele si imi plac razele solare foarte mult.

37. Ma bronzez greu.
Chiar daca stau la soare mult, parca imi pastrez culoarea naturala.

38. Am putini amici si prieteni cat sa ii numar pe degetele de la o singura mana.

39. Nu inteleg oamenii care se complac in diverse situatii.
Ma refer la persoanele care ar putea sa faca ceva pentru ca viata lor sa fie mai buna, dar cu toate astea accepta sa fie umiliti, jigniti si calcati in picioare de catre ceilalti.

40. Merg pe premisa ca "nimeni nu e mai presus decat tine. Toti suntem egali."

Va urma...

vineri, 7 mai 2010

Bautura bat-o vina!

De foarte mult timp imi doream sa scriu despre o problema care ma macina din exterior, iar pe aceasta cale imi eman furia dobandita.
Vreau inca de la inceput sa precizez ca nu sunt eu implicata direct in aceasta poveste, ci relatez din intamplari ce se intampla zi de zi in jurul nostru - al tuturor.
Nici nu stiu cum sa incep, pentru a nu fi inteleasa gresit... ideea sta in felul urmator: pe zi ce trece se pare ca sunt tot mai multi oameni care au gasit "solutia" rezolvarii problemelor cotidiene. Cand spun asta ma refer la o solutie total incorecta - bautura.
Din punctul meu de vedere nu consider ca " a te ineca in alcool" te face sa treci peste problema, caci starea aceea de "beatitudine" , "uitare" sau "euforie" cum ii spun unii nu tine o viata intreaga, ci in cele mai multe cazuri aceasta este trecatoare in numai cateva ore.
Poate ca in timpul acesta problemele nu au mai jucat ping-pong in capul tau, dar cand te-ai trezit din aceasta stare nu ai dat piept iar cu toate necazurile?

Nu sunt adepta alcoolului, dar asta nu inseamna ca ii privesc dispretuitor pe cei care consuma un pahar - doua de bauturi alcoolice (fie ca este vorba de vin, bere sau alte minunatii despre care nu ma pricep sa vorbesc).
Consider ca este cea mai lasa metoda de a amana rezolvarea... de cele mai multe ori oamenii care au descoperit in aceasta licoare o scapare, devin dependenti si nu numai ca isi fac rau lor, ci le fac rau famililor.

In cele mai intalnite cazuri cei care devin dependenti de alcool, incep sa aibe si un comportament care lasa de dorit - ma refer la violenta atat fizica cat si verbala.
Imi poate explica cineva de ce se ajunge in aceasta situatie?
Eu personal sunt depasita de situatie... am tot auzit probleme similare care au ceva in comun - un membru al familiei care a intrecut masura de un pahar doua si acum simte nevoia de mai mult...si mereu mai mult si din aceste motive incep certuri, batai si alte agresiuni.

Nu am baut niciodata mai mult de cateva guri, din cauza aceasta nu stiu ce simte un om "alcolizat", nu mi-as dori niciodata sa aflu pe propria-mi piele ... din intamplarile celor pe care ii cunosc vreau sa spun ca din exterior nu sunt deloc placute aceste "incalcari de limita".

Am avut o cunostiinta cu care vorbeam foarte multe lucruri, chiar momente personale din viata... imi amintesc ca majoritatea amintirilor pe care le avea atunci despre tatal ei erau : "imi aduc aminte cand am mers cu tata la niste rude si el s-a imbatat, l-am adus mai mult taras acasa", "cand am ajuns intr-o zi de la scoala tata dormea jumate pe canapea - jumate pe jos... probabil era 'obosit' " ... (erau multe intamplari despre care imi povestea) am vrut doar sa subliniez ca aceasta copila a suferit un dezechilibru psihic... acum este o adolescenta, are in jur de 18-19 ani, lucreaza pe unde apuca. Trebuie sa se intretina singura si din cauza faptului ca mama ei a decedat cand ea avea doar cativa anisori... a crescut urmand exemplul tatalui.
Copila aceasta e total schimbata, nu mai seamana deloc cu fetita pe care mi-o amintesc eu...si nu mai are nici un plan de viitor.

Cam atat am avut de spus. Mi-am varsat paharul cu semntimente urate...
In concluzie vreau sa spun ca nu gasesc nici un lucru bun in acest lichid colorat cu oricat la suta tarie. Nu te scapa de probleme, nu iti ofera un statut bun in ochii celorlalti, nu iti lasa un miros sau gust placut in gura si nu te ajuta cu nimic.

Recomand sa priviti : Viata traita pe sapte carari!
Ascult: Rascal Flatts - What Hurts The Most

joi, 6 mai 2010

Wind Of Change

Nu stiu daca trebuia sa spun despre pragul pe care imi doresc sa-l depasesc, gandurile cu care vreau sa pasesc in viitor si toate aceste aspecte pe care vreau sa le schimb in propria-mi viata.
Cu certitudine multe greseli le-am facut datorita inconstientei mele.
Eu consider ca dupa fiecare moment de genul acesta pe care l-am trait am reusit sa schimb cate ceva la mine...chiar daca in esenta sunt aceeasi EU - vesela, zburdalnica si copilaroasa - ... ceva in interiorul meu se agita si vrea sa ajunga cat mai aproape de "fata din vis".
Ma doare sufletul cand vad ca le gresesc tocmai persoanelor la care tin cel mai mult si care la randul lor ma rasfata, admira si chiar ma iubesc in felul lor.
Sunt genul de persoana care prefera sa taca in anumite situantii si sa ia masuri in consecinta.
Profit de intamplarile care au avut loc de curand, de vantul dulce de afara si de faptul ca dorinta mea este foarte impunatoare in aceasta perioada de tranzitie.
Nu voi spune ca "de astazi o sa fiu o alta EU" , ci vreau sa spun ca de astazi imi doresc sa imi cizelez comportamentul si sa gandesc de trei ori inainte de a spune sau a face ceva.

De la viata am invatat ca degeaba iti spun zece persoane ca nu ai un comportament propice, caci orgoliul personal este adesea mai puternic decat aceste vorbe.
Trebuie sa vina dorinta din interior si sa realizezi tu singur ca ceea ce faci nu aduce nici un beneficiu in viata ta.
Cu siguranta am fost iertata de multe ori pentru ce am facut gresit, nu am nici o scuza si nici nu le pot cere persoanelor in cauza sa se obisnuiasca cu mine "asa" si sa treaca cu vederea de fiecare data cand reactionez "asa".
Cunosc sentimentul pe care ti-l provoaca un defect, peste care chiar daca ai vrea, nu poti sa treci cu vederea... da, pe langa acest defect sunt multe calitati care te fac sa iubesti persoana si sa iti doresti un viitor aproape de aceasta fiinta, dar defectul respectiv e ceea ce nu se leaga cu principiile tale, dorintele, comportamentul, trairile si alte lucruri similare;
Asa cum am spus si intr-o postare precedenta, eu sunt o persoana care prefera sa lase de la ea pentru a face ca toate lucrurile sa decurga bine, recunosc ca sunt momente peste care imi este greu sa trec si le tin ascunse in suflet... cate-o data simt ca sunt pe cale sa rabufnesc si sa arunc toate aceste sentimente afara din sufletul meu. Sa le spun tuturor ca nu mai pot sa ma mint pe mine si ca lucrurile nu ar fi frumoase daca ...
...dar dupa cateve momente de liniste imi dau seama ca lucrurile sunt frumoase pentu faptul ca am niste persoane minunate alaturi de mine, care reusesc sa ma scoata din monotonia in care fara ei eu as pica... si poate daca nu as fi eu asa de "trecatoare cu vederea" lucrurile ar fi semi frumoase.... meritul nu apartine nimanui in intregime.
Este nevoie de ambele parti ca fericirea sa fie intreaga.

Revenind la ceea ce am vrut sa spun la inceput... imi doresc sa incep o noua schimbare, ceva ce nu ma priveste decat pe mine.

miercuri, 5 mai 2010

10 Things About Me:

21. Sunt o visatoare incurabila. Uneori tind sa cred ca plutesc pe un nor pufos ce emana multe vise si visuri numai pentru mine.

22. Am ajuns la numarul magic : 22 este data care ma face sa zambesc larg si sa imi doresc sa inaintez in viata privind acest numar cu sclipire in ochi, zambet pe buze si batai intense de inima.

23. Imi place sa fac lucruri noi.
Sa vizitez locuri despre care doar am auzit sau pe care pot sa le descopar eu in intregime.

24. Sunt o mare plangacioasa.
Plang de suparare, fericire sau teama...

25. "Nu ling unde am scuipat".
Dupa acest principiu ma ghidez din primavara anului trecut si se pare ca toate lucrurile decurg conform asteptarilor.

26. Mi-ar placea sa fiu o persoana echilibrata.
Sa nu iau decizii prea repede dar nici prea tarziu...caci de cele mai multe ori daca gandim o probleme foarte mult, s-ar putea sa ne incurcam in posibilitatile rezolvarii si sa nu ajungem la nici un consens.

27. Nu am facut niciodata meditatii.

28. Am fost premianta, atat in generala cat si in liceu.
Am avut o singura data coronita, iar in rest premii de II, III, mentiuni si multe diplome stranse la diverse activitati extrascolare...

29. Am practicat cateva luni judo.

30. Sunt foarte rasfatata.


Va urma...

Doar o poza

Ma gandesc ca unii oameni au noroc sa fie fotogenici, altii se pricep sa faca poze.... iar ceilalti sunt doar obiecte de decor intr-o poza.

Am gasit aceasta poza pe un blog si mi s-a parut foarte deosebita;
Exprima multe lucruri... totul este sa o privesti din unghiul potrivit.
Privirea este patrunzatoare si calda.
Zambestul este nedefinit... insa mimica fetei este ceea ce face decorul sa fie intreg.
Peisajul din decor se aseamana cu cel care este acum afara ... poate existenta unei flori ar fi facut ca totul sa para rupt dintr-o poveste.

O simpla clipa poate schimba cadrul pozei.
Aproape totul este trecator, poate asa este si simpatia mea pentru poza.
In aceasta clipa imi place...insa nu garantez ca si in viitor o sa ramana pe placul meu.
In prezent imi place sa fac poze, chiar daca nu imi ies foarte reusite... totul este sa pastrez pasiunea vie in sufletul meu.
Cineva imi spunea ca pentru a face poze deosebite trebuie doar sa ai un aparat bun.
Eu sunt de parere ca trebuie talent si daruire.
Degeaba dai clik clik pe acolo daca nu se face o incadrare buna, o focalizare corecta si alte detalii pe care cei in masura le pot spune cu exactitate.
Pana cand o sa ajung o mare fotografa (daca o sa ajung) ma multumesc cu pozele pe care le fac..

marți, 4 mai 2010

Ce va fi va fi...

Uneori cuvintele ma dor mai mult ca o palma zdravana... ma ating acolo unde ma doare mai tare.
Plang de fiecare data cand cineva drag ma raneste, fie ca a vrut sau nu .
Las mereu de la mine pentru ca situatia sa se remedieze... nu vreau sa-mi plang de mila dar consider ca sunt iertatoare si delasatoare in astfel de situatii;
Nu pot sa fiu rautacioasa si sa intorc spatele atunci cand consider ca cineva mi-a gresit. Mereu incerc sa gasesc cauze atenuante si sa sper ca nu a fost cu rea intentie.
De multe ori am simtit ca sunt luata peste picior, dar intrebandu-i pe ceilalti se pare ca dramatizez eu.
Nu vreau sa spun cum vad eu situatia caci nu are rost... nimeni nu ar vrea sa ma asculte.
Prefer sa plang si sa ma linistesc singura.

Mi-ar placea sa fiu mai puternica, sa le arat celor ce ma "lovesc" prin cuvinte ca au grasit... sa ii las sa invete ceva din asta si apoi sa ii iert.
Nu stiu daca procedez bine lasand de la mine... nu stiu de ce dar nu imi place sa ma cert sau sa las un conflict sa degenereze.
As minti daca as spune ca nu sunt dezamagita. Nu mi s-a mai intamplat de mult timp sa scriu cu ochii inlacrimati... poate ca asta este soarta mea, poate ca eu o fac sa fie asa sau....
Oare o sa vina ziua in care o sa scot ghiarele si o sa rasplatesc cu moneda cu care ma lovesc ei?

Poate ca situatia in sine a fost minuscula, dar in sufletul meu toate aceste momente au reusit sa ma napadeasca si sa imi acreasca sentimentul de iertare.
Tin la aceste persoane, tin mai mult ca la mine insami, poate acesta este raspunsul pentru care accept situatia.
Stiu ca si eu le gresesc, dar nu o fac voit...sunt doar un copil prostut care face gesturi pe care nu le gandeste inainte.
Imi pare rau pentru toate clipele in care i-am intristat si i-am dezamagit.
Poate ca situatia este intr-o balanta ce inclina egalitate...

L.e. A trecut ceva timp de cand am scris randurile de mai sus...deja am sters cu buretele intamplarea. Nu-mi place sentimentul acela pe care mi-l provoaca gandul ca cineva ar putea intelege gresit intamplarea si in cazul respectiv nu eu am fost victima - ci am fost persoana care a ranit.

luni, 3 mai 2010

10 Things About Me:

11. Am o duzina de pitici pe creier. Unul dintre ei este verde si imi zambeste fermecator.

12. Datorita blogului am fost descoperita de o persoana minunata ( 3M ), care mi-a devenit fara sa-mi dau seama confidenta si prietena.

13. Imi place sa colectionez amintiri. Fie ca este vorba de flori uscate, bilete de intrare sau alte mici lucrusoare care-mi vor aminti mereu respectivele momente.

14. Nu imi place aurul, prefer sa il vad la alte persoane. Sunt adepta argintului.

15. Am o armata de jucarii de plus. Daca la inceput colectionam astfel incat sa fac o gradina zoologica, cu timpul am inceput sa strang personaje din desene animate.
Sincera sa fiu nu am mai numarat de mult timp cate plusuri am... cu siguranta peste 200.

16. Am cam 50 de sticlute cu oja.

17. Nu imi place sa spun tot ceea ce stiu sau gandesc. Las o urma de mister, dar si un semn de intrebare...

18. Traiesc o minunata poveste de iubire.

19. Atunci cand devin nervoasa ... imi trece la fel de repede precum a si aparut aceasta stare. Dupa care incep sa rad si sa ma comport ca si cum nimic nu s-a intamplat inainte.
Cu siguranta cei ce nu ma cunosc, pot sa interpreteze aceasta "iesire" a mea , dar cei ce isi petrec putin timp cu mine descopera ca nu sunt exagerat de enervanta si nu ma manifest intr-un mod excesiv.

20. Sunt foarte iertatoare. Iert dar nu uit niciodata.
Va urma...

Mireasma de copilarie

Nu stiu de ce, dar cel mai bine mirosul florilor se simte dimineata devreme sau seara tarziu ... imi place sa profit in astfel de momente si sa fiu lacoma. Sa ma opresc in loc si sa miros mireasma minunata pe care o emana florile.
In aceasta perioada profit de mireasma liliacului inflorit, imi place sa inchid ochii si sa respir adanc. Cred ca as visa frumos daca as adormi alaturi de parfumul florilor.

Au inflorit si castanii, poate o sa va intrebati "ei si ce-i cu asta?" ... anii precedenti descopeream acest detaliu mult mai devreme, insa in acest an se pare ca m-a luat prin surprindere inflorirea lor. Brusc mi-au amintit de scoala generala, atunci cand in fiecare dimineata treceam pe langa o alee cu multi castani.
Priveam in sus acesti pomi si ma gandeam ca niciodata nu o sa pot atinge florile din copac.

Vreau sa ma bucur de minunata zi de astazi. Soarele este foarte stralucitor, emana o caldura suportabila si parca aduce cu el si o stare de bine...
Mi-ar placea sa fiu o albinuta ce zboara peste toate florile... m-as duce si pe campii - unde as cauta macii delicati.

Imi e dor sa alerg in cautarea florilor de camp... sa adun cat mai multe si sa realizez un buchet frumos colorat.
Daca o sa ajung anul acesta intr-un loc plin de flori, nu o sa ezit sa imi fac o coronita din flori, asa cum am vazut pe blogul Andreei.
Sunt momente de care imi este dor, dar ma gandesc uneori ca poate nu mai au farmecul pe care il aveau atunci in copilarie.
Un drum ce parea lung, acum a devenit o plimbare usoara pe o poteca scurta. Un pom inalt este mai putin inalt ca in copilarie. O farfurie cu gogosi reprezinta un scurt deliciu pentru o familie, dar in amintirile mele o astfel de delicatesa insemna o adevarata masa copioasa.
Unde sunt exagerarile copilariei?

duminică, 2 mai 2010

O alta zi

Sunt lucruri pe care as fi putut sa le fac astazi, dar de care am incercat sa ma feresc. Un astfel de pas ar fi putut fi un cutit cu doua taisuri.
Am preferat sa stau cuminte pe canapeaua mea, sa imi savurez ceaiul si sa lecturez Adela - Garabet Ibraileanu.

Daca nu era duminica, as fi incercat sa realizez o pernita dragalasa - am gasit un model intr-o revista de specialitate ce mi-a captivat atentia.
Mai tarziu vreau sa ies la o gura de aer curat si sa alerg cateva sute de metrii.
Imi pare rau ca nu am cu cine sa alerg seara de seara, chestia asta ma determina cate-o data sa renunt si eu... chiar daca nu ar trebui sa imi pese de "capra veinului".
E putin ciudat sa ma trezesc singura pe strazile orasului alergand si neavand cu cine sa ma opresc sa beau o gura de apa.
Poate nu sunt o persoana destul de sociabila pentru a gasi pe cineva cu care sa imi petrec timpul liber...
Sau poate sunt cusurgie...

Ma bucur ca este o zi de primavara insorita, iar verdele crud isi face din ce in ce mai mult aparitia lasand loc si florilor multicolore sa zambeasca pretutindeni.

10 Things About Me:

Am tot intalnit pe diverse bloguri o leapsa care se intitulaza " 99 de lucruri despre mine".
Adesea ma surprind lecturand asemenea descrieri si ma gandesc ca eu nu-mi pot face o asemenea caracterizare... dar astazi mi-am luat inima in dinti si am zis sa purced a incerca.

1. Iubesc, sunt indragostita si fericita!

2. Sunt dependenta de blogul meu, nu este zi in care sa nu scriu macar cateva randuri... chiar si atunci cand dispozitia nu este tocmai favorabila sau cand nu gasesc o inspiratie sa leg cateva randuri.
Fac ce fac numai sa nu treaca ziua fara a lasa o ampreunta aici, pe blog.

3. Imi place sa citesc carti, in special romane... iar atunci cand "intalnesc" un personaj care imi seamana ca si caracter sau trece prin intamplari similare celor pe care le-am trait si eu... ador sa imi imaginez ca si viata mea ar putea fi subiect de roman.

4. Nu stiu sa dansez, dar intr-o zi o sa iau lectii... cel putin "dansul mirilor" trebuie sa fie spectaculos.

5. Imi place sa confectionez lucruri ce necesita migala.

6. Atunci cand gasesc o melodie care imi captiveza atentia - o ascult in mod repetate si tot nu ma satur de ea.

7. De cele mai multe ori imi dau seama cand un om nu a gandit ceea ce a spus, ci a fost impins de la spate de o alta persoana sa spuna fraza sau ideea cu pricina.
Urasc astfel de oameni care nu sunt capabili sa gandeasca singuri si accepta meseria de "megafon".

8. Nu vreau sa ma laud, dar gatesc niste prajituri minunate... atat ca aspect, cat si ca gust.

9. Imi plac culorile.
Asortez pana in cel mai mic detaliu.

10. Am o colectie destul de mare de servetele.

Va urma...

sâmbătă, 1 mai 2010

Visul meu a expirat

Adesea ma surpind visand cu ochii deschisi... dar de cele mai multe ori nu duc visul pana la capat din cauza unei dezamagiri ce ar putea sa apara.
Am invatat sa ma las surprinsa de viata, dar asta intr-o oarecare masura, caci trebuie sa intervin si eu cu ceva in asa fel incat totul sa fie conform povestii din visurile mele (facand o paranteza, eu imi amintesc ca "visuri" sunt cele pe care le aveam cu ochii deschisi si "vise" apar in timpul somnului - daca gresesc imi doresc sa fiu corectata).
Zilele acestea am fost mult prea visatoare... am indraznit sa visez mai mult decat ar fi trebuit. Imi imaginam anumite lucruri cum se vor desfasura: ne vedeam pe noi alaturi de o multime de oameni ce jucau jocuri tineresti si radeau necontenit, de parca cineva ii gadila.
Noi priveam zambind, ne placea ceea ce vedeam... eu ma simteam ca la o prima intalnire;
Sunt detalii despre care nu vreau sa mai sa vorbesc, ganduri ce nu isi mai au rostul acum, nu zic ca intr-un viitor apropiat nu vor fi duse la bun sfarsit. Cert este ca acum sunt dezamagita de situatie si imi doresc sa nu mai visez la lucruri ce nu tin de mine sau de tine sa fie indeplinite;

Nu stiu daca resimt mai mult oboseala sau aceasta stare de neliniste ce m-a cuprins din clipa in care am citit mesajul...
De indata ce termin de scris ma voi cufunda in lucruri ce-mi atrag atentia si ma fac sa ma simt putin mai bine...asa cum te-ai obisnuit, nu imi place sa rabufnesc asa ca ma gasesti la masa mea de lucru.
Se spune ca fiecare isi gaseste inspiratia intr-un anumit fel... eu am realizat pe proprie experienta ca adesea cand sunt suparata imi vine sa creez ceva, sa fac mici lucruri de care sa fiu mandra apoi.
Chiar daca nu imi iese intotdeauna o adevarata "capodopera" sunt mandra ca am descoperit rabdarea de a incerca de nenumarate ori.
Intr-o zi o sa visez un vis ce o sa se indeplineasca in intregime!